Lepra sufletului, adică păcatul, seamănă foarte mult cu lepra trupului, şi cei leproşi la suflet seamănă cu cei leproşi la trup, căci după cum lepra lipseşte de frumuseţea, vioiciunea şi vigoarea trupului, după cum cei leproşi îi spurcă pe cei care îi ating, aşa şi lepra sufletului, adică păcatului, lipseşte de frumuseţea asemănării cu Dumnezeu, adică de harul lui Dumnezeu.

Vorbind despre corabia cea gândită, adică despre viaţa fiecărui creştin, vom aminti din nou cuvintele Sfântului Ambrozie, care zicea că numai din pricina lui Iuda s-a pornit furtună pe mare şi s-au sculat valurile asupra corăbiei apostoleşti (v. Mt. 14, 22-24), şi vom spune: în corabia vieţii noastre sade, în fiecare în parte, Iuda - păcatul nostru greu şi patima noastră obişnuită. După cum Iuda era fur, trădător, amăgitor şi ucigaş de sine, aşa şi păcatul nostru obişnuit este fur, fiindcă ne pradă, făcându-ne să pierdem toate ostenelile şi nevoinţele noastre, cu care voiam să merităm milă de la Domnul Dumnezeul nostru; el este trădător, fiindcă ne trădează spre moarte veşnică în gheenă; el este şi amăgitor, fiindcă, desfătându-ne în lucruri mărunte, ne umple de veşnică amărăciune; el este, în cele din urmă, şi ucigaş, fiindcă omoară şi sufletul nostru, şi bunul nostru nume. Atâta timp cât acest Iuda, adică păcatul nostru greu şi patima noastră obişnuită, se va afla pe corabia vieţii noastre, atâta timp cât nu va fi izgonit din noi prin pocăinţă desăvârşită, nu vom putea pluti fără nenorociri şi nu vom putea atinge limanul cel bun.

Să ne amintim de Prorocul Iona. Acesta a fost bărbat drept înaintea Domnului, a fost Proroc sfânt - şi cine nu ştie că a pătimit pe mare pentru singurul păcat al neascultării? Domnul a ridicat un vânt năprasnic pe mare şi o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme - şi s-au înfricoşat corăbierii, şi au strigat fiecare către dumnezeul său (Iona 1, 4-5). O, cât de multe sunt în mijlocul nostru păcatele grele, păcatele de moarte! Şi atunci, cum vrem să avem linişte?

Păcatele mari i-au doborât pe cei puternici de pe tronuri, au nimicit împărăţii, au surpat cetăţi, au zdrobit oşti mari, au pustiit ţări - şi au cruţat, oare, măcar un singur om rău? Păcatele spurcate au adus potopul asupra oamenilor lumii dinainte (v. Fac. 7), au vărsat foc asupra cetăţilor sodomite (v. Fac. 19, 24), au prefăcut râurile egiptenilor în sânge (v. leş. 7) şi i-au înecat în Marea Roşie (v. leş. 14, 27). Şi Atunci, pe care din noi vor putea să îl mântuiască?

Păcatul greu a căscat cerul sub Lucifer şi a deschis până la iad pământul sub Datan şi sub Aviron (v. Num. 26, 10), a întărit marea prăpastie dintre bogat şi Lazăr (v. Lc. 16,19-26), pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari (Iuda 1, 6), a făcut din oameni dobitoace, cum s-a întâmplat cu Nabucodonosor, şi stâlpi de sare, cum a păţit femeia lui Lot (v. Fac. 19, 26), şi n-a cruţat pe nimeni niciodată. Şi atunci, ce bine putem aştepta de la faptele noastre rele? Atâta timp cât acest Iuda, adică păcatul nostru obişnuit, se va găsi pe corabia vieţii noastre, nu vom avea nici un bine, vom fi înviforaţi de valurile necazurilor şi relelor.

Ne mirăm că uneori se întâmplă secetă, neplouare, nerodire a pământului şi foametea care urmează acestora. Dar ce duce la asemenea urmări? Cine e vinovat pentru aceste rele? Păcatul nostru - şi iată că auzim, după cuvântul lui Dumnezeu: Foc s-a aţâţat întru mânia Mea, arde-va până în iadul cel mai de jos, mânca-va de tot pământul şi temeliile lui, arde-va temeliile munţilor. Aduna-voi rele asupra lor şi voi cheltui asupra lor toate săgeţile Mele: topi-se-vor de foame (Deut. 32, 22-24).

Dar pentru ce, Doamne, Te mânii atât de cjumplit împotriva norodului Tău iubit? „Pentru păcatele lor", zice, „că M-au mâniat şi întru urâciunile lor M-au amărât."

Ne mirăm că uneori se întâmplă să ia foc şi să ardă case şi acareturi? Dar de ce se întâmplă asta? Cine e vinovat? Păcatul nostru! Va ploua peste păcătoşi foc şi pucioasă şi duh de vifor (Ps. 10, 6).

Ne mirăm de necontenitele războaie, bătălii, de mulţimea celor ucişi de sabie? Dar ce duce la asta? Cu adevărat, nimic altceva decât păcatele noastre, potrivit cuvintelor rostite de Dumnezeu prin Proroc: Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta (dacă vă veţi îndărătnici în păcate), sabia vă va mânca, că gura Domnului grăieşte (Is. 1, 20).

O, cu câtă cruzime ne lovesc din toate părţile valurile! Iar pricina tuturor acestor nenorociri este Iuda de pe corabie, păcatul din mădularele noastre, căruia ne-am făcut robi. Aşadar, să-l izgonim din noi prin pocăinţă - iar atâta timp cât nu-l vom fi izgonit, nu vom înceta să avem necazuri şi nu ne vom izbăvi de multele şi grelele noastre nenorociri.

Atât de puternică este tăria şi stăpânirea păcatului care împărăţeşte în mădularele noastre, încât nu putem şi chiar nu vrem deloc să scăpăm de el, fiind biruiţi de iubirea de păcat. Obiceiul păcătos ne răpeşte puterile sufleteşti - ţinerea de minte, voinţa şi înţelegerea - şi ne robeşte, face din noi nişte dobitoace fără minte. Ne răpeşte ţinerea de minte, aşa încât nu putem să ne aducem aminte de Dumnezeu: Nu este Dumnezeu înaintea noastră, şi de aceea spurcate sunt căile noastre în toată vremea (Ps. 6, 24-25), şi ne asemănăm celor doi bătrâni spurcaţi despre care stă scris în cartea lui Daniil: Şi-au strâmbat gândul şi au abătut de la cer ochii lor (Istoria Susanei 1,10).

Puterea păcatului cu care omul s-a obişnuit îi răpeşte acestuia libertatea ca unui rob: Ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte (II Pt. 2, 19), şi ca unui prins cu mâinile legate, căci fiecare este legat cu lanţurile păcatelor sale; răpeşte înţelegerea şi îl face să ajungă ca un dobitoc fără minte. Alăturatu-s-a dobitoacelor necuvântătoare, zice
Psalmistul, asemănatu-s-a lor (Ps. 48,12). Puterea păcatului domneşte în noi atât de mult, încât ne răpeşte capul şi mâinile şi ne face să ajungem ca nişte idoli nelucrători - căci, săvârşind mereu aceleaşi căderi, ne sfărâmăm ca nişte idoli care cad de pe locul lor.

Fie-mi îngăduit aici să numesc păcatele de moarte „împăraţi" - mai mult decât atât, „împăraţi păgâni". Temei îmi dă Apostolul, în cuvintele următoare: Să nu împărătească păcatul în trupul vostru muritor (Rom. 6, 12). Aici numeşte păcatul „împărat", şi acesta e adevărul, deoarece se ştie că, precum împăratul stăpâneşte peste supuşii săi, aşa şi păcatul îl trage după sine pe cel pe care pune şaua şi în a cărui inimă prinde rădăcini. De aceea, câte păcate şi patimi are omul iubitor de păcat, toţi atâţia împăraţi păgâni are, cărora se supune: Nu ce voiescfac, ci ceea ce nu voiesc, aceea fac (Rom. 7,19).

Aceşti împăraţi păgâni - păcatele de moarte - în unii trăiesc şi împărăţesc, în alţii mor şi sunt îngropaţi. Ei trăiesc şi împărăţesc în omul care nu are moartea în faţa ochilor, făgăduindu-şi viaţă îndelungată şi zicând: „întreaga vreme este în stăpânirea mea, o să apuc să mă pocăiesc la bătrâneţe." Intr-unul ca acesta, împărăţia păcatului şi-a pus cetatea de scaun, precum dă mărturie David: Nu este odihnire în moartea lor.

Sfântul Ieronim citeşte locul acesta, din evreieşte, precum urmează: Nu se gândeau la moartea lor: 'pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia. Ieşit-a ca din seu strâmbătatea lor, umblă întru pofta inimii (Ps. 72, 4, 6-7). Aceştia, spune el, nu se gândeau la moarte, şi de aceea au împărăţit în ei toate păcatele. Aceşti împăraţi păgâni mor şi sunt îngropaţi în omul ce are totdeauna moartea în faţa ochilor. In cel ce îşi aduce aminte de sfârşitul său nu se sălăşluieşte păcatul: în veac nu va păcătui (Sir. 7, 39).

Cât se poate de nimerit grăieşte Apostolul în numele tuturor celor ce-şi amintesc de moarte: în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa (II Cor. 4, 12).

Altfel spus, „voi vă îngăduiţi atâtea şi păcătuiţi fără grijă fiindcă în voi lucrează viaţa şi nădăjduiţi că veţi trăi mult în această lume, pe când noi trăim cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu şi ne ferim de păcat, fiindcă în noi lucrează moartea, avem moartea în faţa ochilor, în mormânt privim: frica morţii a căzut asupra noastră" (v. Ps. 54, 4).

Fereşte-te de păcat, fie el mic sau mare; să ai păcatul tău totdeauna în faţa ochilor, şi atunci vei avea zi de zi osârdie spre pocăinţă.

Ce este păcatul? Nimic altceva, fără numai lucrarea poftei trupeşti. Ce este lucrarea poftei trupeşti? Nimic altceva, fără numai nebunie, şi nimeni n-a păcătuit vreodată altfel decât întru nebunie şi nechibzuinţă, şi nimeni nu face vreodată vreun lucru bun altfel decât întru înţelegere, şi vreun lucru rău altfel decât întru lipsă de înţelegere.

Să ştii că păcatul e dulce doar pentru scută vreme, iar amar - vreme îndelungată; pentru scurtă vreme dă mângâiere, iar necaz aduce vreme îndelungată; pentru scurtă vreme dă bucurie, vreme îndelungată aduce plângere, iar la despărţirea de trup este foarte apăsător şi întristător sufletului.

Dacă n-ai cercarea păcatului, nu te strădui să-l cunoşti cu fapta, ca să nu guşti din moarte întru amărăciunea lui. Şi fără să-l fi cunoscut cu fapta ştii că e urâcios şi că îi urmează durere amară, ştii că odată ce l-ai gustat nu poţi scăpa de necaz si de întristare.

Cine e slobod de păcat? Cine se va afla cu totul nevinovat? Cine nu s-a împărtăşit de păcat, chiar dacă viaţa lui e numai o zi? Intru fărădelegi ne-am zămislit, şi întru păcate ne-a născut maica noastră (v. Ps. 50, 6). Dacă nu suntem păcătoşi într-o privinţă, suntem în alta; dacă nu păcătuim în cele mari, păcătuim în cele mărunte, însă oricum toţi greşim, toţi suntem călcători de lege, toţi suntem păcătoşi, toţi suntem neputincioşi, toţi suntem înclinaţi spre orice păcat, toţi avem nevoie de mila lui Dumnezeu.

SFÂNTUL DIMITRIE AL ROSTOVULUI

Fragment din cartea "DACĂ VREI SĂ AJUNGI LA CER. SFATURI DE ŢINUT MINTE", Editura Sophia

Cumpara cartea "DACĂ VREI SĂ AJUNGI LA CER. SFATURI DE ŢINUT MINTE"

• Patimile - boli ale sufletului
  Publicat in : Credinta
• Cum se nasc patimile ?
  Publicat in : Editoriale
• Patimile si Invierea in psalmi
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Patimile Celui fara de patimi
  Publicat in : Saptamana Patimilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: