Date istorice
Daoismul (Taoismul)
Confucianismul, cu caracterul sau aristocratic, cu tendinta sa spre imobilitate si mai ales cu rigidul sau rationalism, nu putea multumi decat clasa culta si nobila. Credinciosii din clasele de jos insa si firile mai mistice si-au cautat in alta parte satisfacerea nevoilor sufletesti. Daoismul va fi religia care va da satisfactie nevoilor acestora.
Daoismul este legat de numele misteriosului filosof Lao-tzi (secolul al Vl-lea i. Hr.).
Viata lui Lao-tzi
Nu se stie nimic sigur despre viata lui Lao-tzi. Astazi, majoritatea cercetatorilor contesta chiar si existenta istorica a acestuia. Din traditie si dintr-o notita a istoricului chinez Se ma Tien, care a trait pe la anul 100 i. Hr., se dau urmatoarele informatii: numele adevarat al filosofului ar fi fost Li-poh-ian si s-ar fi nascut in anul 604 i. Hr. intr-un sat din China de Nord, din parinti agricultori. Ar fi avut slujba de arhivar al palatului imperial din Lo, unde l-ar fi intalnit pe Confucius. Spre sfarsitul vietii ar fi parasit aceasta functie, pentru a pleca sa traiasca in singuratate. La iesirea din tara, pazitorii granitelor, cunoscandu-l din faima pe care si-o facuse ca intelept, nu i-ar fi ingaduit sa mearga mai departe decat dupa ce-si va scrie invatatura. Asa s-ar fi alcatuit scrierea Dao-de-tin (secolele IV- III i. Hr.) atribuita lui Lao-tzi.
Invatatura lui Lao-tzi
Cartea Dao-de-tin este probabil formata din fragmente de origine diferita, compilate de discipolii lui Lao-tzi si continand invataturi ale maestrului. Cartea a fost impartita de discipolii lui Lao-tzi in 81 de capitole, formand doua parti. Prima parte, mai mult metafizica, este intitulata Dao ("drum", "cale"), iar a doua, consacrata problemelor morale si sociale, este intitulata de ("virtute", "putere", "forta magica"). De aici numirea Dao-de-tin ("Cartea despre cale si virtute").
Numirea Lao-tzi se poate traduce prin "batranul invatator". Cum insa cuvantul tzi mai inseamna si copil, ar urma ca Lao-tzi sa insemne „copil batrin", notiuni contradictorii, pe baza carora s-a format legenda ca Lao-tzi s-ar fi nascut cu par alb si intelepciune de batran, deoarece mama sa l-ar fi purtat in pantece 81 de ani.
Dao pare sa fie, in gandirea lui Lao-tzi, un principiu, o forta misterioasa, fara forma, dar fiind cauza formei, a armoniei. El este invizibil, dar de la el porneste tot ce este vizibil si invizibil. Esenta sa infinit subtila este fara dorinta, dar dorinta care se naste in el in chip vesnic da nastere fiintelor particulare. Fiinta sa si creatiile sale sunt inepuizabile. El este in repaos continuu, nu se schimba niciodata. Nu are nume in sine insusi si nu poate fi cunoscut prin ratiune, nici nu poate fi sesizat prin simturi. Dao este deci principiul fara principiu, cauza fara cauza. El a creat totul, el este cel ce imprima fiintelor directia dupa care se dezvolta.
Definit in acest fel, dao este foarte asemanator cu Dumnezeu, desi nu se poate afirma ca, in conceptia lui Lao-tzi, dao ar avea existenta personala.
Potrivit acestui fel de a vedea, dao n-ar fi altceva decat principiul evolutiei, legea fireasca, universala si impersonala a naturii, care stapaneste lumea.
Morala lui Lao-tzi este superioara celei confucianiste, pentru ca se bazeaza pe dragoste, nu pe legalitate.
Filosofia lui Lao-tzi si a discipolilor sai n-a avut in general o importanta deosebita in viata poporului chinez, caci daoismul, ca religie, s-a inspirat mai mult din vechile credinte chineze in spirite si din credintele si practicile magice, astrologice si superstitioase in general, transmise din generatie in generatie.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.