Yezidii sunt membri ai unei religii kurde ce are vechi radacini indo-iraniene. Acestia sunt vorbitori de limba kurda si traiesc in regiunea Mosul, la nord de Irak, dar si in comunitati din Transcaucazia, Armenia, Turcia si Siria. Religia lor, Yazidismul este o ramura a Yazdanismului, fiind caracterizata de sincretism intre credintele locale kurde si sufism.
Yazidismul a fost intemeiat de catre seicul Hadi ibn Musafir, in sec XII. Sunt numiti adoratori ai diavolului fara a fi satanisti in adevaratul sens al cuvantului. Motivul pentru care yezidii sunt cunoscuti sub acest nume este legat de numele lui Melek Taus (Ingerul Paun), Shaytan, acelasi nume intalnit in Koran pentru Satan. Potrivit doctrinei lor, ei nu adora spiritul sau principiul raului, ci pe diavolul reabilitat (Ingerul Paun), iertat de Allah si pus sa stapaneasca asupra lumii.
Numele acestei religii provine de la califul Yazid (680-683) care a reprimat revolta partizanilor lui Ali si pe cea a nepotilor Profetului la Kerbala. Existenta acestora nu a aparut distincta decat incepand cu seicul sirian Hadi care a trait intre anii 1070 – 1160. Cultivat, in relatii cu elita intelectuala din Bagdad – oras in care a petrecut multi ani inainte de a se stabili in sud-estul Kurdistanului-, Hadi s-a bucurat de un mare renume de ascet, mistic si taumaturg. Adept al sunismului, el a intemeiat o congregatie religioasa, a Adawi, care s-a scindat in scurt timp in doua ramuri, cea a Egiptului si cea din Kurdistan.
Originile doctrinei lor, ca si in cazul celorlalte secte din Orientul Apropiat, trebuie cautate in Mazdeism, in Maniheism, in Crestinism, in religiile antice ale Siriei si in Islam, pentru care ea nu reprezinta decat o erezie. Sistemul lor este un sincretism evident de credinte populare si de reminiscente de invataturi ale marilor religii universale. Cartile sfinte ale yezidilor sunt Kitêba Cilwe (Cartea Revelatiei) si Mishefa Res (Cartea Neagra). Credinta lor se trasmite in special pe cale orala, ceea ce explica absenta unitatii invataturilor lor.
Yezidii nu sunt musulmani, insa au imprumutat din mistica islamica baza teoriei caderii diavolului si alte cateva semne ale apartenentei la aceasta religie. Potrivit Coranului, Allah a poruncit ingerilor sa se plece inaintea lui Adam: ”Ei s-au prosternat cu exceptia lui Iblis care a refuzat”. Yezidii sustin insa ca Satan a refuzat sa se supuna din “dragostea exclusiva pentru ideea pura a divinitatii”, deoarece el nu a vrut sa ofere omului, ceea ce numai lui AlIah se cuvine. Astfel, in opinia lor, acesta a fost reabilitat de catre divinitate.
Paradoxal, yezidii cred in Dumnezeu ca autor al lumii, dar nu si in rau, iad sau diavol. Din acest motiv, ei refuza eticheta care le-a fost pusa, de a fi “adoratori ai lui Satan”. Ei neaga existenta lui Satan, ei insisi neavand voie sa-i pronunte numele.
Potrivit doctrinei lor, Dumnezeu a lasat lumea in grija a sapte ingeri care se intrupeaza la anumite intervale de timp. Se vorbeste de un Isa Melek (Iisus), fiu al luminii divine si al Mariei. Alti doi ingeri sunt numiti: Ezi Melek, in care este recunoscut califul Yazid si, cel mai mare dintre toti, Melek Taus, “Ingerul Paun”. Este cel in care il regasim pe Satan, deoarece aceasta frumoasa pasare a fost, in Orient, asociata cu diavolul. Ingerul Paun este dovada reabilitarii lui Iblis (Satan) acest arhanghel cazut, apoi iertat, caruia Allah i-a incredintat stapanirea lumii.
Doua elemente cheie ale credintei lor sunt preocuparea pentru puritatea religioasa (interzic cu desavarsire casatoria cu cei de alta credinta) si credinta in reincarnare.
In marea lor majoritate, sunt oameni simpli, tarani si nomazi care au cautat sa se ascunda in munti impotriva persecutiilor. Acestia se roaga de patru ori pe zi. Postesc sase zile pe an, atribuind un loc important pelerinajelor la locurile sfinte, morminte, arbori, izvoare, ce trebuie sa se afle la inaltime. Organizeaza procesiuni cu cele sapte sindjaq, imagini in bronz ale paunului. Celebreaza sarbatorile soarelui, ale sultanului Yazid, Anul Nou (cand sacrifica animale). Yezidii ignoara interdictiile consumarii vinului, carnii de porc, condamna poligamia, insa repudiaza femeilie asemenea musulmanilor. Sunt organizati in caste pe care nu le pot parasi, decat prin casatorie, asemanatoare ordinelor religioase sunite.
Yezidii nu sunt numerosi astazi deorece au fost masacrati in timpul sec. XVII si, fara indoiala, inainte, mormantullui “Hadi” pe care ei la venearau in special, fusese deja distrus in 1254 si 1414 din intoleranta religioasa. Unii dintre ei au fost nevoiti sa se converteasca la Islam pentru a scapa de moarte – aproximativ cinsprezece mii de convertiri fortate numai pentru anul “negru” 1892. In prezent numarul adeptilor acestei religii este de aproximativ 600 000. Dupa 1990 multi membri au emigrat in Europa, in special in Germania.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.