Zen este o practica sau un exercitiu de meditatie prin care sunt anihilate toate distinctiile de ordin dualist: adevarat-fals, eu-tu, subiect-obiect, etc. Multi cunoscatori ai Zen, din afara spatiului japonez, sustin ca Zen nu ar fi o religie, ci mai degraba o filosofie. Cei mai multi japonezi se rezuma la a afirma simplu: “Zen este tocmai Zen”. Pentru japonezi este valabil proverbul: „cine stie ce este Zen, nu spune mai mult, iar cel care spune mai mult, nu stie ce este Zen”.
Zen este o scoala mahayanista care s-a dezvoltat la inceput in China (sec. VI-VII) ca urmare a intalnirii dintre budism si taoism. A patruns in Japonia prin filiera coreeana. Prima scoala japoneza de meditatie a luat fiinta in sec. al XII lea.
Termenul “zen” este o prescurtare a cuvantului “zazen”. Zazen este compus din doua cuvinte: “za” - a sedea si “zen” – in mediatie, cufundare.
Meditatia Zen (jap.: zazen) isi are originile in budism. In exercitul zazen se disting trei elemente fundamentale: respiratia, pozitia corpului si atitudinea interioara.
1. Respiratia – inspiratia si expiratia trebuie ritmate. De cele mai multe ori practicantul recurge a numararea acestora in gand pentru eficienta meditatiei.
2. Pozitia corpului – practicantul se aseaza cu picioarele incrucisate, avand piciorul drept sprjinit pe coapsa stanga, iar pe cel stang pe cea dreapta. Scopul acestei pozitii este relaxarea corpului. Privirea este fixata asupra unui obiect. Prin acest act se urmareste evitarea ratacirii privirii.
3. Atitudinea interioara – practicantul trebuie sa ramana impasibil fata de toate gandurile. Chiar daca este asaltat de diverse ganduri, imagini, el trebuie sa nu le mai primeasca. Constiinta trebuie „golita” pentru a se ajunge la starea de „constiinta pura”. Ajuns la aceasta stare dobandeste linistea interioara. Aceasta stare poarta numele de munen-muso, ceea ce inseamna "fara notiuni si fara ganduri".
Maestrii Zen folosesc si un alt mijloc de exercitiu numit koan. Cele mai multe koan sunt maxime ale unor maestri Zen.
Cand vorbim de Zen trebuie sa luam in discutie consecintele negative si pozitive. Consecintele negative sunt cunoscute sub denumirea de makyo. Cum se manifesta? In fata ochilor celui ce mediteaza apar diverse lucruri care nu exista in realitate. Cele mai frecvente makyo apar sub forma de intuneric si lumina. Makyo reprezinta indiciul ca zazen este exersat corect. Intr-o etapa tarzie a meditatiei, neaparitia acestui fenomen constituie un indiciu al progresului sipritual.
Din consecintele pozitive amintim extazul – zanmai, stare in care simturile sunt deconectate de la exterior. Zanmai este premisa abosult necesar pentru iluminare – satori. Accederea la satori se realizeaza in general, spontan. Parintele profesor Nicolae Achimescu afirma ca in satori, practicantul zazen nu experiaza unirea cu un Dumnezeu personal, ci doar cu sine insusi in sens cosmic, pentru ca in viziunea extrem-orientala, ideea de persoana nu poate fi aplicata Realitatii supreme.
-
Viata de apoi in budism
Publicat in : Budism -
Sacrificiul in budism
Publicat in : Budism -
Intre Persoana lui Dumnezeu si Absolutul impersonal
Publicat in : Editoriale -
Originea omului in budism
Publicat in : Budism -
Trupul in budism - Izvor de suferinta
Publicat in : Budism
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.