Medicina funcţională: o nouă abordare a inversării acestei epidemii
Felul în care operează medicina modernă poate fi comparat cu încercarea de a afla ce nu este în regulă cu maşina noastră prin ascultarea zgomotelor pe care le face aceasta, nu ridicând capota. De multe ori, noi ratăm chiar problemele aflate sub nasul nostru. Marea majoritate a doctorilor îţi vor garanta în proporţie de sută la sută că nu ai prediabet dacă ai o glicemie normală (sub 100 mg/ dl) sau dacă testul de toleranţă la glucoză (în care glicemia este măsurată la două ore după ceai băut o soluţie lichidă de zahăr) ţi-a ieşit normal. Din păcate, ei ar greşi în proporţie de sută la sută. Motivul este simplu: ei nu se uită ce se întâmplă sub capotă.
Foarte mulţi dintre pacienţii mei au o glicemie perfect normală, dar un nivel de insulină până la cer şi alte dezechilibre metabolice care sunt asociate cu prediabetul. Când ajung însă la mine, marea majoritate nu au fost diagnosticaţi de medicul lor ca având prediabet. Dată fiind abordarea convenţională limitată care face ca prediabetul să fie diagnosticat atunci când glicemia depăşeşte 100 mg/dl, iar toleranţa la glucoză după două ore este mai mare de 140 mg/dl, 90% dintre cei care suferă la ora actuală de această condiţie nu sunt diagnosticaţi corect, deoarece medicii nu măsoară nivelul insulinei.
Gândeşte-te puţin: cea mai comună boală cronică din America, ţara cu cel mai „bun“ sistem de îngrijire a sănătăţii din lume, nu este diagnosticată la 90% dintre cei care suferă de ea!
MEDICINA FUNCŢIONALĂ REPREZINTĂ VIITORUL
Scopul pe care mi-l propun în domeniul profesional este să îi ajut pe oameni să sorteze mai bine informaţiile legate de starea lor de sănătate prin promovarea unui mod nou de a privi sănătatea şi boala. Eu îmi doresc să descopăr tratamentul corect pentru fiecare pacient în parte, indiferent în ce constă acesta. Dacă medicamentele reprezintă cel mai bun tratament, nu ezit nicio clipă să le recomand pacienţilor mei. Dacă cel mai bun tratament constă însă într-o schimbare a dietei, suplimentelor, plantelor medicinale sau stilului de viaţă, le recomand exact aceste lucruri. Noi trebuie să învăţăm să tratăm persoana, nu boala; sistemul, nu doar simptomele. Această medicină strict personalizată reprezintă medicina viitorului.
Inţelegerea sistemelor fiziologice ale organismului, a manierei în care se pot dezechilibra acestea şi în care pot fi reechilibrate, ne permite să creăm un program individualizat pentru fiecare persoană în parte. Dr. Ralph Snyderman de la Universitatea Duke numeşte acest sistem „medicina P4“ sau „medicina prospectivă", care este personalizată, preventivă, predictivă şi participatorie (ceea ce înseamnă că pacientul trebuie să participe activ la propria sa îngrijire medicală).
Metoda mai este cunoscută şi sub numele de sistemul îngrijirii sănătăţii centrat pe pacient, nu pe boală, fiind o modalitate revoluţionară de înţelegere a cauzelor care stau la baza bolii şi a felului în care interacţionează genele, mediul şi stilul nostru de viaţă pentru a ne determina boala sau sănătatea.
In modelul medicinei funcţionale, noi ne propunem să răspundem la întrebarea „de ce?“, nu doar la întrebarea: „care este cel mai bun medicament pentru această boală?" Intrebarea corectă nu este „de ce boală suferi?", ci „ce sisteme fiziologice sunt dezechilibrate?" Scopul nostru este să înţelegem ce anume perturbă funcţionarea normală a acestor sisteme şi cum putem crea o funcţionare optimă a acestora. Personal, nu sunt niciodată foarte interesat să îmi ajut pacienţii să obţină valori perfecte la testele de laborator, căci, aşa cum am văzut, acestea nu reflectă întregul adevăr. Ceea ce mă interesează pe mine este să îi ajut să identifice felul în care sistemele lor fiziologice funcţionează sau nu corect, ajutându-i apoi să şi le reechilibreze.
In acest scop, noi trebuie să tratăm întregul sistem, nu doar simptomul, la fel cum am trata solul, nu o plantă sau alta. Dacă solul este sănătos, noi nu avem nevoie de îngrăşăminte chimice sau de pesticide. Intr-o manieră similară, dacă organismul este sănătos, noi nu avem nevoie de medicamente.
CONTINUUMUL BOLII: O MODALITATE MAI CORECTĂ DE DIAGNOSTICARE A BOLILOR
Marea majoritate a medicamentelor curente sunt bazate pe diagnostice clare, de tip da sau nu, care ratează frecvent cauzele ce stau la baza afecţiunii şi manifestările subtile ale acesteia. Mulţi medici convenţionali sunt învăţaţi că omul are sau nu are o boală, cum ar fi diabetul, şi că nu există zone intermediare.
Practicarea medicinei în acest fel este din start greşită, întrucât ratează una dintre cele mai fundamentale legi care acţionează în fiziologie, biologie şi în domeniul bolii: conceptul de continuum. Există un continuum care trece de la o stare de sănătate perfectă la un dezechilibru ascuns, apoi la o disfuncţie gravă şi în final la boală. Noi putem interveni oriunde de-a lungul acestui continuum, inversând procesul. De bună seamă, cu cât facem mai curând acest lucru, cu atât mai bine.
Spre exemplu, în ceea ce priveşte diabezitatea, majoritatea medicilor examinează exclusiv glicemia, care nu devine ridicată decât în fazele finale ale procesului bolii. Dacă ai o glicemie între 90 mg/dl şi 110 mg/dl, înseamnă că nu ai diabet, dar dacă ea depăşeşte valoarea de 125 mg/dl, înseamnă că suferi de diabet. Aceste distincţii sunt absolut arbitrare şi nu ne ajută cu nimic să tratăm problemele de fond. Imi amintesc de un pacient pe nume Daren, care a venit să mă consulte având o glicemie uşor ridicată. L-am întrebat pe Daren dacă şi-a consultat medicul personal şi mi-a răspuns că da.
- Şi ce a spus acesta? l-am întrebat.
- Mi-a spus: „O să aşteptăm până când glicemia ta va deveni mai ridicată, iar apoi te vom trata cu medicamente pentru diabet."
Această atitudine este absurdă din start şi profund nocivă pentru pacient, mai ales că se cunosc foarte bine problemele de sănătate care se pot produce chiar dacă diabetul nu este complet instalat. Ea ignoră complet indiciile mai subtile ale simptomelor şi semnelor de boala, care descriu adeseori dezechilibre metabolice ascunse (ce pot fi scoase la iveală prin noi teste medicale). Aceste dezechilibre pot fi remediate printr-un tratament corect, nu printr-unul centrat pe boală, ci prin echilibrarea sistemului, eliminând factorii care îi afectează buna funcţionare, dar asigurându-i în schimb acele condiţii care îi amplifică, îi optimizează şi îi normalizează funcţionarea.
Aceeaşi atitudine de mai sus este cea care conduce la diagnosticarea şi la tratamentul inadecvat şi greşit al diabezităţii, lăsând milioane de americani să sufere inutil din cauza simptomelor lor cronice.
IMPORTANŢA DIAGNOSTICULUI TIMPURIU
Adevărul este că drumul către diabet începe de multe ori în copilărie. La ora actuală există o veritabilă epidemie de diabet de tip 2 la copii începând cu vârsta de opt ani. Specialiştii în diabet pediatric, care ani la rând au tratat exclusiv diabetul de tip 1 (o boală autoimună), îşi văd acum cabinetele invadate de părinţi cu copii care suferă de diabet de tip 2 - o boală a stilului de viaţă şi a mediului. Până să fie diagnosticaţi cu diabet, marea majoritate a bolnavilor au probleme cu insulina şi cu glicemia care ar fi putut fi detectate cu 20-30 de ani în urmă, dacă medicii ar fi ştiut unde să caute. Din păcate, ei nu sunt pregătiţi în această direcţie.
Rezistenţa Ia insulină şi diabezitatea asociată cu ea sunt însoţite adeseori de creşterea grăsimii abdominale, de senzaţia de oboseală după o masă, de pofta de zahăr, de oscilaţii bruşte ale glicemiei (crize de hipoglicemie), de un nivel ridicat al trigliceridelor, de un nivel scăzut al colesterolului HDL, de hipertensiune, de un apetit sexual redus, de probleme generate de coagularea sângelui şi de inflamaţii. Aceste indicii pot fi sesizate de regulă cu mult timp înainte de instalarea propriu-zisă a diabetului şi îi pot ajuta pe pacienţi să evite complet această boală. Cei care au un istoric familial legat de obezitate (îndeosebi în jurul abdomenului), diabet, boală cardiovasculară instalată de timpuriu sau chiar demenţă ori cancer, sunt încă şi mai predispuşi să sufere de ea.
Din fericire, foarte mulţi oameni care suferă de prediabet nu ajung să facă vreodată diabet. Din nefericire, riscul ca ei să se îmbolnăvească şi chiar să moară este foarte ridicat.
Adevărul este că simptomele şi complicaţiile pe termen lung ale diabetului se suprapun peste cele generate de rezistenţa la insulină. Simptomele clasice ale diabetului, precum setea excesivă, urinarea frecventă şi pierderea în greutate sunt specifice numai acestei boli, dar toate celelalte semnale de avertizare (cum ar fi dezechilibrele glicemiei şi insulinei din sânge) apar cu foarte mulţi ani înaintea acestor simptome finale. Noi am putea elimina multe din complicaţiile pe termen lung ale diabezităţii dacă am corecta pur şi simplu aceste semnale de avertizare, diagnosticând existenţa unei probleme mult mai devreme în decursul procesului.
Toate fenomenele asociate cu diabezitatea sunt rezultatele aceluiaşi proces: dezechilibrele celor şapte sisteme fiziologice principale ale organismului, care alcătuiesc reţeaua biologiei individuale. Inţelegerea acestei reţele reprezintă fundamentul medianei funcţionale, o metodă de tratament bazată pe un domeniu ştiinţific complet nou, numit biologia sistemelor, care îşi propune să înţeleagă cum sunt interconectate sistemele fiziologice, şi nu simpla funcţionare a organelor şi a celorlalte părţi componente ale corpului, ca şi cum acestea nu ar avea nicio legătură unele cu celelalte. Perspectiva specializării medicale - adică organizarea medicinei în funcţie de organe şi boli, de locaţia geografică şi de simptome - este greşită din start şi a condus medicina modernă într-o criză.
Modul în care privesc medicii moderni boala este depăşit şi nu ţine cont de ultimele progrese ştiinţifice. Pe de altă parte, medicina funcţională implementează în practică exact aceste progrese ale gândirii sistemice.
CEI ŞAPTE PAŞI Al STĂRII SUPREME DE BINE
De-a lungul ultimilor 20 de ani a apărut un domeniu nou al cunoaşterii ştiinţifice, care reprezintă fundamentul medicinei funcţionale. Acesta a scos în evidenţă un număr de factori care reprezintă adevăratele cauze ale diabezităţii şi ale tuturor bolilor cronice. Aceşti factori nu se suprapun de regulă cu actualele cauze atribuite acestor condiţii medicale.
Există şapte sisteme fiziologice fundamentale care pot fi dezechilibrate. Pentru a te vindeca de obezitate sau de orice altă boală cronică suferi, tu trebuie să îţi reechilibrezi aceste şapte sisteme fiziologice. In partea a doua a cărţii, vom explora împreună dezechilibrele din aceste sisteme şi felul în care pot fi corectate ele.
• Pasul nr. 1: Stimularea nutriţiei
• Pasul nr. 2: Reglarea sistemului hormonal
• Pasul nr. 3: Reducerea inflamaţiei
• Pasul nr. 4: Imbunătăţirea digestiei
• Pasul nr. 5: Maximizarea detoxificării
• Pasul nr. 6: Imbunătăţirea metabolismului energetic
• Pasul nr. 7: Liniştirea minţii
In părţile a treia şi a patra, îţi voi prezenta un program mai cuprinzător de reechilibrare a acestor sisteme. Impreună cu planul meu de preluare a controlului asupra stării tale de sănătate (partea a cincea), această abordare personalizată te poate ajuta să pui în aplicare ultimele progrese ştiinţifice pentru a te vindeca de această boală modernă.
DR. MARK HYMAN
Solutia pentru glicemie, Editura Adevar Divin
Cumpara cartea "Solutia pentru glicemie"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.