Doamne Atotputernice, Stăpânitorul şi Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, ştim că am greşit la cer şi înaintea Ta şi am mâniat bunătatea Ta şi am pornit certarea Ta spre noi si suntem vrednici de cea mai cumplită certare a Ta. Insă, ştiind iubirea Ta de oameni - că precum este mărirea ta, aşa şi bunătatea şi milostivirea Ta - cădem cu umilinţă la marea Ta milostivire şi Te rugăm pe Tine, Cela ce nu vrei moartea păcătoşilor, îmblânzeşte-Ţi şi-Ţi întoarce groaznica Ta mânie de la noi nevrednicii robii Tăi şi nu ne pierde cu dreapta Ta mânie întru fărădelegile noastre.
Ci după obiceiul iubirii Tale de oameni şi după Părinteasca Ta milă, îmblânzeşte şi încetează groaznicul glas al tunetului şi al fulgerului Tău şi ne miluieşte pe noi, că ne-am spăimântat foarte. Opreşte, Doamne, şi stinge focul mâniei Tale, pornit asupra noastră; iar norii cei întunecaţi şi încărcaţi cu grindină stricătoare, risipeşte-i degrabă şi-i goneşte la munţi şi-n locuri pustii, unde nu este vieţuirea robilor Tăi. Iar nouă slugilor Tale, ne trimite ploaie lină şi curată, numai cât este pentru trebuinţa şi roadă pământului nostru şi spre folosul norodului Tău.
Aşa, Stăpâne Doamne, cu puterea Dumnezeirii porunceşte degrabă văzduhului să stea în linişte şi să se arate senin, curat, vesel şi cu strălucire de soare, ca, bucurându-ne şi mulţumind Ţie, să Te mărim pe Tine Preabunule, Dumnezeul nostru. Că bun şi iubitor de oameni eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.