Maestrul spiritual

Maestrul spiritual Mareste imaginea.

Dintotdeauna, în toate vremurile şi-n toate spiritualităţile, maestrul spiritual, directorul de conştiinţe, a avut o importanţă covârşitoare pentru formarea discipolilor. Toate personalităţile marcante s-au adunat pe lângă un dascăl, care şi-a pus amprenta în felul de a gândi şi de a activa al acestora. Momentul întâlnirii cu maestrul este similar cu cel al găsirii unui părinte, sau a unei mame, care te naşte pentru viaţa spirituală. Iar după ce te-a născut te creşte, învăţându-te să descoperi frumuseţea Creaţiei, să-ţi însuşeşti învăţăturile sfinte, să faci binele, să pătrunzi în lumina subtilă a sufletului.

Maestrul spiritual este omul care cunoaşte adevărurile existenţiale şi este în măsură să i le transmită discipolului. Uneori suntem ispitiţi să credem că maeştrii spirituali sunt nişte supraoameni, făcători de minuni, sau în stare de a-i schimba în mod magic pe ucenici. Ori maestrul “este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi Aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine.”

Din nefericire există şi oameni care se fac mesageri ai raului, maeştrii ai spiritului întunecat. Omul, fiind creat liber de către Dumnezeu, se poate face ucenic şi al unui asemenea monstru spiritual. Nu sunt puţine "starurile” acestea care-i buimăcesc sufleteşte mai ales pe tineri, sau pe cei slabi de înger, facându-i să-i imite nu numai în patimile cele mai mizerabile, ci şi în îmbrăcăminte, în preocupări, în preferinţe muzicale, în felul de a trăi şi de a se manifesta. Ucenicii pot ajunge "fii ai gheenei îndoit decât maeştrii lor (Matei 23, 15).

Un adevărat maestru spiritual, şi el la rându-i ucenicul unui iniţiat, expus încercărilor şi ispitelor, ajunge încet-încet, să se ridice deasupra neputinţelor. Din moment ce a ajuns să triumfe asupra slăbiciunilor sale, el a câştigat dreptul de a ghida oamenii. Aceasta este, de altfel, singura condiţie ca cineva să aibă dreptul să deschidă gura pentru a-i instrui pe alţii. Dacă nu s-a debarasat, el însuşi, de defectele pe care vrea să le corecteze, mai bine tace; altfel oamenii vor simţi în el ceva care nu merge, iar circumstanţele îi vor întinde câteva capcane. Cum credeţi voi că puteţi convinge pe cineva să se lepede de o slăbiciune, dacă nu v-aţi debarasat voi înşivă de ea? Cum un om, căruia îi este teamă, poate să dea curaj celorlalţi? Dacă strigă: înainte! tremurând pe picioarele sale, cum ar putea influenţa masele? Să ştiţi că doar victoria asupra slăbiciunii voastre dă adevărate puteri, şi aceste puteri vor ieşi mai târziu prin ochii voştri, gesturile voastre, faţa voastră, vocea voastră. Da, ele vor ieşi chiar dacă voi vreţi să le ascundeţi."

Un maestru care a biruit patimile, şi este plin de har, are o influenţă pozitivă asupra discipolilor săi. Aceştia, ascultându-l, trăind în preajma lui, primesc câte ceva din experienţa dascălului. Maestrul spiritual nu-ţi poate dărui nici bogăţii, nici plăceri, ci bucuriii sufleteşti care te pun în legătură cu cerul. Jan Amos Comenius spune pe bună dreptate că "omul ca să devină om trebuie să fie format". Ba foloseşte şi cuvinte grele la adresa celor ce n-au preocuparea îmbunătăţirii spirituale: "Ce sunt cei bogaţi fără înţelepciune, decât nişte porci îngrăşaţi cu tărâţe? Şi ce sunt cei săraci fără înţelegerea lucrurilor, decât nişte măgăruşi condamnaţi să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învăţat nimic, decât un papagal împodobit cu pene, sau după cum a mai spus cineva - o sabie de plumb într-o teacă de aur." Ori la înţelepciune şi la darul înţelegerii se ajunge ucenicind pe lângă un mentor. Toţi oamenii au nevoie de formare. Cu cât este cineva mai bine format, cu atât va ajunge mai departe. "Defăimătorii înţelepciunii şi ai învăţăturii sunt ticăloşi, şi nădejdea lor este deşartă şi ostenelile lor fără de folos şi lucrurile lor netrebnice" (lntelepciune 3, 11).

Maestrul spiritual, dascălul, trebuie să găsească modul cel mai potrivit pentru a lumina minţile discipolilor, înspre a înţelege adevărul lucrurilor. "Dacă Cicero, pe bună dreptate, a spus că darul înţelepciunii constă în cultivarea omului, dacă dorinţa pioasă a omului lui Dumnezeu, Moise, a fost ca Domnul să insujle Duhul Lui întregului Său popor, dacă a existat în vremea aceea mângăietoarea făgăduinţă că Duhul Său se va răvărsa peste tot trupul, dacă noi trebuie să ne supunem pe deplin poruncii lui Hristos ca toate neamurile să adeverească tot ceea ce le-a încredinţat El... noi să ne apropiem cu grabă de epoca noastră şi să căutăm să găsim modul prin care minţile să poată supune lucrurile prin forţa ordinii, aidoma felului cum sunt dispuse lucrurile în ordine prin puterea luminii, adică: după cum sunt orânduite toate lucrurile între ele şi legate laolaltă prin eternele legi ale adevărului, tot aşa şi oamenii să poată participa la lumina, ordinea şi adevărul lucrurilor, astfel încât fiecare, în sine însuşi, să dobândească armonie, iar toţi, între ei, să poată cu adevărat să trăiască în această armonie.

Şi Părinţii iluştrii ai Bisericii şi-au avut maeştrii lor, pe lângă duhovnicii care i-au crescut întru Hristos, fiind iniţiaţi de către aceştia în cea mai aleasă cultură. Aşa Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz în Antiohia l-au audiat probabil pe Libaniu, iar la Atena i-au avut dascăli pe Himerie şi Proheresie. Iar între Sfântul Ioan Gură de Aur şi retorul Libaniu s-a creat o aşa de strânsă legătură încât acesta, înainte de a muri, fiind întrebat pe cine lasă urmaş, a răspuns: “Pe Ioan, dacă nu mi l-ar fi furat creştinii.'’

Sfântul Vasile la rândul său ajunge atât de preţuit ca model de dascăl încât unii dintre contemporani, “ca să dobândească şi ei aceeaşi faimă, îi imitau înfăţişările sale exterioare; căutau să aibă o faţă palidă ca a lui, să aibă barba la fel cu barba lui, să vorbească fără grabă şi rar şi să-şi dea un aer gânditor şi meditativ
Dascălul dascălilor rămâne însă Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea, Clement Alexandrinul, eruditul dascăl al Şcolii din Alexandria, îl va şi numi "Pedagogul", Pedagogul nostru, o copii- spunea Clement, este asemenea cu Dumnezeu, Tatăl Său, al Cărui fiu este: este fără de păcat, nepătat, nepătimaş cu sufletul; Dumnezeu preacurat în chip de om, slujitor al voinţei pământeşti... Acesta este pentru noi icoană, fără de păcat şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El."

O întrebare pe care unii poate şi-o pun în mod firesc este aceea dacă maestrul spiritual nu poate fi înlocuit de cărţi? In situaţia în care se publică atât de mult mai e nevoie de un director de conştiinţă, de un duhovnic? Răspunsul categoric este că avem nevoie de un maestru spiritual. Acest adevăr îl argumentăm cu două exemple banale. De pildă te-ai hotărât să înveţi o limbă străină de unul singur. Iţi cumperi manualul necesar, dicţionarul şi un caiet. Timp de câteva zile vei face exerciţii, poate o oră, poate mai mult, sau poate mai puţin. Apoi îţi pierzi din pasiune, intervin alte lucruri de tăcut şi laşi totul baltă. Peste o vreme reiei din nou munca, apoi iar te opreşti şi timpul trece Iară prea mari progrese. Dar dacă ai alături un profesor, la stăruinţa lui, din respect faţă de el, sau cel puţin de ruşine, te vei pregăti mereu pentru a doua zi. Sau, presupunând că ai talent muzical, te hotărăşti să înveţi să cânţi, la un instrument. Dacă o iei pe cont propriu, după o zi sau două de solfegiere s-ar putea să te laşi păgubaş. Când însă această instruire o faci cu un profesor, poţi progresa mult mai repede.

S-ar putea întâmpla apoi, ca încercând să te formezi spiritual numai din cărţi, lectura să nu fie bine aleasă şi să ajungi la rătăciri aberante. Se ştie ce putere de atracţie au diferite cărţi, inspirate din practicile orientale şi cu un temei religios necreştin, care-i pot deruta pe neştiutori şi-i pot duce la practici aberante. Citite din interesul cunoaşterii n-ar face nici un râu, dar luate ca reţete de formare spirituală pot duce la rătăcire. In aceste scrieri se găsesc tehnici de concentrare, de meditaţie sau de respiraţie, exerciţii de iniţiere care pot sfârşi prin distrugere psihică şi fizică. De aceea şi când este vorba de lectură ai nevoie dc un maestru spiritual care-ţi indică bibliografia potrivită. Poţi constata cu uimire cum oameni, care nu concep să facă o ascensiune pe un munte, fără a-şi lua un ghid, se lansează aşa, singuri, în explorarea lumii psihice unde pericolele de a se rătăci, de a cădea în prăpăstii sau de a fi îngropaţi sub avalanşe sunt mult mai mari. Aici, este extraordinar, se vor descurca singuri! Da, şi iată de ce există atâţia dereglaţi printre aşa-zişii spiritualişti. Ei s-au hazardat aşa, fără ghid, şi s-au pierdut". Aşa se face că diferitele practici yoga. implicând adesea prostituţia, pornografia sau drogurile, i-au distrus sufleteşte pe mulţi tineri.

Mai există apoi o altă realitate îngrijorătoare: mulţi dintre cei ce se dau mari maeştrii spirituali pot fi nişte impostori, sau. în cel mai bun caz, nişte mentori care nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Dându-se foarte liberali, sunt destul de abili pentru a-i aservi şi a-i stăpâni pe cei ce le cad în cursă. Şi. din păcate, lumea este plină de asemenea "guru". In domeniul spiritual o asemenea aservire nu poate sfârşi decât tragic. Tragic şi în adevăratul sens al cuvântului, nu numai pe tărâm spiritual..Căci paternitatea spirituală nu-i privarede libertate, nici dependenţă absolută; nici a ucenicului faţă de maestrul spiritual şi nici a maestrului faţă de ucenic. Mai degrabă paternitatea presupune o infuzare de viaţă, presupune plasarea ucenicului într-un spaţiu unde în mod liber poate fi el însuşi. Şi invers, adevărata filiaţie spirituală stă în faptul de a te pune de bunăvoie în relaţie cu un părinte sufletesc pe care trebuie să îl asculţi. Pe tărâm spiritual “tată" şi "fiu” sunt două noţiuni ce exprimă “o relaţie", independentă de sex şi vârstă. De aceea tradiţia ne oferă exemple nu numai de "părinţi" ci şi de “maici" spirituale. " Lucru important deci, pentru cel ce vrea să propăşească pe tărâm spiritual, este să-şi găsească un maestru care-i poate da cele mai bune metode pentru a avansa în viaţa duhovnicească. Cum îl va alege, vom vedea într-un alt capitol, când vom vorbi in special despre fiul duhovnicesc. Duhovnicul îi va indica ucenicului căile cele mai bune, mai eficace şi mai puţin periculoase pentru a ajunge la ţintă. Necazul este că oamenii n-au timp, sunt grăbiţi şi n-au răbdarea necesară parcurgerii unei căi ' strâmte şi cu scârbe' Şi de aceea pot cădea în cursa unui “guru” care le promite să-i schimbe în mod magic, fără multă trudă şi urgent.

O meteahnă, aproape universală, a celor ce-şi caută un maestru spiritual, este aceea că doresc ca acesta să le confirme capriciile. înclinaţiile şi dorinţele lor. Ori, dascălul trebuie să fie oglinda adevărului. El trebuie, pentru a te elibera de metehnele tale, să ţi le scoată în evidenţă. Mântuitorul a spus limpede: "adevărul vă va face liber" (Ioan 8. 32). Ba se întâmplă, atunci când dorinţa de desăvârşire nu-i sinceră, ca învăţăcelul să-şi părăsească maestrul pentru că nu-i confirmă părerile sale. Necazul este că. dacă un om nu-şi cunoaşte darurile şi lipsurile sale, părţile sale pozitive şi negative, nu poate face mare lucru în viaţă. Ori cel ce este chemat să-i sublinieze aceste lucruri, şi să-l ajute să şi le îndrepte, este maestrul spiritual în general şi duhovnicul în special. S-ar putea spune că multe şi mari necazuri i se întâmplă omului, tocmai pentru că la momentul potrivit n-a avut cine să-l sfătuiască. Viata spirituală, cariera, căsătoria şi toate celelalte demersuri nu-i vor ieşi cum trebuie dacă n-are o clară cunoaştere de sine.

Cum te poţi cunoaşte pe tine? Pe ceilalţi îi vezi, dar pe tine nu te poţi vedea. Ca să-ţi poţi privi chipul fizic ai nevoie de oglindă. !ar pentru a-ţi privi sufletul ai nevoie de duhovnic, de părinte spiritual autentic şi sincer. Pentru că oglinzile pot fi şi strâmbe, deformându-ţi chipul. Falşii maeştrii spirituali îţi pot deforma sufletul. Atunci când aceştia sunt oportunişti, îţi pot stimula părerea tiu tme însuţi, dar îţi pun în primejdie sufletul. Este cunoscut faptul că lui Ahab, regele lui Israel, îi erau agreabili proorocii care prooroceau pe placul lui. In momentul când, dimpreună cu Iosafat, fugele iudeii, se pregăteau de luptă cu sirienii "Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: aşa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe sirieni până ce vor muri. Şi toţi proorocii au proorocit la fel...” (4 Regi 22, 11-12). Singur Miheia, fiul lui Imla a zis: “Iată, văd pe toţi israelţii împrăştiaţi prin munţi, ca oile ce n-au păstor...” (4 Regi 22, 17). Din păcate, el, singurul care a spus adevărul, n-a fost crezut şi catastrofa s-a întâmplat.

Rostul duhovnicului, a maestrului spiritual, nu este doar acela de a-i primi cu dragoste şi tandreţe pe ucenici, ci şi de a le spune adevărul în faţă, de a-i certa atunci când e nevoie. Dacă-i iasă să se socoată impecabili, pe când în realitate trăiesc o viaţă mizerabilă, nu pot face nici un progres. Este mult mai bine, pentru ucenici, chiar dacă pe moment suferă, să cunoască adevărul. Un om bolnav, dacă vrea să devină sănătos, ascultă sfatul medicului. Cei care îl vor părăsi pe maestru pentru că le-a spus adevărul, n-au fost vrednici de el; adevăraţii ucenici îi vor rămâne aproape. Iar aceştia vor fi călăuziţi pe calea adevărului şi se vor bucura de lumină.

Mântuitorul a spus: "Adevărat zic vouă: de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18, 3). Copiii au sufletul lipsit de răutate şi nu simt povara vieţii, chiar dacă trăiesc în condiţii grele, pentru că îşi pun toată nădejdea în părinţi. Se simt ocrotiţi, apăraţi, povăţuiţi. Acelaşi lucru se petrece şi în viaţa spirituală. Atunci când te afli sub povaţa unui duhovnic, a unui maestru spiritual, te simţi ocrotit, îndrumat, ajutat, ai perspectiva desăvârşirii sufleteşti.

IPS ANDREI, ARHIEPISCOPUL ALBA IULIEI

Spovedanie si comuniune, Editura Reintregirea
 

Pe aceeaşi temă

28 Septembrie 2017

Vizualizari: 1083

Voteaza:

Maestrul spiritual 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE