Mantuitorul a scos demonii din doi oameni din Gadara

Mantuitorul a scos demonii din doi oameni din Gadara Mareste imaginea.

Evanghelia duminicii a V-a după Rusalii (Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)
Matei 8, 24-34; 9, 1
24. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.
26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?
28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
30. Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
32. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
9, 1. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.

Iubiţi credincioşi,
În Evanghelie ni se spune cum Mântuitorul a scos demonii din doi oameni îndrăciţi, fiind în Galileea Mântuitorul, unde este un lac destul de mare. Trecând cu corabia pe partea opusă, este o regiune care se cheamă Gadara sau Gherghesa, sunt nişte localităţi micuţe, şi după acele localităţi este pământul gherghesenilor sau al gadarenilor.

Şi, mergând Domnul în partea opusă, peste lac, peste Marea Galileei, iată îi ies înainte doi oameni îndrăciţi. Şi foarte important e ce vreau să vă spun. Nu grăiau ei, ci demonii prin gura lor, aşa cum se întâmplă la persoanele pe care le vedeţi astăzi care au duh necurat; nu vorbeşte omul, ci demonul care s-a încuibat în trupul lui. Nu în suflet, că demonul nu poate intra în sufletul omului, niciun demon, numai în trup pentru anumite păcate ale lui, ale părinţilor lui, ale bunicilor lui, până la al patrulea neam.
Şi strigă diavolii din acei oameni: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui viu? Ai venit aici să ne chinuieşti?

Deci ce I-au zis demonii? Să nu îi chinuiască. De nimic nu se tem diavolii decât numai de chinurile cele veşnice. De aceea spun Sfinţii Părinţi că diavolii nu stau în iad, decât o mică parte; ei stau în văzduh. De aceea sunt atâtea crime, nenorociri, desfrânării, urgii, păcate, războaie – pentru că sunt atâtea miliarde, cine ştie câţi or fi, de diavoli între cer şi pământ. Este plin văzduhul de duhuri necurate. Ei fug de iad, numai noi nu ne prea temem de iad. Şi pe unii îi aţâţă, pe împăraţi îi pornesc la războaie, pe cei care guvernează ţări îi fac atei, pe alţii îi pun să chinuiască pământul, oamenii, fel de fel, aşa cum citim în istorie.

Foarte bine ar fi, după Sfânta Evanghelie, să mai citiţi istoria lumii și a neamului românesc, să vedeţi câte necazuri au fost. În toate au fost implicați demonii, cei care nevăzuţi stau în văzduh şi aşteaptă Judecata de Apoi şi sufletele celor care mor nepregătiţi ca să-i prindă şi să-i tragă în adânc, acolo unde se vor chinui în veci diavolii.

Ăsta e scopul lor: stau în văzduh să vâneze sufletele oamenilor. Toţi Sfinţii Părinţi spun la fel: sufletul, când se înalţă, are nevoie de multă rugăciune, pentru că nenumărate cete de demoni îi ies înainte, iar îngeri sunt doar îngerul său păzitor şi alţi câţiva, depinde de faptele lui.

Şi trecând pe acolo, deci, I-au zis: Ce ai cu noi, Fiul Dumnezeului Celui viu? Ai venit să ne chinuieşti pe noi mai înainte de vreme?

Foarte important ce au spus ei. Credeţi că diavolii nu sunt teologi? Ne întrec pe noi, pe toţi, că sunt îngeri. Ai venit să ne chinuieşti pe noi înainte de vreme, adică înainte de sfârşitul lumii? Domnul n-a spus nimic. Tot ei au spus: Dacă vrei să ne scoţi din aceşti oameni… – ei s-au gândit, pentru că ei foarte mult doresc să intre în oameni, dar nu intră fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Să nu creadă cineva că dacă cineva e demonizat, Dumnezeu n-a ştiut. A îngăduit Dumnezeu pentru nişte păcate din familia aceea. Sau pentru cine ştie ce vrăjitorii s-or fi făcut acolo.

Şi zic ei mai departe: Dacă vrei să ieşim, dă-ne voie să intrăm într-o turmă de porci. Ni se spune că turma avea cam ca la două mii de porci, păşteau acolo. Şi Domnul a zis atât, doar un singur cuvânt: Duceţi-vă!

Ce învăţăm de aici? Că nici demonul nu intră în om fără voia lui Dumnezeu, nici nu iese din om fără porunca lui Dumnezeu. Aţi văzut ce au zis? Dă-ne voie să intrăm în porci. Dacă în porci cere diavolul voie să intre, apăi în om poate el intra fără voia lui Dumnezeu?

Sunt atâtea suflete muşcate de demon. Să ne întrebăm de ce. Numai pentru păcatele noastre. Şi să ne silim să fim cât mai curaţi de păcate, mai cu seamă de cele de moarte, ca nu cumva demonul să găsească uşa inimii noastre deschisă, să ne găsească nepregătiți sau prin cârciumi sau în desfrânări sau în ce mai sunt acum, pe care le ştiţi poate mai bine ca noi, pentru că atunci vor intra, când vor găsi uşile deschise.

Deci Hristos le spune: Duceţi-vă în porci. Şi au intrat în porci. Deci câţi demoni erau în doi oameni, dacă au intrat în două mii de porci! Toţi porcii, când au intrat în ei, s-au aruncat în mare, că acolo Marea Galileei este alăturea, ca de pe un mal înalt s-au aruncat și au murit. Credeţi că au murit diavolii? Nu, că ei sunt îngeri. Au făcut pagubă, au făcut tulburare şi s-au dus în alte părţi, în locuri pustii şi fără apă, spun Sfinţii Părinţi.

Şi au auzit cei din sat, de departe, că s-au înecat porcii şi că vine un oarecare Învăţător, Iisus Hristos, cu nişte ucenici, și că vor să vină la ei în sat. Şi au ieşit înaintea Domnului şi au făcut un păcat de moarte: Te rugăm, nu mai merge în cetatea noastră, întoarce-Te înapoi. Nu din răutate, ci din frică. Dacă vine şi la noi – ei erau păgâni – şi o da de demoni și la noi o să ne trimită cu tot cu demoni în lacul acela, în mare! Şi s-a întors Domnul. Vedeţi? Nu-ţi face silă niciodată Hristos, nu intră în casă dacă nu-L chemi sau dacă ţii “uşa” încuiată – în sensul sufletesc vorbesc, nu material – sau dacă eşti nepregătit sau dacă din tinereţe nu te-ai mai spovedit sau dacă faci vrăji sau te duci la alţii să-ţi ghicească sau dacă stai la beţii sau te uiţi la filme de desfrânare cum sunt acum – şi să vezi ce-o să fie de mâine încolo! – atunci să ştii că demonul nu mai iese din casa ta. Intră și nu mai iese. Şi Dumnezeu nu-l alungă, pentru că tu singur i-ai pregătit terenul şi cuibarul lui.

Unde intră demonul? Acolo unde este beţie, acolo unde este desfrâu, în casa în care se ucid copii mulţi, în casa în care Se huleşte Dumnezeu, în casa în care se fac toate fărădelegile şi trăiesc oamenii în ceartă și în ură şi în hoţii. Acolo intră el. Nu intră în casa în care creştinul este smerit, unde mama se roagă, unde bunica face mătănii, unde copilaşii fac închinăciuni şi sărută sfintele icoane, unde toţi sunt spovediţi, unde se ţine cele patru Sfinte Posturi, unde oamenii se roagă, mai ales din Sfânta Psaltire, care-i arde pe diavoli, niciodată nu intră diavolii acolo.

Şi de aici învăţăm să ne ferim, să nu ne fie uşa şi casa pustie, ca să intre diavolii şi păcatul în ea. Că unde nu intră păcatul, nu intră nici diavolul. Iar în casa unde domină păcatul, adică desfrâul, beţia, uciderea de copii – chiar dacă ai făcut-o când erai tânără, totul se plăteşte, totul se pune la cântar, o parte aici, în trup şi cea mai mare parte dincolo, după ce pleci de aici. Totul se pune la cântar. Să nu credeţi că vrem să vă speriem, dar vai de noi să nu vă spunem adevărul, că ne temem de Sfânta Cruce, să spunem minciuni în faţa Sfântului Altar. Totul se va socoti.

Deci în casa unde este rânduială și se face spovedanie regulată și se face aghiasmă cât mai des, măcar de două ori pe an, unde nu se înjură, unde oamenii nu beau, totu-i cu măsură, unde se nasc copii, nu se avortează, nu se ucid, acolo este Dumnezeu. Acolo este Maica Domnului, acolo sunt sfinţii, acolo domină Sfânta Cruce, acolo nu pot intra diavolii niciodată. Să nu credeţi că în casele unde se roagă oamenii veţi întâlni un caz din acela.

Iar acolo unde stăpâneşte desfrâul şi filmele cele de desfrânare care acum ucid tineretul, în special, ca să nu zic că şi bătrânii sunt afectaţi, în casele unde stăpânesc alcoolismul şi înjurăturile și alergarea după averi şi minciunile și procesele nu se mai termină cu vecina, cu mama, cu sora, cu fratele… Nu-i mai bine să ne împăcăm frate cu frate şi vecin cu vecin, ca să trăim, decât să ne mâncăm și să murim în veci în iad, şi el și tu?...

Parintele Ioanichie Balan

Pe aceeaşi temă

06 Iulie 2017

Vizualizari: 982

Voteaza:

Mantuitorul a scos demonii din doi oameni din Gadara 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE