Demonizații sunt vindecați de Fiul lui Dumnezeu. Nimeni altcineva nu are putere să îi elibereze. Și, totuși, Fiul lui Dumnezeu este dat afară, în loc de mulțumire. Ne-ai ajutat, acum gata, poți să pleci, nu mai avem nevoie de Tine! Binefăcătorul este izgonit în pripă. Nu poți ascunde boala, dar nu poți nega nici vindecarea. Ai primit un Bonus divin, ești vindecat, nu te poți purta ca și cum nu ai fi fost bolnav… Te preocupă cauza bolii și prea puțin valorifici darul vindecării în sine. Prea puține mulțumiri și prea multe izgoniri ale Vindecătorului. Vindecarea trebuia să fi produs o transformare profundă, nu să sporească indiferența. Părintele Gheorghe Șanta subliniază etapele vindecării prin iubire:
La început, prezența divină, fără de care totul e imposibil.
Apoi, acceptarea darului divin.
Pe urmă, implicarea ta.
Transformarea constantă.
Folosirea reperelor euharistice.
Comuniunea deplină cu oropsiții.
La final, rezultă un comportament creștin, exorcizat de toate răutățile.
Vrem să înlăturăm nefericirea de zi cu zi!
Facem asta doar preocupându-ne mai puțin de propria persoană. Nu le arătăm copiilor strigoi și demoni la TV, ci icoane și sfinți. Nu povestim despre rău, că nu suntem mesagerii răului. Vorbim despre Lumină, ai cărei apostoli ne străduim să devenim. E plină lumea de draci, de la grădiniță, până la facultate, peste tot, în afișe, în muzică, în gândirea atee. Trebuie să exorcizăm Europa de proprii demoni. Noi nu putem face asta. Doar Hristos ne poate salva. Dar nouă nu trebuie să ne fie frică. Câtă vreme suntem de partea lui Dumnezeu, aproape de El, nimeni și nimic nu ne poate vătăma. Suntem prea posedați de dracul lăcomiei!!!
Cine aleargă după bani, lasă baltă mântuirea sufletului!
Banul posedă multe suflete. Le macină, într-o pasiune care nu se consumă niciodată. Este un infern din care doar Hristos te poate elibera, dacă vrei și dacă Îl lași. Dar câtă vreme îți place așa și Îl înjuri... Ateismul demonic nu înseamnă o lume fără Dumnezeu, asta ar fi simplu. Ateismul înseamnă o lume fără dragoste. Abia când oamenii vor vedea o lume fără dragoste, vor înțelege ce înseamnă, de fapt, ateismul. La fel de atei sunt și nepracticanții, cei care nu ne rugăm, nu postim, nu ne pregătim pentru Euharistie, nu suntem milostivi… Adică, suntem fără dragoste! Ca să poți iubi, trebuie să scapi de demonul numit Ban. Singurul leac este iubirea. Dacă iubești, știi ce e dorul: convorbirea cu Cel de Care ești îndrăgostit. Fără această iubire, te zbați în ură, în întuneric, în moarte. O suferință de neînțeles. Abia iubirea clarifică totul și vindecă orice. Și nu există iubire mai desăvârșită decât a lui Dumnezeu. Un îndrăgostit citește pe nerăsuflate Scrisoarea de dragoste, Biblia. Este în lagăr și numai așa află cum poate evada. Nici un editor nu ar accepta să tipărească Biblia azi, dacă nu ar fi fost tipărită până acum!!!
Calificați la veșnicie nu prin meritele noastre, ci prin statutul de gazde conferit de Organizator!
Omul e creat pentru a fi fericit veșnic, nu pentru a fi demonizat. Locul nostru este lângă Dumnezeu, niciodată altundeva. Oricine se desparte de Casa Tatălui se demonizează, asemeni lu lucifer (cu l mic!). Postul și rugăciunea alungă demonii, nu sunt scopuri în sine. Țelul este REPATRIEREA. Momentan, suntem refugiați, în exil, la axmiia generație după Adam. Dar nu vrem să rămânem aici și nici nu putem. Plus că aici suntem sclavi. Adevărata libertate va fi doar Acasă. Tocmai pentru ca acest lucru, această dorință a noastră, care la un moment dat părea imposibilă, să se realizeze, a fost nevoie ca Hristos să ne caute pe fiecare în parte, să ne vindece pe fiecare în parte, să Își verse Sângele, până la ultima picătură. Doar să îți dorești să te mântuiești. Să vrei să te califici, să nu îți fie frică de tine. Să vrei să scapi de nefericire și să speri la iubire. Raiul este un dar. Noi nu îl merităm. Cine îl ratează devine cel mai mare frustrat: Ce ușor era să nu îl fi pierdut… Dumnezeu vrea să împartă veșnicia cu voi, bucurați-vă!
Pildele lui Solomon (capitolul 29) sunt un adevărat tratat de psihoterapie spirituală. Aici vedem de ce suntem demonizați, de ce am pierdut speranța și am căzut în deznădejde: doar din cauza FRICII! Oamenii nu mai au curaj! Benjamin Franklin spunea că ne lipsește curajul curajului, credința în Creator! Ei, orbiți de frică, singuri ne bulucim în iad. Riscăm să pierdem totul dintr-o EROARE?! Iată soluțiile Înțeleptului Solomon:
Judecata sănătoasă este singura eficientă, pentru că se pot vedea roadele ei.
Pentru ca poporul să nu mai suspine, ar trebui ca păcătoșii să nu mai fie la conducere.
Sporirea numărului de săraci se datorează numai indiferenței celor mulți.
Toate aceste necazuri se nasc din mândrie, din slavă deșartă și din invidie.
Concluzia: doar cel ce are curaj, crede, iubește și nădăjduiește stă la adăpost!
Psalmul 7 este o veritabilă rugăciune de eliberare de Frică. Este teroarea, angoasa, panica, exact opusul credinței. Dar puroiul poate fi scos. Răul există, dar curajosul îl înfruntă. Cu fermitate! Creștinismul este religia fricii oare?! Creștinismul nu a inventat Crucea, ci curajul de a o purta până la capăt. Primii creștini nu se rugau pentru încetarea persecuțiilor, ci pentru dobândirea curajului în mijlocul lor. Câtă vreme lupt cu păcatul, învață sf. Siluan, știu că Dumnezeu mă iubește!
Fără rugăciune, totul în jurul nostru este lipsit de prezența lui Dumnezeu!
Sensul este dat tocmai de către Dialog. Fără comuniune, ne înstrăinăm, ne sălbăticim. Fără rugăciune, ne pierdem libertatea și ne lăsăm dominați! Psalmul 130 este o autentică rugăciune de pocăință. Dar medicamentul trebuie luat cu încredere, cu perseverență… Doar rugăciunea ne ajută să plonjăm în profunzimea lucrurilor. Dreapta credință înseamnă laudă și uimire neîncetate. Dumnezeu ne invită să facem din viața noastră o celebrare. lucifer încearcă să ne rupă de modelul patern prin provocarea de miracole inutile (pietre transformate în pâini). Dar Mesia refuză valorile pe care se sprijină paradigma civilizației războinice, ultrasângeroase. Refugiul pustnicilor se transformă în contraatac împotriva patimilor. Într-adevăr, întunericul este foarte agresiv, încât tinde să copleșească lumina, dar Hristos îl înfruntă! Lumina Învierii curăță simțirile noastre perimate. Preoția continuă această Lucrare până la sfârșitul timpurilor. Deci, să nu credem facil, lipsiți de motivație, ci să realizăm cât de importantă este miza! Hristos este Singurul care îi bagă în seamă pe slabănogii ca noi, Singurul care ne spune că pentru El contăm, avem valoare… Cea mai mare minune: Hristos nu mai este în mormânt! Prea puțin ne gândim la acest mare adevăr. În acest război nevăzut, Evanghelia este manualul nostru de tactică duhovnicească. Iar îndemnurile sunt notate exact. Doamne, știm că nu ne vei părăsi în încercări, ci ne vei smulge din brațele celui viclean… Capcana majoră de evitat: abandonul (deznădejdea).
Taina iubiri divine, singura salvare!
Divizarea este, întotdeauna, un eșec al comunicării. Omul este cea mai minunată făptură, deoarece nu este făcut după chipul unei mașini, ci este creat după chipul lui Dumnezeu. Cel mai intens mister este, de departe, contemplarea lui Dumnezeu, iar nu contemplarea cosmosului. Cauza rupturilor este, mai mereu, lipsa de credință (prea multe incertitudini). Scopul: mai este azi omul dispus să își dea viața pentru adevăr?! Actualizarea: prea multă absurditate, prin dorințe nepotrivite (inutile, nenecesare, chiar dăunătoare). Taina: Dumnezeu ni Se dăruiește prin har (ne devine accesibil). A nega mântuirea nu înseamnă doar a Îl nega pe Hristos, ci a reveni la disperarea păgână (deznădejde, lipsă de reper, de motivație și de finalitate). Taina se deslușește în Hristos. Adevărata știință (traducere a misterului) este învățătura apostolilor. Această doctrină vie a ajuns până la noi fără adaos, fără împuținare, ocolind primejdia și blasfemia, dar – mai ales – ne-a oferit darul deosebit al iubirii, care este cel mai de preț dar, întrecând celelalte harisme. Este mărturia unui mare sfânt, Irineu de Lyon. Iar Ignatie, sfântul antiohian, completează: Cine aude glasul lui, aude și tăcerea lui. Misterul acestei dragoste presupune:
Înaintare în sfințenie.
Permanență.
Lucrare divină.
Claritate.
Viață curată.
Smerenie.
Încredere deplină.
Să fim cu gândul la Dumnezeu și El ne va păzi!
Hristos este Dumnezeu (vede toate), Hristos este Domn (domnește peste toate), Hristos este Atotțiitor (ține toate). Pentru noi, există o singură mare nefericire: aceea de a nu-L cunoaște pe Hristos… Suntem vameși, putem să devenim evangheliști! Putem să ne decuplăm de la idolii contemporani. În familie, nu este nevoie de lux pentru a simți bucuria. Să nu ne moleșim spiritual, ca să nu pierdem harul. Să devenim Mir curat: mirul are nevoie de multe ingrediente și trebuie fiert foarte mult (multe virtuți și multă răbdare). Să Îl trăim pe Hristos cu intensitate… Să nu ne îngrijim de cele materiale, ci să ne pregătim să ne înfățișăm înaintea lui Hristos! Nu e suficient să nu păcătuim, trebuie să acumulăm virtuți. Nu luptăm pentru diplome, medalii și cupe! Degeaba cupa imită Potirul, că e goală! Darul vindecător se dă abia după ce a avut loc o împăcare. Să nu lăsăm harul să plece…
Marius MATEI
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.