Mantuitorul vindeca doi oameni posedati de demoni (Matei 8, 28-34; 9, 1). Nimeni nu mai putea sta in prezenta acestor persoane stapanite de duhurile rele. Erau violente si infricosatoare. Nu mai locuiau in case, ci in morminte. Mantuitorul se intalneste cu cei doi demonizati si le porunceste duhurilor rele sa paraseasca sufletele celor in care se aflau. Le ingaduie demonilor sa intre intre intr-o turma de porci. Din Evanghelie aflam ca dupa ce diavolii au intrat in turma s-au aruncat in mare si porcii s-au inecat. Vestea vindecarii celor doi nu aduce bucurie, ci tristete. In loc ca locuitorii cetatii in care se aflau cei demonizati sa fie bucurosi de minunea petrecuta si sa-I multumeasca lui Hristos pentru aceasta binefacere, ei sunt tristi pentru ca au pierdut turma de porci. Din acest motiv Ii cer Domnului sa paraseasca tinutul lor.
Mantuitorul a permis demonilor sa intre in porci, nu pentru a le face o paguba materiala locuitorilor din cetatea in care se petrecuse minunea, ci pentru a sanctiona ipocrizia israelitilor. Cunoastem ca acestia socoteau porcul un animal necurat si din acest motiv nu se hraneau din el. Cu toatea acestea ei ii cresteau pentru comert. Daca ar fi fost cinstiti, nu i-ar fi crescut nici pentru altii. Iar acest mod de a scoate bani ducea la incalcarea Legii. Pe de alta parte avea sa le descopere care ar fi fost finalitatea prezentei demonilor in cei doi – pierderea vietii lor.
Refuzul locuitorilor de a-L primi pe Hristos in cetate, este o manifestare a celui rau in ei. Asadar, si acestia erau posedati. Sa nu pierdem din vedere ca locul in care este respinsa prezenta lui Dumnezeu nu ramane gol. El este ocupat de diavol, care cauta in chipuri felurite sa-l desparta pe om de Dumnezeu, fara ca acesta sa realizeze ca este demonizat. Daca luam seama la ceea ce au cerut demonii in momentul in care Hristos s-a apropiat de ei "Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?", e limpede ca si locuitorii erau stapaniti de diavoli de vreme ce doreau sa fie lasati in pace.
Sfintii Parinti afirma ca diavolul are asupra noastra doar atata putere cata ii oferim noi. Dumnezeu ii ingaduie diavolului sa existe doar pentru a ne putea pune la incercare propria libertate. Insa Dumnezeu nu ingaduie niciodata ca omul sa fie ispitit peste puterea lui si fara un scop anume.
Diavolul ne poate induce in eroare, ne poate pacali, dar nu ne poate constrange in nicio actiune. Cea mai obișnuita forma de lasare a demonilor sa ne domine, este complacerea in stari patimașe care nu I mai permit Domnului sa vina si sa ramana in noi. Mitropolitul Antonie Plamadeala spunea ca diavolul are rolul si rostul de a ne pune la incercare credinta si vointa. Aurul se verifica prin diferiti acizi care in sine sunt rai. Dar ei verifica aurul, ei valideaza puritatea lui. Daca aurul e curat, acizii nu-l ating; daca insa nu e aur, acizii il oxideaza si se observa imediat ca nu e aur curat. Tot la fel stau lucrurile si in cazul sufletului nostru. Daca sufletul e curat, e pur ca aurul, atunci diavolul nu-l atinge.
Retineti, daca nu-L vom lasa pe Hristos sa intre in noi, sa petreaca cu noi, in locul Lui va fi prezent diavolul. Iar omul care s-a lepadat de diavol si de lucrarea lui, Il cauta pe Dumnezeu si doreste sa ramana cu El.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca "diavolul face toate eforturile sale pentru a ne ispiti, el ne incearca de aproape si ne intinde din toate partile piedici si curse pentru ca sa ne piarda. Trebuie deci sa priveghem si sa-i inchidem portile; daca el afla cea mai mica intrare, imediat o face si mai mare, si, putin cate putin, el va face sa treaca toate fortele lui. Daca avem ceva virtute pentru mantuire, sa nu-l lasam sa se apropie nici in cele mai mici lucruri, pentru a ne scapa si in cele mai mari. Va fi in sfarsit de-o extrema nebunie, stiind cat este el de veghetor si atent pentru a pierde sufletul nostru, de a nu fi la fel de veghetori si a pune o grija egala pentru mantuirea noastra" (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXIII, 1).
"Cand deci sufletul, supunandu-se patimilor, preda virtutea deprinderii pacatoase, respinge imparatia lui Dumnezeu si trece sub stapanirea aducatoare de stricaciune a diavolului" (Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia rom., Vol. II, p. 188).
Evanghelia duminicii a V-a dupa Rusalii (Vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei)
"In vremea aceea, trecand Iisus dincolo, in tinutul Gadarenilor, L-au intampinat doi demonizati care ieseau din morminte, foarte cumpliti, incat nimeni nu putea sa treaca pe calea aceea. Si iata, au inceput sa strige si sa zica: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti? Departe de ei era o turma mare de porci, pascand. Iar demonii Il rugau, zicand: Daca ne scoti afara, lasa-ne sa intram in turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceti-va! Iar ei, iesind, s-au dus in turma de porci. Si, iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa. Iar pazitorii au fugit si, ducandu-se in cetate, au spus toate cele intamplate cu demonizatii. Si, iata, toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si, vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor. Si, intrand in corabie, Iisus a trecut si a venit in cetatea Sa." Matei 8, 28-34; 9, 1
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.