Sfanta Teodora de la Sihla pomenita pe 7 august este cea mai vestita pustnica de pe teritoriul Romaniei. Sfanta Teodora s-a nascut probabil in anul 1650 in satul Vanatori - judetul Neamt. Se stie cu siguranta ca tatal sau era armasul Stefan Joldea, dregator domnesc incredintat cu paza Cetatii Neamtului. Pentru a indeplini dorinta parintilor sai se casatoreste cu unul din ostasii domnesti de la Cetatea Neamtului. Insa dupa moartea parintilor Teodora se calugareste la Manastirea Varzaresti din Muntii Buzaului, iar sotul ei se calugareste la Schitul Poiana Marului sub numele de Elefterie. Primele nevointe sihastresti le incepe in Muntii Vrancei, iar dupa aproape zece ani, Cuvioasa Teodora a venit in padurile Sihlei din Muntii Neamtului, unde in acea perioada se nevoiau multime de sihastrii. Aici a perecut in aspre nevointe timp de 20 de ani in locul numit pana astazi Pestera Sfintei Teodora. Pentru un timp sfintele sale moaste au fost depuse la biserica din Miclauseni - Iasi, iar prin anii 1828-1834 sunt duse la Manastirea Pecersca din Kiev - Ucraina, unde se afla si astazi. Desi cinstita ca sfanta inca din secolul al XVIII-lea, canonizarea ei oficiala a avut loc in Biserica Ortodoxa Romana in anul 1992.

Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla


Aceasta floare duhovniceasca si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori - Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si armas, adica fauritor de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Mama sa, al carei nume nu este cunoscut, se ingrijea de cele pentru casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Marghiolita).

Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu, iar fericita Teodora a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Neavand copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragoste pentru Iisus Hristos si arzand de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai Lui, s-au invoit sa imbratiseze viata monahala. Marii sihastri, vechii ei sfatuitori, ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt, precum si duhovnicul care ii cunostea firea evlavioasa si ravna pentru rugaciunea de taina, o indemnau spre viata de sihastrie.

Astfel, fericita Teodora a imbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti - Vrancea, iar dupa doi ani, sotul ei s-a calugarit in Schitul Poiana Marului, primind numele de Elefterie. Asa a binevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amandoi pe calea sfinteniei si a mantuirii.

Fiecare calugarita din schit se nevoia cu mare ravna pentru Hristos, insa Cuvioasa Teodora intrecea pe toate celelalte surori cu rugaciunea, cu smerenia si cu nevointa duhovniceasca.

Dupa cativa ani, navalind turcii in partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. Atunci toate surorile din obste s-au risipit in padurile seculare din partea locului, asteptand sa treaca primejdia si mania lui Dumnezeu. La fel a facut si Cuvioasa Teodora. S-a retras in muntii Vrancei impreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, a carei ucenica era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mana lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari.

Raposand stareta ei, fericita Teodora, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a parasit muntii Vrancei si s-a retras in partile Neamtului, pentru a se nevoi in padurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria si Sihla. Dupa ce, mai intai, s-a inchinat la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Neamt, egumenul lavrei a trimis-o la Sihastria sa urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvantarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihastriei, fericita Teodora a fost incredintata duhovnicului Pavel, care a dus-o in pustie, in apropierea Schitului Sihla, sfatuind-o sa ramana acolo pana la moarte, daca va putea rabda asprimea vietii pustnicesti, iar de nu va putea suferi ispitele si frigul iernii, sa se aseze la o sihastrie de calugarite.

Asa a ajuns fericita Teodora in muntii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit si de pestera care ii poarta numele. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu barbatie multi ani, ostenindu-se singura in post si rugaciuni de toata noaptea, in lacrimi si mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o imbarbata, o impartasea cu Sfintele Taine si ii ducea cele de trebuinta.

Dupa un timp, a raposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, intr-o mica coliba pustniceasca, iar Cuvioasa Teodora a ramas cu totul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. Cu timpul i s-au rupt si hainele, iar ca hrana avea doar macris, fructe de padure si alune. In aceasta scoala a linistii si nevointei a dobandit Cuvioasa darul rugaciunii de foc, care se lucreaza in inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, caci dobandise darul facerii de minuni si era ca un diamant stralucitor in muntii Sihlei, fiind uitata de oameni, insa umbrita de darul Duhului Sfant.

Navalind turcii sa prade manastirile si satele, au ajuns pana la Sihla, iar Sfanta Teodora s-a adapostit in pestera ei din apropiere. Descoperind-o paganii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mainile lor. In clipa aceea, prin minune, s-a crapat stanca din fundul pesterii, cum se vede pana astazi, iar fericita s-a izbavit de moarte. In aceasta pestera s-a nevoit Sfanta Teodora in ultimii ani ai vietii sale. Rugandu-se neincetat lui Dumnezeu cu rugaciunea cea de taina a inimii, fata i se lumina, iar trupul i se ridica de la pamant, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp in timp, pasarile cerului ii aduceau in ciocurilor lor, prin voia Domnului, faramituri de paine de la trapeza schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stanci din apropiere, numita pana astazi Fantana Sfintei Teodora.

Ajungand Sfanta Teodora aproape de sfarsitul vietii si cunoscand ca o cheama Hristos la cerestile locasuri, unde este odihna si desfatarea tuturor sfintilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i trimita un preot ca s-o impartaseasca cu Preacuratele Taine. Astfel, cu randuiala de sus, egumenul Sihastriei a observat ca pasarile duceau faramituri spre Sihla si a trimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mana lui Dumnezeu, fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cum se ruga cu mainile inaltate spre cer, invaluita in lumina ca de foc. Atunci, infricosandu-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemandu-i pe nume, le-a cerut o haina ca sa se acopere, caci era goala, si le-a spus sa coboare la Sihastria si sa aduca un duhovnic ca s-o impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos.

Calauziti de o lumina cereasca, fratii au mers repede la schit si dimineata au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. Dupa ce Sfanta Teodora si-a facut cuvenita spovedanie si si-a destainuit viata, ostenelile si ispitele ei, a rostit Crezul, s-a inchinat, a primit dumnezeiestile Taine si, multumind lui Dumnezeu pentru toate, si-a dat duhul in mainile Lui. Apoi parintii au facut slujba inmormantarii si au ingropat sfantul ei trup in pestera. Aceasta s-a petrecut in al treilea deceniu al secolului al XVIII.

Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua la mosia lui din satul Miclauseni - Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine, primind ajutorul Cuvioasei. In anul 1856 familia Sturza a convenit cu staretul Manastirii Pecerska din Kiev sa dea sfintele moaste in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti. Asa s-au instrainat moastele Sfintei Teodora din patria ei si se pastreaza in catacombele de la Pecerska, asezate in racla de mult pret, pe care sunt scrise aceste cuvinte in limbile romana: Sfanta Teodora din Carpati si slavona: Sveti Teodora Carpatina.

Aceasta este, pe scurt, viata Sfintei Teodora de la Sihla si acestea sunt faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, numarandu-se in cetele sfintilor, fiind socotita cea mai aleasa nevoitoare pe care a odraslit-o vreodata tara noastra. Credinciosii din Moldova o cinstesc ca sfanta indata dupa adormirea ei si merg in pelerinaj la pestera si chilia ei de la Schitul Sihla.

La 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a canonizat-o, trecand-o oficial in randul sfintilor, cu zi de praznuire la 7 august.

Sursa: mmb.ro.

• Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla
  Publicat in : Cuvioasa Teodora de la Sihla

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: