După cum am explicat în capitolul precedent, pentru a înţelege învăţăturile Coranului este necesar să cunoaştem contextul cărţii. Jurisprudenţa islamică reprezintă efortul de a înţelege în mod sistematic toate învăţăturile lui Mahomed, astfel ca musulmanii să ştie cum să trăiască. Produsul final sau descoperirea ultimă este Şaria.
Altfel spus, Allah a dăruit oamenilor un cod de conduită şi un set de reguli, după care să trăiască toţi musulmanii. Omul se supune lui Allah urmând aceste reguli, atrăgându-şi astfel bunăvoinţa lui şi trăind conform ordinii lui create. Aceasta este Şaria.
Cuvântul şaria însemană literal „cale" sau „cale spre apă". Este o imagine foarte grăitoare, mai ales pentru un popor al deşertului. Respectarea Şariei este ceea ce menţine viaţa credinciosului, tot aşa cum apa menţine viaţa celui însetat.
Nu oricine se poate ocupa de jurisprudenţa islamică, numită ijtihad. Având în vedere că există mii de versete în Coran şi sute de mii de hadithuri, este de aşteptat ca numai juriştii musulmani bine pregătiţi să se poată ocupa cu decelarea învăţăturilor Şariei. Juristul trebuie să acorde supremaţie Coranului, şi abia apoi să analizeze acţiunile (sunnah) şi spusele (hadith) lui Mahomed, după care să studieze opiniile adoptate de majoritatea erudiţilor islamici, sau ijma, înainte de a-şi folosi propria raţiune (qiyas). Urmând aceşti patru paşi, juristul musulman poate lua o decizie, sau fatwa, cu privire la învăţătura Şariei despre un anume subiect. Scopul ultim este aplicarea învăţăturii Şariei în viaţa musulmanilor, ceea ce poartă numele de fiqh.
Acest proces poate părea simplu, însă există mulţi factori care complică situaţia şi dau naştere unor neînţelegeri grave între musulmani. Unul dintre factorii importanţi implicaţi este abrogarea.
Abrogarea
Potrivit tradiţiei islamice, pe măsură ce Coranul era revelat, în timpul vieţii lui Mahomed, anumite învăţături şi pasaje anulau revelaţiile anterioare. De exemplu, majoritatea juriştilor musulmani clasici erau încredinţaţi că versetul săbiei (9:5) anulează pasajele paşnice din Coran, precum capitolul 109. Acest proces de anulare a învăţăturilor precedente poartă numele de abrogare, iar învăţaţii musulmani clasici considerau că există mai multe tipuri de abrogare, prin care se anulează fie textul, fie aplicarea practică a unui anumit verset coranic.
Poate cel mai problematic tip de abrogare se referă la acele porunci din Coran care încă se aplică musulmanilor, deşi textul în sine a fost abrogat. Cu alte cuvinte, se crede că în Coran sunt cuprinse anumite învăţături, pe care în prezent nu le mai găsim pe paginile sale. Pentru a găsi respectivele învăţături, trebuie să cunoşti tradiţiile hadithice corespunzătoare. Un bine cunoscut exemplu, consemnat în tradiţiile hadithice este versetul despre rajm, uciderea cu pietre. Deşi Coranul pare a afirma că biciuirea este pedeapsa potrivită pentru adulter (24:2), hadithul arată că textul corespunzător din Coran a fost abrogat, dar pedeapsa lapidării încă se aplică (Sahih al-Bukhari 8.82.816).
Această caracteristică a abrogării unor fragmente din Coran, numită al-nasikh wal mansukh în limba arabă, este un factor ce complică mult chestiunea Şariei. Cum poate şti cineva dacă o poruncă a fost sau nu abrogată? S-a ajuns la un consens cu privire la întrebarea: când anume trebuie respectată în continuare o anumită poruncă, deşi textul său a fost abrogat?
Şcolile de gândire şi musulmanul de rând
Istoric vorbind, juriştii nu au căzut întotdeauna de acord cu privire la Şaria, motiv pentru care au început să rostească fatwa contradictorii. Pe parcursul expansiunii imperiului islamic, grupuri de musulmani au urmat diverse şcoli de gândire: Shafi, Maliki, Hanbali, Hanafi sau Shii. Această din urmă şcoală se deosebea în asemenea măsură de celelalte, încât în prezent ea este considerată o ramură distinctă a islamului, ramura şiită, iar celelalte patru rămân şcolile majore de gândire sunnită.
In cadrul fiecărei şcoli, învăţaţii au dezvoltat un sistem complex de decizii şi precedente legale, clădite fiecare pe baza celor dinainte, de-a lungul mai multor secole. Până în secolul al XX-lea, musulmanii constatau adesea că, făcând parte dintr-una din aceste şcoli de gândire, erau nevoiţi să îşi aducă problemele de ordin civil sau penal înaintea curţilor de judecată corespunzătoare. Bunăoară, decizia dacă unei femei i se îngăduie sau nu să divorţeze de soţul ei trebuia luată de un jurist din cadrul şcolii ei, iar diferitele şcoli de gândire aveau reguli diferite.
După cum probabil că aţi înţeles deja, nimeni, niciodată, nu se aştepta ca musulmanul obişnuit să citească Coranul şi să decidă de unul singur cu privire la practicile islamice corecte. Nu doar că islamul în sine nu susţine suficienţa scripturilor sale, dar complexitatea fundamentelor sale face ca omul obişnuit să fie nevoit să se bazeze pe jurişti şi pe erudiţi, pentru a-şi pune credinţa în practică aşa cum se cuvine.
Şaria şi aplicarea surei 9
Şaria nu este o carte, iar legile sale sunt neclare, până ajungem la nivelul şcolilor individuale de gândire. Chiar şi aici, deciziile specifice trebuie explicate din vreme în vreme, de către juriştii musulmani, până în zilele noastre.
Prin urmare, musulmanii şi-au primit în mod tradiţional religia, prin influenţa liderilor şi a învăţaţilor lor Premisa că musulmanii trebuie să trăiască într-un anume fel pentru că aşa poruncesc Coranul sau hadithurile trece cu vederea un element decisiv din concepţia musulmană despre lume şi viaţă, şi anume distilarea Şariei prin autorităţile musulmane. Dacă juriştii şi imamii afirmă că sura 9 nu îşi găseşte aplicare în viaţa musulmanului contemporan şi că acesta ar trebui să trăiască în pace cu vecinii săi evrei, creştini şi politeişti, atunci se cuvine ca musulmanul să asculte de imamul său şi să trăiască în pace. Dacă imamul este onest sau consecvent în deciziile sale este o cu totul altă problemă.
Nabeel Qureshi
Fragment din cartea "Jihadul - un răspuns creştin", editura Casa Cartii
Cumpara cartea "Jihadul - un răspuns creştin"
-
Muzeul Icoanelor din Saris
Publicat in : Pelerinaje
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.