In vremea aceea "invata Iisus intr-una din sinagogi sambata", ne marturiseste Sf. Ev. Luca, propovaduire ce continua pana in ziua de astazi. Si noi ne impartasim din cuvantul Lui atunci cand mergem la Biserica, caci suntem doritori de cunoastere si cautam sa ne "hranim" sufletul cu tot cuvantul pe care ni-L adreseaza. Ma bucura faptul ca vrem sa-L cunoastem, sperand ca nu ne impotmolim in neputinta noastra de a pune in practica sfaturile, ci cerem ajutorul Harului Sfantului Duh.

De multe ori am incercat sa pun la inima fratelui indemnul de a face in viata ce este bineplacut Domnului, fara a incerca sa explic ce este bineplacut Lui dupa parerea mea. Important este "sa se cerceteze omul pe sine" dupa cum spune Sf. Ap. Pavel, pentru ca din credinta cu care porneste spre drumul mantuirii si cu rugaciunea ce-i insoteste pasii, va afla singur raspunsul pentru "ce trebuie sa fac?".

Bineinteles ca indicatiile sunt valoroase, dar am credinta ca Hristos se adreseaza sufletului, nu mintii! Deci, nu trebuie sa spunem cum este bine sa gandim, ci sa ajutam sufletul sa se inalte catre Domnul.

Astazi, cu urechile am auzit si cu ochii sufletului am vazut cum Mantuitorul face inca o minune, vindeca femeia garbova de optsprezece ani. Un suflet ce nu putea sa-si indrepte trupul pentru a privi in sus, “o fiica a lui Avraam” ce suferea. Venise in lume si pentru ea, nu numai pentru mine; avea nevoie sa-I priveasca Chipul luminat, dar nu putea.

"Nimic nu-i intamplator, totul e proniator" dupa cum ne spunea Pr. Galeriu, si acest lucru ma duce cu gandul la minunile savarsite de Mantuitorul in trecerea Sa pe acest pamant. Sa privim cu atentie vindecarile: vindeca pe orbul Bartimeu- neputinta noastra de a vedea; vindeca pe femeia garbova- neputinta noastra de a privi in sus; vindeca slabanogul ce astepta miscarea apei langa scaldatoarea Vitezda- neputinta noastra de a face ceva fara El si ajutorul pe care-l asteptam de la "om"; vindeca fiul demonizat- ne descopera cine este adevaratul vinovat pentru suferinta noastra.

In acelasi timp, discuta cu femeia samarineanca si-i destainuie ca este Datatorul de apa vie; inmulteste painile pentru a se hrani multimile ce-L ascultau; iarta pe femeia ce este prinsa in adulter; primeste cu bratele deschise pe fiul risipitor; ne invata sa ne rugam spunand "Tatal nostru"; ne cheama sa-I fim apostoli; ne intareste in credinta descoperindu-ne originile imparatesti ca fii ai Tatalui Ceresc, asteptandu-ne in Imparatia Cerurilor.

Din pacate, multi dintre noi raman indiferenti la glasul Lui. Dar exista un lucru si mai trist: cei mai multi dintre noi nu au constientizat ca sunt de acum in bratele Tatalui, in Casa Parinteasca ca fii sau fiice ce s-au intors si au fost iertati! Tot cel care merge la Biserica si asculta cuvantul Lui se decide sa-I urmeze cu credinta ce-l va face partas Iubirii, acela este deja partas bucuriei vesnice.

Iar daca eu traiesc in bucurie, nu ar trebui sa ma bucur de vindecarea celuilalt? De ce bucuria celuilalt nu este si bucuria mea? Cum pot sa uit minunea pe care a facut-o cu mine si ma plang ca-s neglijat? Rugaciunea-mi este intotdeauna ascultata, cererea nu-mi este de folos spre mantuire… Si inca un amanunt foarte important: Hristos nu a certat pe cel pacatos, ci pe farisei!

Intr-o clipa devin cartas, ma plang indreptatindu-ma si cad in "comportamentul fariseului" fara sa gandesc ca avem aceeasi importanta in fata Domnului. Nu pot sa-I spun eu Domnului ce trebuie sa faca, ci sunt dator sa ma bucur, sa plang, sa ajut si sa ma rog impreuna cu fratele sau sora. "Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang. Cugetati acelasi lucru unii pentru altii…" (Rom. 12, 15- 16). Impreuna, ca si cum am fi una, nu "eu" sau "tu", ci "noi"! Asa cum eu vreau, vrea si el; asa cum eu am nevoie, are si el; asa cum eu am, trebuie sa aiba si el!

Sa nu fim fatarnici, sa nu judecam dupa mintea noastra, sa nu cautam numai la ale noastre; ci sa ne unim in rugaciune cu smerenie, traind dupa Voia Lui, cu grija fratelui. Pentru ca nimic din ceea ce avem nu ne apartine numai noua, toate le avem prin binecuvantarea lui Hristos si vrea ca toti sa ne bucuram. Bucuria se gaseste in comuniune, nu in dezbinare; puterea rugaciunii creste proportional cu sufletele ce se roaga; incerc sa traiesc iubind pentru ca "iubirea nu face rau aproapelui, iubirea este deci implinirea legii". (Rom. 13,10)

"Doamne, Tie ma rog, tine pe fratii mei si surorile mele dandu-le lor sanatate, viata lunga si darul Tau cel sfant, ca sa umble in caile Tale si sa faca cele ce sunt dupa voia Ta cea sfanta. Da-ne, Doamne, de acum pana la capatul vietii, sa ne iubim si sa ne cinstim unii pe altii,- caci ce este mai bun si mai frumos decat a vietui fratii impreuna! Asa, Doamne, asculta rugaciunea noastra si milostiv fii noua, ca bun si iubitor de oameni esti si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor". Amin.

Arhim. Siluan Visan

.

• Cusca de aur a diavolului si femeia garbova
  Publicat in : Duminica a 27-a dupa Rusalii
• Europa o reprezinta pe femeia garbova
  Publicat in : Duminica a 27-a dupa Rusalii
• Privirea in sus
  Publicat in : Predici de duminica