Evanghelia Duminicii a 4-a dupa Rusalii (Vindecarea slugii sutasului): "In vremea aceea, pe cand Iisus intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit. Si i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca. Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai spune un cuvant si se va vindeca sluga mea.

Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face. Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: Nici in Israel n-am gasit atata credinta. Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Imparatia cerurilor. Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Si a zis Iisus sutasului: Du-te, fie tie dupa cum ai crezut. Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela." Matei 8, 5-13

Nu stiu cum sa explic, nu stiu daca lumea se schimba in rau, dar din pacate observ ca mentalitatea lumii de astazi ne impinge mai degraba sa nu credem, decat sa credem si sa speram. Observ cu tristete ca in jurul nostru oamenii sunt mai mult pesimisti, decat optimisti. As vrea sa ma insel.

In acest context, probabil ca cel mai reprezentativ aspect al vietii ce devine obstacol intr-o credinta lucratoare, sunt dezamagirile avute de fiecare din noi! Dar nu cred ca exista om care sa fi avut numai impliniri in viata. Nereusita nu ar trebui sa fie prilej de necredinta, ci din contra, de o cercetare de sine mai profunda in ceea ce inseamna relatia mea cu ceilalti, relatia mea cu Dumnezeu.

Un alt factor de capatai in ceea ce priveste viata este faptul ca omul niciodata nu este pe deplin multumit! La durere vrea sa fie sanatos, cand este sanatos, vrea sa fie bine; cand este bine, vrea sa fie fericit, si tot asa. Cred ca cel mai elocvent exemplu de nemultumire este situatia ploii: cand ploua nu este bine ca aveam treaba si ne-a incurcat, cand nu ploua consideram ca este nevoie ca pamantul sa fie udat! Daca Dumnezeu ar asculta intru totul de noi oamenii, cred ca n-ar putea s-o scoata la capat cu noi! Asa ca le chiverniseste pe toate cu intelepciune, dupa marea Sa iubire de oameni.

Dar revin la ploaie. Intr-o reclama la un post de radio se spunea ca "stergatoarele de parbriz nu opresc ploaia, dar te ajuta sa inaintezi cu masina atunci cand ploua"! Si ma gandeam ca acelasi lucru se intampla cu suferinta bolii care peste fiecare din noi se va asterne, nu poate fi evitata, insa prin rugaciune si credinta putem inainte spre vindecare!! Probabil ca cei mai multi astazi se incred numai in doctori, totusi minunea si insanatosirea -fie vrem sa recunoastem, fie nu- apartin Domnului! Ori prin intelepciunea doctorului (aici as vrea sa cred ca intelepciunea lor provine dintr-o credinta lucratoare), ori prin dorinta omului de a se face bine, lucreaza Dumnezeu spre binele omului.

Exista si cazuri in care noi suntem sanatosi, dar cineva apropiat noua este bolnav. Si ce facem?. Iata comportamentul ideal: sutasul - rugandu-se lui Hristos! (Intalnim, vedem, citim despre diferiti oameni cu diferite comportamente, insa de cele mai multe ori in loc sa "copiem" si noi un comportament facator de bine, adesea alegem unul prin care si noua ne facem rau, si altora. de ce?!).

Daca anul trecut faceam propunerea ca Duminica Sutasului sa fie declarata Duminica politicianului, in asa fel incat ei sa realizeze este bineplacut Domnului si cum sa te ingrijesti cu adevarat de semenii tai, iata ca nici nu se ia in discutie! Firesc din moment ce le lipseste credinta si grija de alegatorii lor. Nu vreau sa judec, este o constatare.
As vrea insa sa subliniez un amanunt destul de revelator: in vremea acea, sluga unui stapan era desconsiderata total! Nu avea niciun fel de pret pentru stapani lor, ci erau considerate animale. Iar daca mureau, doar erau inlocuite. Si iata ca acest sutas nu numai ca nu traieste dupa "mentalitatea" lumii de atunci, dar pretuieste sluga sa si cauta sa o ajute. Deci gestul acesta are o insemnatate cu totul diferita, nu este vorba de cineva din familia lui, ci doar o sluga.

In afara de credinta cu care se adreseaza Mantuitorului si de care El este uimit, cred si marturisesc ca este o oglindire cu imagini omenesti a pozitiei si rugaciunii in care sta Mantuitorul in fata Tatalui Sau. Ce vreau sa spun?. Daca in Vechiul Testament omul era numit sluga lui Dumnezeu, iata ca in Noul Testament Dumnezeu este "sluga" omului. Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, nu?. Privind aceasta imagine a unui sutas (comandant al unui numar de 100 de soldati) care se roaga Domnului (asa Il privea pe Hristos, ca Dumnezeu, nu?.), oare nu observam pe Hristos- Omul care se roaga Tatalui pentru sluga cea dispretuita, desconsiderata si doar folosita de toti? Oare nu Hristos a aratat lumii cat de iubit si pretuit este de Dumnezeu omul?.

Dar singura diferenta este ca poate sutasul ar fi trimis o alta sluga sa-l ajute, eu cred ca Insusi Hristos prin puterea Sa a mers si a vindecat pe sluga lui. Nu a trimis ingerul, ci a mers El. Pentru ca pentru asta venise. Sa vindece omul!

In deznadejdea in care incercam sa inotam, Evanghelia ne invata sa credem; intr-o saracie de fapte bune in care incercam sa supravietuim, unii oameni ne arata drumul Binelui; si intr-o intristare profunda Duhul ne indeamna: "Rugati-va unii pentru altii." (Iacov 5,16).

Arhim. Siluan Visan

.

• Vindecarea slugii sutasului - Evanghelia credintei
  Publicat in : Duminica a 4-a dupa Rusalii
• Duminica a IV-a dupa Rusalii - Vindecarea slugii sutasului
  Publicat in : Duminica a 4-a dupa Rusalii