Photios Kontoglou a fost cel mai renumit iconograf din Grecia secolului al XX-lea, dar este cunoscut, de asemenea, ca pictor, psalt si scriitor. Dupa cateva secole de influente apusene, resimtite la nivelul artei bisericesti, procesul de redescoperire al iconografiei bizantine, a inceput in anii 1930, in mare parte, datorita activitatii lui Kontoglu. Renasterea iconografiei bizantine s-a raspandit apoi din Grecia, in tarile ortodoxe din Europa, precum si in comunitatile din America.

Photios Kontoglou – viata si scrierile

Photios Kontoglou (1895-1965) s-a nascut pe 8 noiembrie 1895 la Aivali (Kydonies) din Asia Mica. Dupa un an tatal sau moare, iar el este incredintat unchiului sau, Stefanos Kontoglou, egumenul Manastirii Sfanta Parascheva, in afara Kidoniai-ului. De la el a primit, inca de mic, o educatie monahala invatand sa cante dar si sa citeasca cartile sfinte ale Bisericii. A urmat si una dintre cele mai bune scoli grecesti ale vremii, o scoala de studii superioare din Kidoniai. Studiaza pictura la Paris unde va colabora cu publicatia "Ilustratia”.

In 1919 se intoarce la Aivali unde va activa ca profesor de Istoria Artei si de Limba Franceza la o veche scoala de fete. Se muta in Atena in 1922 unde descopera maretia traditiei canonice a icoanei. Era un refugiat ce nu avea nimic, in afara de ce reusise sa care dupa sine. Dupa un an, va sta pentru o perioada  in Sfantul Munte unde scrie si picteaza. Tot in acest an va avea prima expozitie de pictura in Atena. In 1924 se casatoreste cu Maria, in Biserica Sfanta Glicheria.  Devine restauratorul iconelor bizantine aflate in Muzeul Bizantin din Atena, in anul 1931.

Kontoglou si ucenicii sai au pictat numeroase biserici din Grecia iar icoanele sale sunt cunoscute in intreaga lume ortodoxa. Activitatea sa literara a inceput in 1919. Lucrarile sale care sunt conscarate in special traditiei si artei bisericesti, erminiilor iconografice, evanghelice si Sfintilor Parinti, il recomanda ca urmas autentic al lui Papadiamandi. Lucrarea sa fundamentala "Expresii ale Iconografiei Bizantine” - rodul acumularilor de o viata ale artistului si cercetatorului artei iconografice de traditie bizantina - este considerata de altfel tezaurul care atesta perpetuarea spiritului autentic traditional iconografic in modernitate, esentiala in demersul dobandirii adevaratei intelegeri a artei icoanei.

Pe 13 iulie 1965 a trecut la cele vesnice si a fost inmormantat intr-un cimitir din Atena.  Trupul sau a fost  mutat, dupa o vreme,  in cimitirul Manastirii Nea Makri, situata pe Muntele Amomon.

Photios Kontoglou – un maestru al iconografiei, un entuziast al muzicii bizantine

Unul dintre ucenicii sai, Constantine Cavarnos, il defineste astfel: "Maestru al iconografiei sacre, scriitor, cantaret, invatator, marturisitor al credintei, monomah, noul Zorobabel care a sustinut cu tarie traditiile stravechi ale poporului grec si a invatat pe cei ortodocsi prin cuvant si prin fapta sa iubeasca credinta parintilor nostri”.

In continuare, acesta ne ofera numeroase marturii despre prietenia ce il lega de maestrul iconar: "Era foarte deschis. Il puteam suna oricand acasa, si el se deschidea, si vorbeam, iar uneori mancam impreuna. Sotia sa ni se alatura. O atmosfera foarte prietenoasa. Usa era intotdeauna deschisa. Si uneori oameni importanti veneau Duminica sa vorbeasca cu dansul. Am cunoscut pe aceasta cale multi oameni buni: pictori, scriitori, profesori, clerici, calugari. [...] Am dorit, inainte de toate, cunoastere si Kontoglou a fost cel mai bun profesor pe care l-am gasit. Apoi s-a extins la muzica, deoarece Kontoglou scrisese despre muzica bizantina si era un expert in cantari. Uneori chema acasa psalti excelenti, ca sa ii pot inregistra cantand – doar pentru mine! Unii dintre psaltii de varf ai Greciei au raspuns invitatiei lui Kontoglou. Astfel s-au dezvoltat o multime de lucruri. Am intalnit pe multi altii, prin intermediul lui Kontoglou, caci era cunoscut de majoritatea celor importanti. De asemenea, mi-a pus la dispozitie tot ceea ce scrisese in carti, enciclopedii, ziare si reviste. Imi spunea uneori sa ma duc intr-un loc sau altul ca sa gasesc alte articole. [...] Credea aceasta cu tarie si remarca ca multora dintre scrierile publicate de catre altii le lipsea vigoarea. Scrierile sale aveau vigoarea expresiei, deoarece era un om cu un caracter puternic. Credea ca scenei contemporane ii lipsea aceasta. Scriitorii cei vechi le aveau: limpezime, simplitate, sinceritate, vigoare, o buna oranduiala – nu lucruri asezate degraba laolalta, scrise destramat. Mai sustinea si ca toate cele scrise trebuie sa cuprinda si sa comunice o intelepciune din partea autorului catre cititor."

"Arta bizantina”, spune Kontoglu, "este pentru mine arta artelor". In opinia sa, pictarea icoanelor, niciodata nu a fost si nu va fi rezervata doar intelectualilor sau iconarilor profesionisti deoarece, ca si Sfanta Scripura, icoana este rodul Sfantului Duh.

Daca ar fi sa rezumam teologia icoanei, asa cum perceput-o si transmis-o Photios Kontoglou, trebuie sa amintim urmatoarele sale cuvinte: „Sfintele icoane sunt pline de lumina lui Hristos, iar crestinul ortodox care le priveste si le cinsteste cu credinta, in simplitatea inimii, se umple de aceasta lumina binecuvantata."

Sursa: CrestinOrtodox.ro

• Icoana, deosebirea intre ea si idol
  Publicat in : Dogma

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: