Mihail Diaconescu - un artizan generos al cuvantului, un amfitrion nobil al frumosului, un apologet al ortodoxiei si un promotor al spiritualitatii romanesti autentice…

Introducere, scurta prezentare si referinte bio - bibliografice

Inca de la bun inceput, doresc sa recunosc si dezvalui adevarul ca am apreciat intotdeauna bogata si diversa activitate a Domnului Mihail Diaconescu, aceea de profesor universitar, scriitor, publicist si om deosebit de activ al cetatii, puterea sa de munca, capacitatea sa deosebita de: asimilare, concentrare, sintetizare, promovare si redare a datelor, informatiilor, citatelor si evenimentelor istorice si nu numai, a activitatile si actiunile culturale si spirituale pe care le initiaza, supravegheaza si organizeaza, cu multa seriozitate si avizata competenta, cartile pe care le-a scris si le scrie Domnul Profesor Mihail Diaconescu, precum si toata activitatea sa culturala si spirituala, caracterul si cultura foarte vasta si solida de care dispune, de asemenea (si) dragostea domniei sale pentru cultura, arta si spiritualitatea noastra autentica!. Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea si puterea domniei sale de munca sustinuta, pe care o desfasoara si acum, constatand din aceasta ca are aceasta atitudine, mereu pozitiva si optimista, fata de viata, fata de semenii si cunoscutii lui ce nu sunt putini si care, daca sunt sinceri, il apreciaza si il admira foarte mult, fiindu-i cat se poate de recunoscatori, asa cum incerc sa-i fiu si eu acum, cand scriu aceste randuri, cu o nedisimulata emotie!.

Asadar, Domnul Profesor Universitar Dr. Mihail Diaconescu s-a nascut la 8 noiembrie 1937, in localitatea Priboieni, comuna Vulturesti, judetul Arges, si este un romancier, critic si istoric literar. Este fiul Aureliei (nascuta Marfu) si al lui Aurelian Diaconescu, preot si invatator. A absolvit Liceul „Gheorghe Sincai" din Bucuresti si Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1960), obtinand in anul 1972 titlul de doctor in filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, cu teza Gib I. Mihaescu, publicata in anul 1973. Dupa absolvire, an care a coincis si cu debutul sau in revista „Gazeta literara" cu un articol despre Gala Galaction, este numit profesor de limbile romana si latina, logica si psihologie la Liceul „St. O. Iosif" din localitatea Rupea, judetul Brasov. Din anul 1965 este muzeograf la Muzeul Regional de Istorie si redactor la sectia culturala a cotidianului „Drum nou" din municipiul Brasov.

In anul 1963 debuteaza editorial cu romanul Visele au contururi precise. In intervalul anilor 1965-1985, este cadru didactic la Institutul Pedagogic din municipiul Pitesti, unde va participa la editarea revistei „Arges", al carei redactor - sef va fi din anul 1966 pana in anul 1969. Este, de asemenea, colaborator al revistelor „Astra" (1966) si „Noua revista romana" (1966). A functionat, intre anii 1985 si 1995, ca cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara „George Calinescu" din Bucuresti.

Primul roman, Visele au contururi precise (1963), nereusit, scris in litera tezismului ideologic al anilor ''60, se ocupa de lumea contemporana, ca si cel din anul 1980, Umbrele noptii, infati¬sand, moralizator, drama unui sculptor roman exilat in Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sangelui (1973) pana la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca parti constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului romanesc"; ele ilustreaza o „literatura cu program", teoretizata in diverse studii si articole, pe o linie oarecum protocronista, „idee" perimata astazi, dar de mare actualitate in anii ''70-''80.

Scriitorul urmeaza si o alta filiera, ortodoxist-mistica si tra¬ditionalista, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Dumitru Staniloae etc., vorbind despre „misiunea romaneasca" si caracterul „tragic, eroic si sublim" al romanilor. Daca in ceea ce priveste eseistica autorul poate fi asezat alaturi de Paul Anghel sau Dinu Sararu, romanele pe care le-a scris sunt discutabile, iar incercarea de a da o Istorie a literaturii daco-romane (1999) este in cel mai bun caz un gest de curaj, tinand de un uluitor spirit al fantazarii. Ceea ce depaseste ca limita a credibilului in Istoria. sa ii este permis romancierului, care poate mixa realul cu imaginarul, pentru a prezenta epoci diferite, de la vechii traci la secolul al XX-lea, intr-o incercare de a reconstitui spiritul fiecarui timp. Abordand o tematica istorica, autorul recurge la stilul realist clasic, vizitand fie si o realitate imaginata, cu unele infuzii romantice si accente bombastic-retorice.

Culorile sangelui este o carte dedicata pictorului „oficial" din vremea lui Constantin Brancoveanu, Parvu Mutu, zugravul de biserici care, la inceput de veac XVIII, este un artist aproape renascentist, inaderent la cruda ambianta balcanica. Renasterea si umanismul romanesc prebrancovenesc sunt urmarite si in Adevarul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor" din vremea Movilestilor. In Marele cantec (1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu, eroul este muzicianul si savantul Ioan Caianu-Valachus, pentru putina vreme episcop romano-catolic in Transilvania.

Epoca lui Burebista este vazuta prin ochii lui Arhidamos, protagonistul romanului Calatoria spre zei (1982), ambasador al dacilor la Roma lui Iulius Cezar. Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea apare intr-o carte despre vremurile romantismului (Speranta, 1984), dupa care prozatorul se intoarce la epoca sa predilecta, cea straromana, acum personajul principal fiind astronomul si teologul Dionysus Exiguus, „discipol" la „schola" unei manastiri tomitane (Departarea si timpul, 1986).

In fine, Sacrificiul aduce in prim-plan pe luptatorii ardeleni pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca si in celelalte carti, pe fondul de violenta si „bestialitate" al naturii umane. In aceste contexte, cele mai reusite pasaje literare se dovedesc, dupa D. Micu, descrierile de ceremonial, recompuse in spiritul caracteristic al fiecareia dintre epocile „reactualizate".

In maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, Vasile Stirbu, Eugen Uricaru, autorul manuieste dezinvolt instrumentarul narato - logic al realismului traditional. Realizeaza astfel un „mozaic de romane, inlesnite si de tezele nationalismului ceausist optzecist", ingloband, in ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renasterea, „barocul" ardelean, vremea lui Brancoveanu, romantismul prepasoptist, epoca Unirii, chiar daca ii lipseste totusi acestui conglomerat un factor literar „incitator" (Marian Popa).

O lucrare serioasa si bine documentata este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996, respectiv editia a doua in anul 2009), in doua volume intitulate Teologie si estetica si Ipostazele artei. O alta carte, Biserici si manastiri ortodoxe (1988), ilustreaza aceleasi teze despre perspective multi, inter si transdisciplinare: teologie dogmatica, istoria artelor, culturii si civilizatiei, poetica, parintii Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii si fenomenologia narativa (2001), contine in mare toate teoriile lui Diaconescu despre roman si natura specifica a epicului.

In anul 1996 Universitatea din municipiul Oradea i-a acordat titlul de Doctor honoris causa pentru intreaga sa opera literara si stiintifica. In anul 2005 a primit titlul de cetatean de onoare al municipiului Brad din judetul Hunedoara „pentru prestigioasa sa activitate literara, publicistica, filosofica si didactica”. In anul 2007 a primit titlul de cetatean de onoare al comunei Vulturesti din judetul Arges si titlul de cetatean de onoare al judetului Arges „pentru intreaga activitate depusa”. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania. O parte din proza sa a fost tradusa in limbile germana, franceza, engleza, rusa. Mihail Diaconescu face parte din Comitetul Stiintific European al Societatii Ad Fontes. Alle Fonti Dell‘Unita D’Europa.

Tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei (vol. I, Teologie si estetica; vol. II, Ipostazele artei) - pe care l-a publicat in anul 1996, la Editura „Porto Franco” din Galati, iar editia a doua, in anul 2009, la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei din Iasi - este o lucrare realizata pe o larga baza interdisciplinara. Prefata Terra mirabilis la albumul de arta Bisericii si manastiri ortodoxe. Orthodox churches and monasteries. Romania (1998) este o ilustrare a tezelor si demonstratiilor cuprinse in lucrarea extraordinara „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”. Tratatul Istoria literaturii daco - romane (1999) este o sinteza stiintifica cu caracter fundamental, unica in cultura romana si europeana. El constituie o noutate intr-un domeniu de stricta actualitate datorita prezentarii scriitorilor dacoromani de valoare universala din secolele I-VI – Aethicus Histricus, Sfantul Ioan Cassian, Sfantul Niceta de Remesiana, Sfantul Dionisie Smeritul si Areopagitul, Leontius Byzantinus, Ioan Maxentius si altii. Volumul Antologie de literatura dacoromana. Texte comentate publicat in anul 2003 la Casa de Productie si Editura Corifeu este o completare necesara la tratatul Istoria literaturii daco - romane. Volumul Farmecul dialecticii si fenomenologia narativa (2001) contine teoriile Domnului Mihail Diaconescu despre roman, natura specifica a epicului si „fenomenologia narativa a spiritului romanesc”. Ca scenarist si regizor de filme documentare Mihail Diaconescu a realizat serialul Dobrogea crestina. Harta spirituala in 13 episoade a cate 30 de minute fiecare.

Despre opera sa istorica, literara si publicistica

Visele au contururi precise, Bucuresti, 1963;
Culorile sangelui, Bucuresti, 1973;
Gib I. Mihaescu, Bucuresti, 1973;
Adevarul retorului Lucaci, Bucuresti, 1977;
Umbrele noptii, Bucuresti, 1980;
Marele cantec, Bucuresti, 1980;
Calatoria spre zei, Bucuresti, 1982;
Speranta Bucuresti, 1984;
Departarea si timpul, Bucuresti, 1986;
Sacrificiul, Bucuresti, 1988;
Biserici si manastiri ortodoxe, Bucuresti, 1988;
Istorie si valori, Bucuresti, 1994;
Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galati, 1996;
Istoria literaturii daco-romane, Bucuresti, 1999;
Farmecul dialecticii si fenomenologia narativa, Bucuresti, 2001.

Din referintele critico – istorico – literare la adresa operei si activitatii Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, facute de cateva personalitati deosebite

Domnul Profesor Mihail Diaconescu este cel mai reprezentativ scriitor al spiritualitatii romanesti, incepator al scrisului nostru viitor. Dumitru Staniloae, 24 noiembrie 1989.
Mihail Diaconescu lucreaza in coordonate documentare aproape fara fisuri. El nu rastoarna, nu modifica si nici nu modeleaza altfel datele fundamentale de cadru si de atmosfera (…). Este apoi, pe langa evocare, puterea inventivitatii epice si este mai cu seama elementul decisiv al viziunii caracterologice, care transfigureaza, ambele, materia istorica, o depasesc si o transcend. Florin Mihaescu, Arges, Pitesti, An. XII, nr. 4 (110), decembrie 1977.

Proza plina de pitoresc si de tensiune dramatica a lui Mihail Diaconescu se dovedeste a fi o foarte personala interpretare a lumii ideilor, a intrebarilor de maxima generalitate ale omenirii. C. Ervin Tivig, Histoire Litteraire Comparée, Bucarest, An. V, 1978.

Trebuie sa-i multumim romancierului de prestigiu Mihail Diaconescu pentru fidelitatea cu care ramane, in lucrul sau literar, atasat eroilor culturii noastre. Virgil Candea, Luceafarul, Bucuresti, An. XXIV, nr. 7 (981), sambata 14 februarie 1981.

Mihail Diaconescu a inteles sa surprinda epocile in situatiile lor de criza (…). In aceste medii traiesc si creeaza artisti care (…) devin simbolurile unei atitudini in fata istoriei si implicit a artei pe care o slujesc. Sergiu I. Nicolaescu, Familia, Seria a V-a, Oradea, An. XVII (117), nr. 3 (187), martie 1981.

Toate aceste calitati de exceptie ni-l recomanda pe Domnul Mihail Diaconescu ca pe unul dintre prozatorii cei mai importanti ai literaturii romane de azi si realizatorul unui nou tip de roman istoric, explorand zone inedite, intr-un stil si cu mijloace absolut proprii si originale.
Ion Rotaru, Arges, Pitesti, An. XVII, nr. 128, martie 1982.

Cu fiecare aparitie editoriala este tot mai evident ca Mihail Diaconescu tinde sa ocupe un spatiu aparte in cadrul prozei noastre contemporane, ducandu-si cu consecventa la indeplinire un foarte ambitios proiect epic de largi si indraznete dimensiuni: sa dea cu mijloacele specifice artei romanului istoric o fresca a devenirii fiintei spirituale romanesti, prin „radiografia“ constiintelor unor intelectuali, artisti, oameni de cultura, reprezentativi ai timpului, in care se oglindesc si isi afla numele framantarile si dramele fiecarei epoci, urmarind totodata astfel surprinderea unei esente a fenomenului spiritual romanesc. (…) Privita in ansamblu constructia impune si rezista privirii critice: problematica etica are dramatism, documentatia stiintifica si filozofica, imensa, este prezentata fara note false, desi cu unele lungimi obositoare, naratiunea are insa dinamism si descrierea farmec, iar episoadele amoroase sunt dintre cele mai izbutite pasaje ale cartii. Alexandru Condeescu, Arges, Pitesti, An. XXI, nr. 8 (180), august 1986.

Genul de roman istoric cultivat de Domnul Mihail Diaconescu faciliteaza invazia documentului in fictiune. Munca de preparatie, investigarea arhivelor si a locurilor trebuie sa fie coplesitoare. Nevrand sa deformeze adevarul istoric prozatorul se supune cu buna stiinta acestei asceze. Este admirabila in acest caz vointa de constructie, fiindca pare incomparabil mai dificil sa ordonezi un vast material decat sa strunesti telegarii fanteziei. (.). Autorul imbraca, in functie de nevoile eposului, cand hainele protocolare ale istoricului, cand straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul povestii provine din miscarile interioare/ exterioare ale personajului (…). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului asa cum se reflecta in oglinda timpului. Insasi dispunerea sectiunilor romanului invedereaza etapele miscarii insesizabile in raport cu istoria. (.) Atare procedura este decelabila, la rigoare, si in celelalte carti semnate de Mihail Diaconescu, dovedind, in ultima instanta, intemeierea unei maniere epice inconfundabile.“ Nicolae Oprea, Astra, Brasov, An. XXI, nr. 1 (184), ianuarie 1987.

Eroism si jertfire peste puterile lumii gasim mai peste tot in romanele lui Mihail Diaconescu (…). Sunt (…) un eroism si o tarie de jertfa sub care toate puterile lumii cad si se spulbera. Aurel Ion Brumaru, Arges, Pitesti, An. XXII, nr. XI (194), noiembrie 1987.

In descendenta lui Sadoveanu (din care se stravad, in stil, reminiscente involuntare), dar cu abatere de la temele eroice, cu orientarea spre cultural, cu tendinta expresa de a evoca si reabilita, a dezgropa din uitare, figuri ale trecutului care ne asaza printre cele mai civilizate popoare ale lumii, Mihail Diaconescu s-a specializat intr-un nou tip de roman istoric. Documentarea se face minutios si este pusa in carti aproape in intregime, dar si dreptul la inventie este exercitat pe larg, in pagini cursive, atragatoare, cu tablouri de epoca adecvate si lucrate dupa traditie, reconstituite muzeistic la fata locului. Ion Rotaru, O istorie a literaturii romane, Vol. III, 1944–1984, Editura Minerva, Bucuresti, 1987.

Sacrificiul, ultimul roman al lui Mihail Diaconescu, este un roman despre spatiu si spatii. Drumuri, centre culturale si de civilizatie europeana, contacte intre reprezentanti ai acestora, miscari pe „verticala locului“, dar si investigari ale situatiilor. (.) Calatoria spre zei si a Speranta. De la prima unire a locuitorilor din aceasta zona sub sceptrul lui Burebista – pana la Unirea definitiva a romanilor si la crearea celorlalte state nationale pe ruinele fostului Imperiu Austro-ungar: replica se impune de la sine in interiorul operei lui Mihail Diaconescu. Prin urmare, Domnul Mihail Diaconescu reformuleaza, oarecum, romanul istoric. Nu numai miscarea propriu-zisa a personajelor, cu dramele, intrigile, destinele lor il intereseaza pe autor – ci, in egala masura, ideile forta, scenariile mari dupa care se face istoria, teoriile epocii, gandurile ei. Nicolae Georgescu, Flacara, Bucuresti, An. XXXVIII, nr. 5 (1754), 3 februarie 1989.

Monumentala lucrare Istoria literaturii dacoromane de Mihail Diaconescu este o contributie fundamentala la edificarea istoriei noastre spirituale. Acad. Alexandru Surdu, Arges, Serie noua, Pitesti, An. II (36), nr. 7 (238), aprilie 2002.

Mihail Diaconescu, care a schimbat definitiv modul nostru de a percepe realul istoric transfigurat artistic, nu este singur pe drumul sau literar. In istoria culturii romane si europene el este insa printre cei mai importanti. Pentru opera epica, teoretico - estetica si istorico -literara pe care el a edificat-o este la inaltimea celor mai importante infaptuiri ale culturii romane si europene. El este mereu comparat cu marii clasici ai literaturii romane si universale, dar este, de fapt, un autor singular, profund original, inclasabil.

Este foarte important pentru noi, romanii, ca aceasta opera exista si ca produce variate efecte benefice pe plan estetic, moral, stiintific si civic. Este stiut ca opera de arta genereaza in cei ce o contempla noi atitudini si noi impulsuri creatoare (.)

Este sigur faptul ca pe drumul pe care el a mers vor veni in viitor tot mai multi creatori. Preot Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative, 2005.

Mihail Diaconescu premiat, la sfarsitul anului 2011, de catre Academia Romana

Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu a fost distins cu premiul Academiei Romane "Mircea Florian", sectiunea filosofie, pentru tratatul sau "Prelegeri de estetica Ortodoxiei", publicat la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, din municipiul Iasi, in anul 2009 bucurandu-se de Prefata – Studiu a Domnului Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu. Pe data de 15 decembrie anul 2011, intr-o atmosfera de mare solemnitate, s-a desfasurat ceremonia de acordare a premiilor Academiei Romane pentru realizari deosebite in domeniile stiintei, filosofiei si artei. Ceremonia s-a desfasurat in Aula Magna, in prezenta membrilor titulari, a membrilor corespondenti, a membrilor de onoare ai Academiei Romane si a unor invitati.

Asadar, premiul "Mircea Florian" la sectiunea filosofie a fost acordat Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu pentru tratatul sau fundamental "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" (vol. I - Teologie si estetica; vol. II - Ipostazele artei). Academia Romana a considerat acest tratat o contributie de o exceptionala valoare la evolutia culturii romane si europene, o demonstratie riguroasa a faptului ca gandirea speculativa este activa in filosofia contemporana. Calitatea de apologet activ al Ortodoxiei este evidenta in tot ceea ce Domnul Profesor Mihail Diaconescu a scris, dar mai ales in sinteza Istoria literaturii dacoromane si in tratatul de estetica premiat recent de Academia Romana. Reamintim aici faptul ca numeroase capitole din "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" au fost prezentate initial la Facultatea de Litere si la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii „Constantin Brancoveanu” din municipiul Pitesti. Ulterior aceste capitole au fost completate cu noi prelegeri rostite de Domnul Mihail Diaconescu la Facultatea de Sociologie, Psihologie si Pedagogie a Universitatii din Bucuresti, la Facultatea de Limba Romana si la Facultatea de Limbi Straine a Universitatii Spiru Haret din Bucuresti, precum si la Facultatea de Sociologie si Psihologie a Universitatii Hyperion, tot din Bucuresti. In tratat au fost incluse si unele prelegeri tinute la Sectia Romanistica a Institutului de Romanistica al Universitatii Humboldt - Berlin, unde Domnul Mihail Diaconescu a avut cursuri si a condus seminarii pentru studenti si doctoranzi. Prin ideile si demonstratiile pe care le contin, aceste cursuri sunt o noutate in domeniul vast al teoriilor despre frumos si despre variatele sale incorporari.

Comparat adeseori cu "Prelegerile de estetica" ale lui Hegel, cu "Estetica" lui Nicolai Hartmann, cu "Estetica" lui Benedetto Croce si cu "Estetica" lui Tudor Vianu, tratatul Domnului Profesor Mihail Diaconescu se caracterizeaza prin abordarile sale interdisciplinare si transdisciplinare, dar mai ales prin consecventa cugetarii speculative, care il strabate. Principiile oferite de teologia dogmatica ortodoxa, teologia liturgica ortodoxa, patrologia ortodoxa (sunt utilizate operele Areopagitului, ale Sfantului Maxim Marturisitorul, indeosebi "Ambigua", si ale altor mari dascali ai credintei crestine), de variatele teorii despre frumos, de istoria artei romanesti si europene, de logica formala, indeosebi de preocuparile pentru axiomatica, pentru definitii si pentru notiunile de maxima generalitate (genera generalissima, indefinisabilele), dar si de filosofia vietii, asa cum a fost ea practicata de trairistii romani - Nae Ionescu, Mircea Eliade, Dumitru Staniloae (in opera sa de filosof al culturii), Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Vasile Bancila, Constantin Noica, Traian Braileanu (care este si unul dintre cei mai importanti sociologi din istoria culturii noastre), Virgil Bogdan, Petre Tutea, Octav Onicescu (unul dintre marii matematicieni ai epocii sale), Arsavir Acterian si altii - au constituit puncte de plecare ferme pentru acaparantele si riguroasele abordari teoretice intreprinse de Domnul Profesor Mihail Diaconescu in monumentala lucrare, intitulata "Prelegeri de estetica Ortodoxiei".

Noutatea, originalitatea profunda si forta de impact a acestor Prelegeri demonstreaza cu prisosinta faptul ca gandirea speculativa este singura apta sa ne introduca in stravechea si fundamentala problema a transcendentei, dar si in variatele ipostaze ale frumosului, asa cum sunt ele gandite si percepute in zilele noastre. Premiul pentru filosofie acordat de Academia Romana Domnului Profesor Mihail Diaconescu incununeaza o creatie teoretica fundamentala, una dintre cele mai importante realizate in istoria esteticii romanesti si europene…

Mihail Diaconescu - un apologet al ortodoxiei si un promotor al spiritualitatii romanesti autentice

In alta ordine de idei, insa pastrand acelasi registru omagial, monografic si bio – bibliografic la adresa activitatii, operei si personalitatii Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, vom semnala si remarca faptul ca, una dintre cele mai incitante carti aparute in ultimul timp in librariile noastre este cea semnata de domnul Ilie Baranga si intitulata Noi contributii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu, Editura „Magic Print”, Bucuresti, anul 2010. Este un volum masiv de 765 pagini, rezultat al unei activitati de cercetare desfasurate staruitor si sistematic pe parcursul mai multor ani petrecuti de autor in biblioteci.

Domnul Ilie Baranga s-a impus ca bibliograf, biblioteconomist, profesor, istoric literar, lexicograf si publicist. A predat cursuri de limba romana (gramatica descriptiva) la Facultatea de Invatamant Pedagogic a Universitatii din municipiul Pitesti. A publicat articole, studii, comunicari stiintifice si eseuri de biblioteconomie, istorie literara si istoria presei in reviste precum Tribuna (Cluj-Napoca), Arges (Pitesti), Calende (Pitesti), Buletinul Societatii de Stiinte Filologice (Bucuresti), Buletinul Stiintific al Facultatii de Invatamant Pedagogic (Pitesti), Sud (Giurgiu), Sagetatorul (Pitesti), Curierul zilei (Pitesti) si altele. Este autorul volumelor Publicatii periodice in Arges intre 1875-1900 (1971), Fenomenul literar si social cultural in presa argeseana veche (1990), Dictionarul presei argesene (2003) si altele.

Cu mai bine de un sfert de secol in urma domnul Ilie Baranga a publicat o lucrare intitulata Contributii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu aparuta in anul 1983 in Colectia Universitas editata de Institutul de Invatamant Superior Pitesti. Noul volum este deci o reluare a unor preocupari stiintifice mai vechi.

In paginile noului volum sunt adunate peste 2.000 de titluri ale unor exegeze asupra vastei creatii a Domnului Mihail Diaconescu. Sunt exegeze prezente in volume monografice (despre opera lui Mihail Diaconescu au aparut pana acum sase ample volume monografice), in dictionare publicate in tara si in strainatate, in cronici, recenzii, articole, studii, eseuri, comunicari stiintifice, prefete, lucrari de licenta, dizertatii la masterat, teze de doctorat, cursuri universitare, capitole din volume de critica sau din lucrari stiintifice de sinteza, mentiuni.

Pe buna dreptate domnul Ion Stoica, directorul Bibliotecii Universitare din Bucuresti, o autoritate in domeniul biblioteconomiei, a afirmat, in prefata Bibliografia ca opera (pag. 5-11), care insoteste masivul volum semnat de profesorul Ilie Baranga, ca lucrarea pe care o semnalam aici are o valoare stiintifica exemplara. In mod deosebit ea este revelatoare pentru relatia indestructibila dintre biblioteconomie si bibliografie. Domnul Ion Stoica scrie: "Lucrarea domnului Ilie Baranga Noi contributii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu face parte din acea zona generoasa a bibliografiei in care se intalnesc toate virtutile domeniului. Domnul Ilie Baranga a inteles demult si bine misiunea inconturnabila a bibliografului, aceea de a ramane un Cicerone al cercetarii, impreunand in gand si fapta, competenta, zel bibliografic, acribie, consecventa afectiva si, pe deasupra, constiinta nevoii de a construi sinteze".

In lumea literara si stiintifica, respectiv in cele mai variate cercuri intelectuale, romancierul, istoricul si criticul literar, filosoful culturii, esteticianul si criticul de arta Mihail Diaconescu este perceput ca unul dintre cei mai activi apologeti ai Ortodoxiei. Parcurgand "noile contributii bibliografice" ale domnului Ilie Baranga, se poate usor constata faptul ca volumele semnate de Mihail Diaconescu au fost comentate de-a lungul anilor de un mare numar de teologi, monahi, preoti si inalti ierarhi ai Bisericii noastre. Printre ei se numara patriarhul de fericita amintire Teoctist, mitropolitul Antonie Plamadeala, IPS Nicolae, Corneanu Mitropolitul Banatului, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Andrei Andreicut, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, PS Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Mircea Pacurariu, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Dumitru Popescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe I. Dragulin, Pr. Conf. Univ. Dr. Ioan Stancu, Pr. Prof. Vasile Boholteanu, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Bogdan, Pr. Dr. Valentin Bogdan, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirila, Arhidiacon Dr. Sebastian Barbu Bucur, Pr. Nicolae Crangasu, Ieromonah Cristofor Dancu, Pr. Iosif Zoica, Pr. Ion Ionascu, Pr. Ion Marin Malinas, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Nichita, Pr. Dorel Octavian Rusu, Pr. Dumitru Sandu, Pr. Cornel Paiu, Arhidiacon Dr. Teodor Savu, Pr. Sabin Voda, Pr. Florin Croitoru si multi altii.

Eruditele comentarii, interpretari si analize dedicate de acesti teologi personalitatii si operei lui Mihail Diaconescu au aparut in reviste eclesiastice precum: Biserica Ortodoxa Romana si Glasul Bisericii (Bucuresti), Studii Teologice si Ortodoxia (Bucuresti), Lumina Lumii (Ramnicu Valcea), Telegraful Roman (Sibiu), Mitropolia Olteniei (Craiova), Altarul Banatului (Timisoara), Mitropolia Moldovei si Bucovinei (Iasi), Argesul Ortodox (Pitesti), Calauza Ortodoxa (Galati), Cronica Episcopiei Husilor (Husi), Credinta Strabuna (Alba Iulia), Renasterea (Cluj-Napoca), Legea Romaneasca (Oradea), Indrumator bisericesc, misionar si patriotic (Oradea), almanahul Viitorul, editat de Arhiepiscopia Ortodoxa Romana pentru Europa Occidentala si Meridionala (Paris), Almanahul Parohiei ortodoxe romane din Viena, Buletinul Stiintific, seria "Teologie Ortodoxa" (Pitesti), Vestitorul Ortodoxiei (Bucuresti), dar si in publicatii laice precum Cotidianul (Bucuresti), Steaua (Cluj Napoca; unde parintele acad. Dumitru Popescu a semnat unul dintre cele mai ample si mai importante comentarii dedicate operei lui Mihail Diaconescu), Arges (Pitesti), Vatra (Targu Mures) si in multe altele.

Intr-adevar, noua si masiva lucrare a domnului profesor Ilie Baranga este revelatoare pentru amploarea exceptionala a receptarii de care opera scriitorului Mihail Diaconescu se bucura in cele mai variate cercuri ale publicului lector, dar mai ales pentru dimensiunea ei teologica ortodoxa. Domnul Ilie Baranga ne dovedeste astfel, inca o data, ca tocmai datorita dimensiunii ei teologice ortodoxe vasta opera a scriitorului, istoricului si esteticianului Mihail Diaconescu marcheaza profund si definitiv evolutia culturii romane si europene…

Incheiere

Totodata Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, pe care tinem sa-l felicitam pentru aceasta lucrare „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, editia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 2009, cu o Prefata – Studiu, semnata de Domnul Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu – si pe care o recomandam tuturor cu toata caldura, ii dorim sa ne mai hraneasca mintile si sufletele noastre si cu alte lucrari ziditoare si folositoare noua si urmasilor nostri, aratandu-ne prin toate acestea dragostea sau atasamentul fata de valorile perene ale Bisericii si neamului nostru Romanesc, precum si vivacitatea ori tineretea spirituala cu care l-a inzestrat Dumnezeu – Cel in Treime Slavit si Laudat, pe devotatul si iubitul Sau fiu – autentic slujitor!.

Prin urmare, sunt incredintat ca sunt foarte multi oameni de rand, din tara si din diaspora, credinciosi ori slujitori ai altarelor care se roaga Bunului Dumnezeu, sa ii daruiasca Domnului Profesor Mihail Diaconescu, multa liniste si pace in suflet, multa bucurie sufleteasca si sa ii rasplateasca pentru faptul ca i-a facut pe ei sau pe copiii lor oameni cu scoala, cu carte romaneasca de invatatura, cu emisiuni frumoase si folositoare, ziditoare de suflet si de spirit, cu carti, reviste, biblioteci si cu studii inalte, incheiate – lucru care nu poate fi uitat de si in istoria acestor locuri - marcate de prezenta si activitatea domniei sale, atat de bogata si de prodigioasa si care s-a desfasurat, si inca se desfasoara, pe parcursul atator ani; rugaciuni carora ma alatur si eu, dorindu-i, inca odata, sa ne traiasca intru multi, folositori si roditori ani, alaturi de familie, de colegi sau colaboratori si de toti cei dragi ai sai!.

In incheierea acestor modeste dar sincere randuri, scrise cu toata pretuirea si admiratia, sa ii urez, inca odata, sa aiba parte de multa putere de munca in continuare, de multe realizari si sporite impliniri sufletesti, insotite de un sincer si calduros „La Multi si Fericiti Ani!” Sa se bucure de realizarile si implinirile de pana acum, sa le cultive si sa le inmulteasca, pe mai departe, indeosebi pe cele de ordin cultural, spiritual si carturaresc!. Dumnezeu sa il binecuvanteze, sa il ajute si sa-i poarte de grija!

Drd. Stelian Gombos

.

• Viata crestina dupa Sfantul Isaac Sirul
  Publicat in : Editoriale
• John Meyendorff
  Publicat in : Parinti
• Clive Staples Lewis
  Publicat in : Editoriale
• Parintele Daniil Sisoev
  Publicat in : Parinti