Evanghelia Duminicii a 11-a dupa Rusalii - Pilda datornicului nemilostiv: "Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemanatu-s-a Imparatia cerurilor omului imparat care a hotarat sa faca socoteala cu slugile sale. Si, incepand sa faca socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar, neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copiii si toate cate are, ca sa se plateasca datoria. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Stapane, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot! Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria.
Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si, punand mana pe el, il sugruma, zicand: Plateste-mi ce esti dator! Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Mai ingaduieste-ma si iti voi plati! Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare pana ce va plati datoria. Iar celelalte slugi, vazand cele petrecute, s-au intristat foarte mult si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l stapanul sau, ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine? Si, maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor pana ce-i va plati toata datoria. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca fiecare dintre voi nu va ierta greselile fratelui sau, din toata inima". (Matei 18, 23-35)
Traiesc clipe in care ma gandesc cat de important este sa ai suflete care te iubesc langa tine. In viata sunt momente in care nu realizam importanta oamenilor care ne inconjoara, traim fara sa realizam cat de profund ne ajuta faptul ca ei ne iubesc. Poate ca suntem stangaci in a ne exprima dragostea, dar asta nu inseamna ca nu iubim.
Vrem sa fim iubiti de cele mai multe ori dupa cum ne place noua, iar atunci cand iubirea celuilalt nu "corespunde" cerintelor noastre, credem ca nu ne iubeste cu adevarat. Doamne cat gresim!. Suntem intr-o continua framantare cum sa schimbam pe ceilalti dupa cum am vrea noi, si suntem dezamagiti cand nu reusim. Dar in esenta, nu stim sa ne lasam iubiti. Sau poate suntem prea egoisti.
Daca fiecare criza este o judecata, fiecare incercare cred ca poate fi considerata o socoteala. Incercarea poate fi o boala, poate fi comportamentul neadecvat al celui de langa noi care ne raneste adanc si ne luptam sa-l iertam. IPS Anthony Bloom spunea odata ca degeaba inca se intreaba unii oameni cum se pot mantui, caci raspunde Mantuitorul clar in parabola de astazi: iertand!
Datoria despre care ne vorbeste Hristos astazi, cred ca are intelesul de datoria de sine ca nevoie sufleteasca, este si datoria catre noi insine, nu numai catre Dumnezeu. Adesea stam cu privirea catre datoriile celorlalti fata de noi, neglijam adevarata datorie -nevoie- pe care o avem! Ca sa inveti sa platesti, trebuie sa inveti sa primesti; ca sa inveti sa primesti, trebuie sa vezi care este cel mai frumos mod de a plati. Ca sa inveti sa iubesti trebuie sa te lasi iubit, ca sa ajungi sa iubesti asa cum esti iubit.
Nu stiu cat de bine este sa impartim lumea in pacatosi si drepti, dar cred si marturisesc ca oriunde il poti vedea pe Dumnezeu. Chiar si acolo unde ceilalti nu-L vad. Este de ajuns sa am dragoste, si-L vom vedea pe Dumnezeu atotprezent.
De multe ori pe pomelnicele cu numele celor trecuti in vesnicie am intalnit adaugarea: "nespovedit, neimpartasit, fara lumanare.". Nu m-am indoit niciodata de puterea rugaciunii si ajutorul pe care-l oferim noi celor plecati din aceasta viata, insa ar fi mai mantuitor sa ne gandim cat de important este sa intelegem aceste cuvinte: nespovedit, neimpartasit, fara lumanare. Incerc sa expun gandul avut.
Nespovedit. Daca ramanem strict la intelesul cuvantului, atunci intr-adevar sufletul respectiv din pacate nu a reusit sa-si spele sufletul. Daca-mi permiteti as adauga si altceva. Oare termenul "nespovedit" ar fi bine sa-l interpretam prin "neimpacat cu sine insusi si cu cei din jur, neiertand pe ceilalti si poate neiertandu-se nici pe sine, prin urmare: nevindecat?. "Iertarea este vindecare" spunea Pr. Galeriu, si astfel ranile sufletesti sunt incapacitatea sa iertam.
Dar cum putem ierta?. Prin rugaciune! Am sentimentul ca iertarea devine posibila prin rugaciunea pe care o poti face pentru cel care te-a ranit. Doare si ustura la inceput, dar dupa aceea Harul lui Dumnezeu va fi cu tine, si astfel te vei tamadui. Aceasta rugaciune este ca dezinfectantul pe rana, ustura la inceput, dar curata si vindeca dupa aceea.
Neimpartasit. Am gandul ca poate fi si nemarturisirea ca Hristos este Mantuitorul meu. Raman in frica, ma marginesc la mintea mea fara sa las sufletul sa strige catre Salvatorul sau. Vreau sa adaug totusi un cuvant al Pr. Galeriu: "Eu nu pot fi vindecat decat atunci cand inima mea a devenit locasul iubirii lui Dumnezeu; al iubirii Logosului, iubirea lui Hristos; Care Dumnezeu fiind, a luat chipul robului; si nu numai atat: Care, auziti, mi-a dat mie sa ma hranesc si cu cuvantul adevarului, dar si cu trupul Lui, ca a zis: "De nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea viata intru voi". Asta insemna expresia iubirii supreme. Iubirea inseamna, atunci, Impartasanie. Intelesul iubirii este Impartasania. Impartasirea din iubirea Dumnezeiasca.".
Fara lumanare. Sa nu aveti impresia ca tinerea luminarii mantuieste sau da lumina. Daca am ales sa traim in orbirea acestei lumi, in umbra pacatului ce murdareste haina sufletului (si in aceasta parabola se pomeneste despre viclenie, "sluga vicleana" il numeste Hristos), si poate fara sa vrem in deznadejdea pe care o cultiva grijile lumesti trecatoare, la ce poate ajuta lumina acestei lumanari?. Daca eu nu am ales Lumina lui Hristos sa-mi lumineaze calea, flacara aceasta materiala imi va fi consolare lumeasca si nimic mai mult.
Va veni clipa in care toti vom da socoteala ca niste datornici, vom trai momentul in care datoria ne va fi iertata, iar singurul lucru care ne va mantui va fi iertarea din inima. Inima da viata corpului, da sentiment rugaciunii, da impulsul mantuitor.
Ajuta-ne Doamne sa vedem iubirea!
Ajuta-ne Doamne sa privim cu dragoste!
Arhim. Siluan Visan
Arhim. Siluan Visan
-
Pilda datornicului nemilostiv
Publicat in : Duminica a 11-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.