Sfantul Cuvios Marturisitor Procopie Decapolitul este cinstit pe 27 februarie. A vietuit in perioada in care se ducea o lupta apriga impotriva cinstirii sfintelor icoane. Pentru ca a fost un aparator al dreptei credinte, o persoana care s-a luptat pentru cinstirea sfintelor icoane, a fost supus la multe chinuri. A ajuns in temnita, avandu-l ca frate de patimire pe Cuviosul Vasile Marturisitorul (sărbătorit la 28 februarie). Dupa ce a fost eliberat din temnita, si-a trait viat in osteneli si rugaciune.
Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Procopie Decapolitul, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Procopie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 6-lea.
Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins de dragostea dreptei credinţe şi de Dumnezeiască dorire, ai alungat de la tine, cuvioase, întreitele valuri lumeşti, cântând lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa ta cea purtătoare de lumină, curăţia şi tăria sufletului, amestecându-se cu dreapta credinţă, au lucrat pe deplin lămurit icoana faptei celei bune, luminată întru tine, preacuvioase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminându-te cu Lumina şi cu Strălucirea cea peste fire a lui Hristos, ai nimicit năvălirile patimilor prin cumpătare, strigând cântare de biruinţă Atotţiitorului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Primind în pântece, Preacurată, pe Cuvântul Întrupat cu Dumnezeiască cuviinţă ai născut nouă, Fecioară, mai presus de fire, pe Cel Neîntrupat mai înainte şi după naştere ai rămas Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sufletul tău cel insuflat de Dumnezeu, fericite, aprins fiind de râvna credinţei, cu putere ai risipit de tot nebunia şi mânia cea amară a celor fărădelege, de Dumnezeu purtătorule.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu însuşi sângele tău înroşindu-te, ai urmat întocmai pătimirile mucenicilor, de trei ori fericite, răbdând cu tărie şi cu suflet viteaz chinurile celor nelegiuiţi, Fericite Procopie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu înţelepciune ai suferit îndoite chinuri, cuvioase, înfruntând eresurile şi năvălirile leilor, bărbăţeşte, cu cuget Dumnezeiesc, Preaînţeleptule Procopie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înţelepciunea, Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, în vremile cele mai de pe urmă Întrupându-Se în chip de negrăit din Maică Neispitită de bărbat, a făcut-o pe Dânsa de Dumnezeu Născătoare.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul.
Hristos este Puterea mea, Dumnezeul şi Domnul, cântă Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă strigând cu cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu revărsările lacrimilor adăpându-ţi inima ta, fericite, ai semănat sămânţa faptelor bune din cuget curat, Preacuvioase Procopie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Supus-ai, părinte, cugetarea cea pământească, Dumnezeiescului Duh; alegând viaţa sihăstrească şi unindu-te cu cetele mucenicilor, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un Dumnezeiesc şi adevărat mucenic ai înfruntat pentru dreapta credinţă nebunia ereticilor, că bărbăteşte ai defăimat sminteala celor fără de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai presus de rânduielile Legilor fireşti, Preacurată, zămislind fără de stricăciune pe Ziditorul L-ai născut şi te-ai făcut cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască StrălucireaTa, Bunule, sufletele celor ce aleargă la tine cu dragoste, luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi la Tine din negura greşelilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine cel ce te-ai sfinţit prin sihăstrie şi te-ai desăvârşit prin sânge, după vrednicie te lăudăm, părinte, că pomenirea drepţilor pururea se săvârşeşte şi se pomeneşte cu laudă şi cu credinţă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Domnul, Cel Ce preface toate şi le schimbă cu înţelepciune spre mai bine, precum Îi este voia, ţi-a adăugat la sihăstrie şi cinstea muceniciei, prin uciderea ta de către cei nelegiuiţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe umeri luând toată armura cea prin Cruce, ai urmat lui Hristos, uitând de cele de mai înainte şi aţintindu-ţi privirile către cele ce le aveai în faţă, părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lăudăm, Preasfântă, pe Domnul, Cel Ce S-a îmbrăcat din tine cu Trup pătimitor şi muritor şi l-a îndumnezeit cu lucrarea neamestecată, cea după Ipostas.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pururea pomenite, pornind cu adevărat de la mărirea sihăstriei, te-ai suit către bărbăţia şi cinstea mucenicilor, îmbrăcându-te cu porfiră înroşită în chiar sângele tău.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cugetând la nestatornicia celor trecătoare, cu suflet şi cuget Dumnezeiesc, te-ai într-aripat cu dreapta credinţă către Bunătăţile Cele pururea Stătătoare şi fără de sfârşit, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Văzându-te Hristos că eşti îndestulat de înfrânare încordată şi de blândeţe, te-a primit cu iubire de oameni şi părtaş Slavei te-a arătat, purtătorule de Dumnezeu, pururea fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preacurată Stăpână, vindecă rănile cele cumplite ale sufletului mea, cu Tainice lucrări de mână, punându-ne drept doctorii puternice Patimile Fiului tău.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi.
Luceafăr dobândindu-te astăzi Biserica, risipeşte toată negura relei credinţe, învrednicindu-te pe tine de cele Cereşti, Învăţătorule Procopie, pururea Mărite.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Precum a fost viaţa ta prealuminată prin sihăstrie, de Dumnezeu înţelepţitule, tot aşa s-a arătat aievea şi nevoinţa ta întărită. Căci ai slăvit pe H ristos, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind încins cu seninătatea înţelepciunii, Dumnezeiescule părinte, cu bărbăţie ai luat şi strălucita cunună a muceniciei prin har, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cei nelegiuiţi neînchinându-se Icoanei Tale celei Curate, Mântuitorule, băteau cu toiege cumplit pe robul Tău, care cânta şi striga către Tine: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Veselindu-ne de Cel pe Care L-ai născut, Preacurată, toţi te fericim. Că prin naşterea Lui cea Trupească izbăvindu-ne acum strigăm Lui: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie ai izvorât.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai înainte de moarte arătându-te, cuvioase, că eşti dezlegat de materie, te-ai mutat de aici la Viaţa Cea fără de stricăciune, având moartea ca o scară potrivită, înţeleptule de Dumnezeu, Sfinte Procopie.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai plin de Strălucirea Harului, părinte şi către Lumina Cea Neapusă ai mers, lepădând toată pofta cea trupească. Pentru aceasta te cinstim, insuflate de Dumnezeu, Sfinte Părinte Procopie.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Fiind înarmat cu Puterea Dumnezeiescului Duh ai pus pe fugă cetele duhurilor viclene. Drept aceea, fericite, Uşile cele Cereşti ţi s-au deschis ţie, cel ce lauzi pe Hristos în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fericimu-te pe tine Adevărată Maica Dumnezeului nostru, aducându-ţi ţie, împreună cu Îngerul; Bucură-te Preacurată şi fără prihană, Stăpână! Că prin tine neîncetat toate lucrurile laudă pe Domnul şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor tineri şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alegând înţeleptule, a te lupta după Lege, ţi-ai omorât prin înfrânare îmboldirile patimilor şi săltările trupului, slugă a lui Hristos. Pentru aceasta acum ai aflat Desfătarea Cea Nemuritoare a nepătimirii, împreună cu Oştile cele fără de trup.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Procopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înaintea Judecătorului Celui Drept stând vesel ca un biruitor, care a primit cununi neveştejite, roagă-te neîncetat, Slăvite Procopie, pentru cei ce săvârşesc preacinstită pomenirea ta şi Dumnezeiasca prăznuirea mutării tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminat fiind acum de Cele Trei Raze care ies în chip nespus dintr-O Singură Dumnezeire, te-ai învrednicit de sfârşitul cel preafericit şi de Bucuria Cea Plină de Desfătare, veselindu-te împreună cu Oştile cele mai presus de lume, Preacuvioase Părinte Procopie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cuvântul lui Dumnezeu Cel Nestricat luând chip stricăcios, a îmbrăcat pe oameni cu nestricăciune, Sălăşluindu-Se prin bunăvoirea Tatălui întru tine, cea Plină de har. Pentru aceasta te mărim, Preacurată, împreună cu Oştile cele cereşti.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule.
Părinte al nostru, ca un fără de trup te-ai arătat în viaţă şi în trup împreună cu îngerii petrecând te-ai cunoscut, răstignindu-te lumii, precum zice Apostolul Pavel; şi lumea ţie cu adevărat s-a răstignit şi cu cugetul locuind în Locul cel Ceresc, tu cel pământean; Slavă Celui Ce bine I-a plăcut de tine; Slavă Celui Ce ţi s-a făcut cunoscut ţie; Slavă CeluiCe lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule.
Dumnezeieştile tale mâini, cu care ai ţinut pe Făcătorul, Cel Ce din bunătate S-a Întrupat, Fecioară Preacurată, întinzându-le, roagă-L să izbăvească de ispite şi de patimi şi de primejdii pe cei ce te lăudăm cu dragoste şi strigăm ţie: Slavă Celui Ce S-a Sălăşluit întru tine; Slavă Celui Ce a ieşit din tine; Slavă Celui Ce ne-a slobozit pe noi, prin naşterea ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule.
Răstignit fiind pe Cruce de cei fărădelege şi cu suliţa coasta Ta fiind împunsă, Mântuitorul nostru, cea Preacurată se tânguia cu amar, cele dinlăuntru rupându-i-se ca unei Maici; şi de multa şi înfricoşata Ta îndelungă răbdare, înspăimântându-se a strigat; Slavă Părinteştii Tale iubiri de oameni; Slavă bunătăţii Tale; Slavă morţii Tale, prin care pe cei muritori, nemuritori i-ai făcut.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.