Noi poate vrem cine stie ce palate. Hristos stie ca ne ajunge o casa (Danion Vasile). Diavolul astupa urechile oamenilor, ca sa nu auda chemarea dumnezeiasca. Vrem sa fim socotiti oameni de treaba, dar ezitam sa ne luptam cu patimile. Sa nu ii smintim pe cei chemati de Insusi Hristos Mirele, prin petele vietii noastre.
Evreii din pustie au uitat ca nu aveau nevoie atat de apa, cat de Cel care daruieste apa. Suntem panicati degeaba: putem scapa de fobia hadesului. Nu simtim bucurie, pentru ca nici patimile nu ne sunt straine. Suntem duplicitari: inca sarutam lanturile care ne inrobesc. Aprindem si candele, dar nu avem suficienta smerenie. Ne falim cu maruntisuri si pierdem esentialul: credinta, nu concurenta imagistica. Daca e vineri azi, de ce nu postim? Nu avem suficienta vointa. Suntem prea slabi. Cu toate acestea, Hristos ne iubeste nespus de mult, inimaginabil.
Prea ne visam toti super-bogati. Am vrea sa nu renuntam la mimetismul confortabil. Liturghia duminicala nu e suficienta. De luni pana sambata nu putem fi altii. Bogatia asta sau visul dupa dobindirea ei o sa ne bage in mormant. Numai sa nu pierdem vesnicia. Sa nu dorim ce e al altuia. Sa ne multumim cu putin-suficientul. Calin vine des pe la mine. Imi zice: "Mai am un frate. Impreuna parca jucam in filmul acela, "Om bogat, om sarac". Numai ca eu sunt saracul." El e saracul Lazar. Iar bogatul nemilostiv uita de fratele lui. Nu judec, ma critic pe mine, cel putin milostiv. Cu atat de multi frati ai Mirelui neajutati. Cu prea multe camasi.
Sunt hotarat sa fiu crestin sau fac play-back fariseic? Cum pot eu manca in liniste, cata vreme Hristos bate la usa? Flamand, insetat si gol, asteptand sinceritate si altruism. Eu Ii ofer doar cuvinte tastate, seci, fara traire. Mai pot citi paraclisul daca ma dau jos dintr-o masina scumpa si cheltui bani lejer, cita vreme El este in agonie pe Cruce?
Sa nu cad in capcana de a socoti bogati doar pe cei din Top 100. Si nu pentru ca am un venit (cu putin) mai mare de 800 de lei pe luna (cum zicea ministrul de resort). Ci pentru ca nu ofer surplusul celui aflat in minus. Cum facea Vasile, marele om divin din Capadocia. Si de ce nu fac(em) milostenie? Din graba tramvaiului capitalist, care opreste silentios in halta sufletului. Si ne trezim in malluri, pe arene nationale sau in parcuri. Oriunde altundeva decit la Prislop, Rohia sau Techirghiol.
Nu sunt (lup) moralist, ci doar deceptionat de propria-mi nepasare. Sunt salvat, nu cad in pesimism: il am alaturi pe Parintele duhovnic!
Citesc printre lacrimi randurile scrise de catre Laurentiu Gheorghe: "De curand a fost descoperit de o echipa de arheologi din Marea Britanie un mormant cu aproape 100 de cadavre de bebelusi. Nou-nascutii murisera aproape imediat dupa nastere, ceea ce i-a facut pe arheologi sa ia in considerare ipoteza ca este vorba de cimitirul unui bordel roman si ca acestia ar fi fost sarcinile nedorite ale prostituatelor romane. Practica infanticidului era raspandita in Imperiul Roman, dat fiind faptul ca un copil era proprietatea exclusiva a tatalui pana la varsta de 2 ani, iar acesta putea dispune de el dupa cum dorea.
In Roma era obiceiul ca odata nascut copilul sa fie dus pe Capitoliu si sa fie ridicat deasupra capului de tatal care il recunostea astfel ca legitim sau sa fie abandonat, putand fi luat de oricine altcineva ca sclav sau lasat sa moara. In general, victimele acestei practici erau fetitele, considerate a fi fara prea mare valoare pentru gospodaria romana. Odata cu aparitia Bisericii, crestinii s-au opus acestei practici, dar a trebuit ca Sfantul Constantin sa ajunga imparat ca sa se ia masuri legale impotriva ei." Iata ce schimbare a adus crestinismul!
Iata credinta: Moise isi lasa deoparte toiagul de pastor si se descalta in fata rugului aprins. Prezenta lui Moise e atat de importanta, incat poporul, de indata ce il crede disparut, e gata sa i se inchine unui idol. Deci, e nevoie de cineva viu care sa rosteasca legea. Moise doar a intarziat a se cobori din munte.
Genial, Paul Beauchamp: poporul trebuie sa il vada pe Moise, numai ca Moise trebuie sa Il vada pe Dumnezeu. Nu putem patrunde taina divina. Nu putem patrunde nici taina trimisului divinitatii. De fapt, Moise are acces la principiul legii: ii fusese revelat de la inceputul misiunii, in acel rug care ardea, fara a se mistui. In schimb, viata noastra arde mistuindu-se. Nu insa si viata care vine de la Dumnezeu.
Ce vede Moise: adevarata viata. Din mijlocul rugului, Dumnezeu va spune cum se numeste: "Eu sunt Cel ce sunt". Este anticipata prima porunca: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei." A spune "Eu" inseamna a vorbi. Dumnezeu e Cel in care a fi si a vorbi reprezinta acelasi lucru. Hristos Cuvantul e Viata, care arde fara a se mistui. Suntem chemati la dialog.
Dincolo de lege, Moise vede pacatul. Dincolo de pacat, Moise vede iertarea. Pacatul inseamna sa privesti legea, sa crezi ca o observi, cand, de fapt, ai uitat de "vocea" care vorbeste, ai omis prezenta Cuvantului. Cei care doresc sa se apropie de Domnul, sa se sfinteasca, ca nu cumva Domnul sa ii loveasca (Cartea Iesirii, cap. 19).
Suntem in fata minunii: preferam sa ne pierdem averea sau desavarsirea? E o nebunie, dar una hristica, frumoasa. Posedam lucruri, dar acestea nu ne posedeaza (obsedeaza)? Daca iubim pe cineva, nu il furam. Nu crapam de ciuda ca nu avem ultimele gadgeturi. Renuntand la averi, continuam dezlegarile baptismale. Nu mai gandim prin excluderi, ci imbinam mai multe incredibiluri la un loc.
Revelatia nu e un subiect de ziar (care te lasa cu burta goala). Sa fim discreti: Dumnezeu nu tipa la megafon in piete. Merita sa rabdam, pentru mantuire. Putem da un sens vietii, fiind folositori. Ce ne lipseste? O schimbare radicala. Harul e un favor. Harul e bunatate. Ne este acordat. Dar nu il meritam. Si nici nu l-am putea obtine altfel. Suntem mantuiti, intariti, invatati prin har.
Nu comentam absurditatile istoriei, ci ne inminunam la fiecare Jertfa. Vindecarea nu poate veni decat dinspre Hristos. Zice un avva: va veni vremea cand oamenii vor innebuni. Fiecare va crede ca ceilalti sunt nebuni. Cu cat inotul e mai galagios, e mai nesigur. Linistea si discretia sunt salvatoare.
Marius Matei.
Marius Matei
Pe aceeaşi temă
-
Orice drum tot cu un pas incepe
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.