Semnal editorial şi publicistic – Pr. Dr. Mihai Petian – Prologul Evangheliei de la Ioan – Editura “Andreiana”, Sibiu, 2019…

De la bun început, doresc să recunosc că m-am (tot) gândit ce sau cum anume să scriu câteva rânduri la adresa acestei cărţi şi, în special, la adresa autorului ei, din câteva motive şi considerente personale, altminteri absolut smerite dar sincere şi oneste: din respect, recunoştinţă şi preţuire, totodată din dragoste, apreciere, admiraţie şi recunoştinţă faţă de Părintele Mihai Petian – un slujitor devotat şi destoinic al Bisericii şi al tuturor altarelor sfinte şi sacre ale acestui popor: Altarul lăcaşului de cult, al scrisului, editării şi publicării, al propovăduirii şi mărturisirii Cuvântului Revelat, Întrupat şi Veşnic, precum şi al cărţii şi al condeiului.

De asemenea, vreau să mărturisesc şi să dezvălui, aici şi acum, adevărul că rar, mai ales în ultima vreme, mi-a fost dat să întâlnesc şi să cunosc un om cu atâta bun simţ, purtare aleasă, nobilă, elegantă, discretă dar concretă, şi atâta respect şi bunăcuviinţă şi ca (în) persoana Părintelui Mihai Petian – acest simplu, smerit şi modest preot paroh, însă care, oricând, ar putea face faţă, cu real şi autentic succes, la o catedră academică şi universitară - ca profesor şi la un sfânt al altar al unei vestite sau renumite catedrale urbane, eparhiale – ca slujitor credincios şi sacerdot devotat.

Totodată, am apreciat întotdeauna, articolele, eseurile şi studiile, precum şi articolele cu caracter pastoral – misionar şi cărţile pe care le-a scris Părintele Mihai Petian, precum şi toată activitatea sa pastoral-misionară, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea sfinţiei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea autentică!...

Prin urmare, sunt de-a dreptul mişcat şi impresionat de capacitatea şi puterea preacucerniciei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară, cu timp şi fără timp, şi bine face că are această atitudine faţă de viaţă, faţă de semenii şi cunoscuţii săi, care nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri şi oneşti, îl apreciază şi îl admiră foarte mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu!...

Altfel spus, vredincul, veritabilul şi autenticul Părinte Mihai Petian de la Sibiu s a născut la 20 ianuarie 1963, în satul Băsești, judeţul Maramureş. A absolvit Institutul Teologic Universitar din Sibiu în anul 1988, apoi a urmat cursuri de doctorat la Sibiu, Ierusalim și Regensburg, susținând teza de doctorat cu titlul „Ep. I Corinteni – traducere, introducere și comentarii” în anul 2009, la Părintele Profesor Vasile Mihoc.

A fost preot în localitatea Hașag, jud. Sibiu, de unde sunt originari Aron Cotruș și Nifon Bălășescu, apoi la parohia Sf. Ilie II din municipiul Sibiu, având actualmente biserica în construcție.

Este autorul cărții 7 zile, 7 convorbiri, din anul 1994 până astăzi fiind moderator la posturi TV locale din Sibiu.

În altă ordine de idei, aici şi acum, îl evocăm pe Sfântul Ioan Evanghelistul - Apostolul iubirii, care ne-a lăsat cea de-a patra Evanghelie din canonul Noului Testament. Opera sa este o completare a celor trei Evanghelii sinoptice şi descrie activitatea Mântuitorului Iisus Hristos în Iudeea şi Ierusalim.

Cu alte cuvinte, prin minunile relatate şi cuvântările de înalt nivel dogmatic, Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan este o capodoperă a Noului Testament.
În acest context, Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea „Prologul Evangheliei de la Ioan”, a Părintelui Dr. Mihai Petian. Cartea Părintelui Mihai Petian este o exegeză a textului biblic, scripturistic, din Prologul Evangheliei lui Ioan, cu o bibliografie de specialitate bogată și cuprinzătoare.

Altminteri, cartea apărută la Editura Arhiepiscopiei Sibiului nu este doar o exegeză la un text ioaneic unic, cu un conținut teologic foarte bogat, ci și o interpretare duhovnicească a Prologului, o manifestare a dragostei autorului față de Evanghelia după Ioan, considerată de mulți dintre teologi cea mai frumoasă carte a Noului Testament.

Adresată în primul rând teologilor, cartea are prin aceasta și obiectivul de a oferi cititorilor din afara mediului teologic o lucrare prin care să Îl descopere pe Dumnezeu - Cuvântul așa cum este mărturisit și cinstit în minunatul Prolog la cea de-a patra Evanghelie din Noul Testament.

„Ideea directoare care structurează întreaga substanţă a cărţii este ideea de Dumnezeu-Persoană, pentru că Persoana are caracteristica esenţială de «deschidere spre», de a veni în întâmpinare, de a se dărui.

De aceea, cartea de faţă poate fi privită ca o sărbătoare a spiritului, ca o răscumpărare și justificare a timpului.

Iată de ce am căutat nu doar spiritul critic al Bibliei sau Sfintei Scripturi, ci și pe cel duhovnicesc, etic și estetic.

Volumul de faţă nu a fost scris ca o lucrare în sensul obișnuit al cuvântului, ea s-a născut din dragoste faţă de Sfânta Evanghelie, a crescut precum un copil, s-a maturizat ca într-un laborator al experienţelor și al interpretărilor mai multor Sfinți Părinţi și scriitori cu preocupări biblice”, spune autorul în cuvântul introductiv.

Lucrarea elaborată de Părintele Mihai Petian, slujitor al Sfântului Altar în cetatea Sibiului, este deja receptată pozitiv în mediul teologic sibian și nu numai.

În Cuvânt înainte, Părintele Profesor Vasile Mihoc – Titularul Catedrei de Noul Testament de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu și unul dintre cei mai cunoscuți bibliști ortodocși din întreaga lume, apreciază demersul exegetic al Părintelui Mihai Petian, precum și dragostea acestuia față de textele Noului Testament.

„Scopul acestei cărți este îndoit: În primul rând de a îndrepta atenția spre Cuvântul lui Dumnezeu, Care este viu și lucrător, prin urmare este nevoie de astfel de lucrări, care să lumineze cugetele oamenilor în această privință.

Prin urmare, această carte are și intenția să informeze pe iubitorii de Evanghelie cu privire la gândirea teologică a Sfântului Ioan Evanghelistul. După o cuprinzătoare prezentare cu caracter isagogic asupra Evangheliei a patra, autorul ne oferă o exegeză pe textul grecesc, atent realizată și bine argumentată, cu o clară structurare a materialului ioaneic și cu recurs la o selectă bibliografie exegetic - teologică, cuprinzând lucrări ale Sfinților Părinți și comentarii moderne și contemporane.

Între diversele interpretări ale textelor, autorul, care nu este la prima lucrare asupra Evangheliei de la Ioan, discerne ceea ce este valoros, opțiunile sale exegetice fiind prezentate clar și deplin convingător.

Recomandăm această carte cu bucurie și cu speranța continuării, în viitoare lucrări, a preocupărilor de exegeză ioaneică”, afirmă Părintele Profesor Vasile Mihoc.

Mai trebuie remarcat şi subliniat faptul că volumul de faţă cuprinde două mari părți, una introductivă și cea în care este cuprins comentariul la textul evanghelic.

De semenea, lucrarea cuprinde și o parte de concluzii și bibliografia aferentă.

În capitolul introductiv, Părintele Mihai Petian explică termenul „evanghelie” și sensul teologic al acestuia. Mai apoi, autorul prezintă câteva lucruri generale despre Evanghelia după Ioan, pentru ca mai apoi să vorbească despre actualitatea, scopul, stilul și subiectul Prologului Evangheliei după Ioan.

Partea principală a lucrării cuprinde comentariul la textul grec al Prologului. Verset cu verset, autorul realizează un amplu comentariu, o exegeză cuprinzătoare la acest text nou-testamentar, unde termenii grecești cei mai importanți sunt analizați teologic, și nu numai. Între aceștia, „Logos” ocupă un loc central.

„Hristologia înaltă a Prologului are în centru termenul Logos, identificat cu Iisus Hristos în întreaga Tradiție Patristică.

Totodată, termenul «Logos» în Evanghelia a patra Îl descrie pe Dumnezeu în procesul de autocomunicare, nu numai o comunicare a unor cunoștințe, ci o comunicare de Sine.

Astfel, Fiul lui Dumnezeu este numit Cuvântul, Cel ce-L revelează pe Dumnezeu și lucrările Sale de mântuire a oamenilor.

Mircea Vulcănescu spune că Logosul în metafizica creștină nu este văzut ca o expresie abstractă a oricărui lucru, nu este o formulă sau un obiect formal prin care se exprimă și se explică lumea și cele ce sunt în ea.

Ca atare, cuvântul Logos nu este nici măcar un atribut al divinității. Cuvântul, Logosul este Dumnezeu Însuși, este una dintre fețele dumnezeirii, este totuna cu Fiul, Unul-Născut din Tatăl, înainte de toți vecii, împreună părtaș la zidirea lumii”, susţine Părintele Mihai Petian.

De asemenea, sunt analizați și alți termeni proveniți din limba greacă, amintind aici termenul „cosmos”, înțeles de autor ca „lumea aceasta”, spațiul în care Mântuitorul Iisus Hristos și-a desfășurat activitatea mântuitoare, precum și expresia „La început”, văzută ca începutul drumului în Creație, legată de prezența veșnică a Logosului în Dumnezeu.

În concluzii, Părintele Mihai Petian subliniază atât caracterul hristologic al Prologului, cât și deschiderea spre probleme interdisciplinare, legând teologia de filozofie, de morală și educație creștină.

Nu în ultimul rând, autorul arată nevoia ca exegeza scripturistică ori biblică să fie însoțită mereu de inspirația Duhului Sfânt, așa cum autorii biblici au fost inspirați în demersul lor de a redacta textele care au intrat mai apoi în corpusul canonic al Noului Testament.

Aşadar, mesajul Evangheliei lui Iisus Hristos, scrisă de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, este unul al luminii plină de bucurie şi de nădejde, o lumină care nu orbeşte prin puterea ei, ci este o „lumină lină”, revelatoare de Dumnezeu şi care, prin cult, împărtăşeşte întreaga creaţie cu duhul ei de viaţă!...

În acest fel stând lucrurile, acum, în încheierea acestei recenzii, cu privire la cartea/volumul de faţă, ţinem şă aducem cinste, laudă, apreciere şi admiraţie Părintelui Mihai Petian, pe care dorim să-l felicităm, cu toţii, (şi) pentru această lucrare, şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – slujitor, şi, totodată, îi dorim să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!...

Dr. Stelian Gomboş