Pentru oamenii ce-si deschid inima spre Dumnezeu, rugaciunea este daruirea totala, iar Biserica este locul in care divinitatea iti picura liniste si pace peste clipele de cautare.
Dumnezeul mosilor si stramosilor vine la intalnirea cu prezentul de cate ori ridicam ochii spre cer. El citeste cuvintele planse in rugaciunea din privire si-ti intareste sufletul ca sa poti trai crestineste viata. Dar, dupa ce ai fost ajutat sau pus la incercare, de Parintele si Stapanul tau, tu-I intorci spatele, iar El isi duce durerea parasirii nu in ura, ci-n iubirea ce-a nascut odata cu Hristos din intunecatele legi ale talionului. Caci tu esti fiul Lui si atunci cand Il vei regasi cu adevarat vei ramane la El pentru vesnicie.
Cartea istoriei noastre respira lupta chinuita a unui neam pentru a-si inchina spiritul decat unui singur Stapan, Dumnezeul iubirii, Parintele tuturor celor ce-L descopera si-L slujesc cu credinta.
Deschide odata cu mine usa lacasului Domnului si roaga-te fara a cere pentru ca inainte ca tu sa-ti spui durerea, El ti-o cunoaste si inainte ca mintea ta sa-ti gaseasca raspuns, El iti da adapost in cuvintele graite prin prooroci.
Sufletul greu de pacate mi-l plec la picioarele Lui de la primii pasi calcati sfios sub ochii ingaduitori ai sfintilor din icoana. Mi-e fiinta mistuita de setea cunoasterii de Dumnezeu si ma zbat in neputinta de a-i duce mai departe Crucea aici, pe pamant, intre oameni.
Genunchii indoiti si chipu-ti plecat Te striga cand Tu esti aproape si-mi mangai zbuciumul: "Invata-ma, Doamne, sa iert si ajuta-ma, Dumnezeul meu, sa nu cunosc decat iubirea, darul Tau divin!" si gandurile-mi curg peste icoana din fata altarului. Te ridici si privesti in jur, crestine. Liniste si iar liniste, sub care se ascunde iertarea ta. Faci odata cu mine semnul Crucii si viata iti curge cald prin vene.
Afara, primavara trezeste clipa si se rostogoleste peste pamantul amortit intr-un covor ce-ti inverzeste speranta. Soarele fragmentat lumineaza in ochii fiecarui copil ce n-a invatat minciuna.
Ochii, mainile, intreaga ta fiinta revarsa caldura atat de necesara celor ce te inconjoara. Din cand in cand poposesti cu privirea asupra unui trecator grabit care-si face semnul Crucii cu evlavie. In fiecare om este o farama din Dumnezeul tuturor si pentru a-L gasi trebuie sa incepi prin a darui celor din jur ceea ce este mai bun si mai curat in tine.
Natura-ti zambeste a primavara frageda. Plantele se daruiesc vietii si imbratisarii zefirului. Doar tie, crestine, ti-e greu sa-ti ridici privirea, te-apasa suferinta de a-L vedea coborat sub lespedea rece a mormantului, pe Cel ce-ti luminase chipul prin puterea iubirii.
Lacrimile neplanse iti ineaca sufletul si cuvintele se zbuciuma in neputinta de a fi rostite. Omul ce-si pleaca langa tine trupul, intr-o totala uitare de sine, ti-e frate si incerci ca impreuna cu el sa-L reinvii pe Hristos prin iubirea ce va uneste. Florile ce le-ai dus la mormant saruta trupul coborat de pe Cruce al Domnului. Stii ca a plecat sa dea mortii lumina zorilor de zi, sa calce peste pacatele oamenilor cu iertare si sa deschida prin timp poarta unei alte vieti. Sangele Lui ti-a spalat tie gandurile vinovate, Trupul Lui a fost mielul daruit impacarii intre oameni. Ochii tai au uitat stralucirea unei priviri si s-au coborat sa-si tipe durerea in tine, trupu-ti indoit e continua intrebare.
"Nu te da deznadejdii!", iti spui, Hristos e viata si vietii nu i se poate lua lumina, nu poate fi inchisa intr-un mormant. Cantare insufletita se ridica peste suferinta:
"In mormant viata
Pus ai fost Hristoase."
Si, deodata, speranta iti lumineaza gandurile, Domnul tau a invins moartea, i-a dat aripi sufletului tau si tie ti-a lasat drum deschis spre El. Viata ta e puntea spre fericirea eterna. Nu-L uita pe Cel ce-ti da Botezul iubirii si oriunde vei merge te va ocroti cu dumnezeiasca-i putere.
Radu Iuliana-Georgiana
Iuliana-Georgiana Radu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.