Atat oamenii de stiinta, cat si teologii, spun ca este imposibil de demonstrat atat existenta lui Dumnezeu, cat si inexistenta Lui. Sa-i credem pe cuvant sau sa ne apucam serios de cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu si compararea lor cu cele ale omului?
La un articol ce spune ca "Papa Benedict lauda stiinta, dar insista ca Dumnezeu a creat lumea" a aparut un comentariu cu privire la “lauda si binecuvantarea stiintei”, facut recent de Papa Benedict al XVI-lea.
Eu sunt inginer electronist si sunt un cercetator independent al calitatii vietii, neinregimentat in nici o tabara, care datorita unei inspiratii transmisa de fiul meu, student la medicina, am luat in serios atat cuvantul omului cat si pe cel al lui Dumnezeu.
Eu sunt primul si singurul om din lume care am adus prima dovada stiintifica a adevarului continut in cuvantul lui Dumnezeu! Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Este o certitudine, un fenomen biologic demonstrabil si repetabil in orice conditii, dar numai la copiii nascuti natural! Oamenii de stiinta si teologii nu vor sa o vada! In opinia mea, ori sunt orbi ori au rea-vointa.
Deoarece nu sunt sigur ca mesajul meu va aparea pe acel site, cu ingaduinta administratorilor acestei rubrici, dar si a dumneavoastra, cititorilor, redau mesajul meu, transmis astazi cu ocazia cinstirii “Soborului Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si a tuturor Puterilor ceresti a celor fara de trupuri”.
*
Stiinta si credinta sunt mult mai legate decat par la prima vedere.
In cartea Apocalipsa (cap.1-3) cele sapte biserici sau candele divine sunt cele sapte mari religii ale lumii (crestinism, iudaism, budism, hinduism, islamism, ortodoxism si obiectivism = stiinta), in care ultima candela, stiinta obiectiva, va fi cea care va descoperi lucrurile ascunse de Dumnezeu, asa cum asteapta Sanctitatea Sa, Papa Benedict al XVI-lea (“Slava lui Dumnezeu este sa ascunda lucrurile, iar marirea regilor e sa le cerceteze cu de-amanuntul.” Pildele lui Solomon 25, 2) si astfel “cei din urma vor fi cei dintai”, care completeaza pomul cunoasterii pentru a atinge cunoasterea totala (vezi programul european FP7 de cercetare dincolo de limitele cunoasterii obiective).
In opinia mea, religile nu mai evolueaza, deoarece ele sunt pastratoare a unor informatii obtinute de om pe alte cai decat cele rationale (numite nebunie de stiinta actuala dar si de Pavel, I Corintieni 1, 21-23). Aceste informatii trebuiesc analizate de oamenii de stiinta, asemeni probelor neelucidate colectate in cazul unor crime, si obiectivizate pe baza descoperirilor stiintifice actuale.
Pornind de la cuvintele lui Stephen Hawking, din cartea sa “Scurta istorie a timpului” (“Aceasta, desigur, ar fi fost in puterea unei fiinte atotputernice, dar daca ea ar fi creat universul intr-un mod atat de neinteles, de ce a ales sa-l lase sa evolueze conform unor legi pe care le-am putea intelege? De ce trebuie ca spusele noastre sa aiba vreun fel de valoare? De ce existam noi si universul? Daca gasim raspuns la aceasta intrebare, el ar reprezenta triumful final al ratiunii umane - pentru ca atunci am cunoaste gandirea lui Dumnezeu.”), combinate cu informatii din genetica si din Biblie, eu am lansat "Teoria Creatiei Evolutive Asistata" (Scurta istorie a creatiei omului, 2009, Editura Maria Cristina, ISBN 978-606-92107-0-3), la inceput de Dumnezeu, care apoi a transferat responsabilitatea omului. Cea mai scurta descriere a acestui concept o gasim la Daniel (7, 4), apoi gasim unele precizari la Pavel (I Corintieni 15, 45-47).
Pentru a intari cele spuse, aduc un argument genetico-biblic pe care nimeni si nimic nu-l poate contesta stiintific, existenta AND-ului mitocondrial paternal, Adam mtDNA, in apendicele xifoid, numit biblic “coasta lui Adam”.
Aceasta este prima proba stiintifica, certa, care confirma adevarul continut in cuvintele lui Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu a camuflat aceasta informatie si ne-a expus-o cu alte cuvinte in Geneza 2, 21 si in Pavel, Evrei 4, 12, demonstreaza faptul ca baietii “nascuti” natural, sunt diferiti de cei “facuti” in vitro, deoarece la pubertate Adam mtDNA apare miraculos numai in sperma baietilor “nascuti” si nu apare in sperma baietilor”facuti”
De ce? Nu este nici un miracol, ci pur si simplu in timpul procesului spermatogenezei se copiaza informatia existenta in Adam mtDNA din apendicele xifoid, pe care geneticienii, bazati pe ipoteza Eve mtDNA, o elimina cu buna stiinta la IVF. ADN-ul mitocondrial paternal asigura motilitatea spermei si astfel fertilizarea naturala (vezi cercetarile Universitatii California din San Francisco).
Unde este inteleptul? Unde e carturarul? Unde e cercetatorul acestui veac? (Pavel - I Corintieni 1, 20).
Omul a fost creat perfect pentru a copia intelepciunea lui Dumnezeu prin intelepciune, o combinatie de stiinta, prevedere, credinta, simtire, etc. Cel care a “defectat” omul (infertilitate, probleme cardiace si imunologice la copiii produsi prin IVF) acum 32 de ani, modificand procedura de fertilizare naturala, a primit anul acesta premiul Nobel pentru medicina. De ce?
Astept cu rabdare si interes raspunsurile voastre.
Va multumesc pentru atentie!
P.S. Cei care aveti prieteni medici, intrebati-i ce stiu despre mitocondriile lui Adam si ale Evei, iar daca nu stiu, rugati-i sa invete cu Anatomia si cu Biblia deschise!
Am expus acest articol si pe alte site-uri. Redau aici raspunsul meu la mesajul "acid", cauzat de unele dureri de apendicita, al unui "iubitor" di ... "vin".
*
Stimate domn, inclin sa va dau dreptate. Apendicita este un organ ce se inflameaza uneori, producand dureri. Aparitia durerilor este tratata diferit de om, in functie de domeniul lui de activitate.
Seful unei clinici genetice din Canada, la reclamatiile mamelor paciente facute pentru ca baietii lor produsi in vitro nu au sperma sau sperma lor nu are motilitate, a declarat: “Noi nu stim de ce baietii facuti in vitro sunt infertili. Asta este generatia pe care am produs-o!”
Un calugar de la Manastirea Frasinei mi-a spus: ”Nu e bine, nu e bine, dar este o taina a lui Dumnezeu!”
In managementul cunoasterii si calitatii totale, neconformitatile sunt corectate prin actiuni corective punctuale si se previn prin identificarea si taierea radacinii cauzelor.
In Biblie (Pildele lui Solomon cap. 16, 4): “Pe toate le-a facut Domnul fiecare cu telul sau, la fel si pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.”
Intr-o lume cu multe decizii privitoare la tratamentul durerilor, raportate la diverse valori ale calitatii vietii, totul este relativ si incert, si fericirea si nenorocirea.
Chiar daca ceea ce spun eu vi se pare ciudat, eu cred ca nu vom putea avansa in cunoastere daca tratam lucrurile “la misto” sau nu vrem sa dialogam, ca pe vremea lui Lev Tolstoi: “E ciudat ca sunt nevoit sa tac langa oamenii care traiesc alaturi de mine si vorbesc numai cu cei care sunt departe de mine, in timp si spatiu, care ma vor auzi.” (Despre Dumnezeu si om)
Eu nu tac, chiar daca nimeni nu vorbeste cu mine serios!
Sunt multumit ca administratorii acestui site imi permit sa vorbesc!
Alexandru Boris Cosciug si George Valeriu Cosciug
Alexandru Cosciug
-
Despre Dumnezeu si om
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.