Cetatile de scapare (de azil) erau niste cetati speciale, in vechiul Israel. Potrivit legii talionului, cel ce ucidea un om, trebuia sa plateasca cu propria viata crima savarsita. "Sa plateasca suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie" (Iesire 21, 23-25).

Existau insa si unele cazuri in care cineva savarsea o crima in mod involuntar, din greseala. Pentru cel care savarsea o astfel de crima, fara voia lui, legea prevedea posibilitatea de a scapa de razbunarea sangelui prin refugierea la Altarul Domnului, unde era in afara de pericol, pana ce judecatorii terminau de cercetat cazul.

Cum insa Altarul Domnului era numai in Templul din Ierusalim, s-a pub problema stabilirii unor localitati (cetati) care sa dobandeasca statutul de cetati de refugiu (azil), pentru astfel de cazuri. Cetatile de acest gen au fost sase, trei dintre ele aflandu-se in partea de rasarit (est) a Iordanului, iar alte trei in partea de apus (vest) a Iordanului. De fiecare parte a Iordanului, cele trei cetati erau asezate in partea de nord, la mijloc si in partea de sud a tarii.

Cetatile de scapare, porunca a lui Dumnezeu

Cetatile de scapare sunt mentionate in mai multe scrieri ale Vechiului Testament, inca din vremea lui Moise. "A grait Domnul cu Moise si a zis: Spune fiilor lui Israel si le zi: Cand veti trece peste Iordan, in pamantul Canaan, sa va alegeti cetatile care au sa va fie cetati de scapare, unde sa poata fugi ucigasul care a ucis om fara sa vrea. Si vor fi cetatile acestea loc de scapare de cel ce razbuna sangele varsat, ca sa nu fie omorat cel ce a ucis, inainte de a se infatisa el in fata obstii la judecata.

Cetatile pe care trebuie sa le dati ca cetati de scapare, sa fie sase. Trei cetati sa dati de asta parte de Iordan, si trei cetati sa dati in pamantul Canaan; acestea trebuie sa fie cetatile de scapare. Aceste cetati sa fie, si pentru fiii lui Israel si pentru straini si pentru cei stramutati la voi, loc de scapare; acolo sa fuga ucigasul fara voie.

Daca cineva a lovit pe altul cu o unealta de fier si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorat. Daca cineva a lovit cu piatra pe altul si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorat. Sau daca cu o unealta de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit asa incat acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie dat mortii.

Razbunatorul sangelui varsat poate sa ucida pe faptas indata ce-l intalneste. Daca cineva izbeste pe altul din ura, sau cu gand rau arunca asupra lui ceva, asa incat acela moare, sau din dusmanie il loveste cu mana, asa incat acela moare, cel ce a lovit trebuie dat mortii, ca este ucigas, si razbunatorul sangelui varsat poate ucide pe ucigas indata ce-l va intalni.

Daca insa cineva izbeste pe altul din nebagare de seama, fara dusmanie, sau arunca ceva asupra lui fara gand rau, sau vreo piatra a rostogolit asupra lui fara sa-l vada si acela moare, iar el nu i-a fost dusman si nu i-a dorit raul, atunci obstea trebuie sa judece intre ucigas si razbunatorul sangelui varsat dupa aceste randuieli; si obstea trebuie sa izbaveasca pe ucigas din mainile razbunatorului sangelui varsat, si sa-l intoarca obstea in cetatea lui de scapare, unde a fugit el, ca sa traiasca acolo pana la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfintit.

Daca ucigasul va iesi peste hotarele orasului de scapare, in care a fugit, si-l va gasi razbunatorul sangelui varsat, in afara de hotarele cetatii lui de scapare, si va ucide pe ucigasul acesta razbunatorul de sange, acesta nu va fi vinovat de varsare de sange, pentru ca acela trebuie sa sada in orasul sau de scapare pana la moartea marelui preot; iar dupa moartea marelui preot trebuie sa se intoarca ucigasul in pamantul sau de mostenire.

Aceasta sa va fie randuiala legiuita in neamul si in toate locasurile voastre. Daca cineva va ucide om, ucigasul trebuie ucis dupa cuvintele martorilor, dar pentru a osandi la moarte, nu este de ajuns un singur martor.

Sa nu luati rascumparare pentru sufletul ucigasului care este vinovat mortii, ci sa-l omorati. Sa nu luati rascumparare pentru cel ce a fugit in orasul de scapare, ca sa-i ingaduiti sa locuiasca in pamantul sau, inainte de moartea marelui preot.

Sa nu spurcati pamantul pe care aveti sa traiti; ca sangele spurca pamantul si pamantul nu se poate curati in alt fel de sangele varsat pe el, decat cu sangele celui ce l-a varsat. Sa nu spurcati pamantul pe care traiti si in mijlocul caruia locuiesc Eu; caci Eu, Domnul, locuiesc intre fiii lui Israel." (Numeri 35, 9-34).

Cetatile de scapare, mentionate si in Deuteronom

"Atunci a ales Moise trei cetati dincoace de Iordan, spre rasaritul Soarelui, ca sa fuga acolo ucigasul care va ucide pe aproapele sau fara de voie si fara sa-i fi fost vrajmas nici cu o zi, nici cu doua inainte, si ca, scapand in una din aceste cetati, sa ramana cu viata. Aceste cetati sunt: Beter, in pustie, in campia din semintia lui Ruben, Ramot in Galaad, in semintia lui Gad, si Golan, in Vasan, in semintia lui Manase" (Deuteronom 4, 41-43).

"Atunci sa-ti alegi trei cetati in tara ta, pe care Domnul Dumnezeul tau ti-o da in stapanire. Sa-ti faci drum si sa imparti in trei parti tot pamantul tau, pe care ti-l da Domnul Dumnezeul tau de mostenire. Acelea vor sluji ca loc de scapare oricarui ucigas. Si iata care ucigas va fugi acolo si va trai: cel ce va ucide pe aproapele sau fara voie si fara sa-i fi fost vrajmas nici cu o zi, nici cu doua inainte; cel ce se va duce cu aproapele sau in padure sa taie lemne si, invartind mana sa cu toporul, ca sa taie un copac, va sari toporul din coada si va lovi pe aproapele si acela va muri, acesta sa fuga in una din aceste cetati ale tale, spre a scapa cu viata, ca razbunatorul sangelui, in aprinderea inimii lui, sa nu se manie pe ucigas si sa nu-l ajunga pe acesta, daca va fi lung drumul, si sa nu-l ucida, intrucat nu este vinovat de moarte, pentru ca nu i-a fost vrajmas nici cu o zi, nici cu doua inainte. De aceea ti-am dat eu porunca si ti-am zis: Alege-ti trei cetati." (Deuteronom 19, 2-7).

Cetatile de scapare, dupa marturia lui Iosua Navi

"Faceti-va orase de scapare cum v-am zis Eu prin Moise, ca sa poata scapa acolo ucigasul care a ucis om din greseala, fara precugetare; si sa fie orasele acestea loc de scapare pentru cel ce a ucis, ca sa nu moara de mana celui ce razbuna sangele varsat, inainte de a se infatisa inaintea obstii, la judecata. Si cine va fugi in una din cetatile acestea sa stea la poarta cetatii si sa spuna pricina sa in auzul batranilor cetatii si ei il vor primi in cetate si-i vor da loc, ca sa traiasca la ei.

Si cand va alerga dupa el cel ce razbuna sangele, atunci ei nu trebuie sa-l dea pe ucigas in mainile lui, pentru ca el a ucis fara sa vrea pe aproapele sau, neavand pe dansul ura cu o zi sau cu doua mai inainte. Sa traiasca el in cetatea aceasta pana ce se va infatisa inaintea obstii, la judecata, pana va muri arhiereul care va fi in acele zile. Apoi sa se intoarca ucigasul si sa sa duca in cetatea sa si la casa sa, in cetatea de unde a fugit.

Si au randuit Chedesul, in Galileea, in muntele Neftalimului; Sichemul, in muntele Efraim si Chiriat-Arba sau Hebronul, in muntele lui Iuda. Peste Iordan, in fata Ierihonului, spre rasarit, au randuit: Beterul, in pustiu, la ses, in semintia lui Ruben; Ramot, in Galaad, in semintia lui Gad; si Golan, in Vasan, in semintia lui Manase.

Aceste cetati le-au randuit pentru toti fiii lui Israel si pentru strainii care traiesc printre ei, ca sa fuga acolo cel ce va ucide om din greseala, ca sa nu moara de mana celui ce razbuna sangele varsat, pana nu se va infatisa inaintea obstii, la judecata." (Iosua Navi 20, 1-9).

Teodor Danalache

• Legea Talionului
  Publicat in : Iudaism