Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)
În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemniţat, Iisus a plecat în Galileea. Şi, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit“. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor.
Chiar daca ne aflam la inceput de an si dupa doua mari praznice dumnezeiesti, cred ca exista o continuitate in tot ceea ce se intampla in jurul nostru, in ceea ce ne invata Biserica. Continuitatea este atat de fireasca incat cei mai multi dintre noi nici nu o mai sesizeaza in contextul vietii. Din cate se pare exista in toata creatia aceasta continuitate, exista in orice ca o "faramitura" a vesniciei, dar mai presus de toate exista in fiinta, in lucrarea si mostenirea pe care o lasa pe acest pamant tot omul. Insa, daca totul traieste sub aceasta lege a continuitatii, care este inceputul lor?. Care este sfarsitul lor?
Inceputul a toate este acel: "Sa fie.!" spus de Dumnezeu Tatal inainte de a fi toate cele vazute si nevazute de noi astazi. Deci, avem cu totii aceeasi obarsie comuna ce pleaca de la Dumnezeu si traieste prin Harul Lui. Noi ca oameni, ca fiinte rationale, nu suntem altceva decat colaboratori sau nu ai felului in care chiverniseste lumea. Si spun colaboratori pentru suntem inzestrati cu puterea de a crea si noi la randul nostru, mai ales prin nastere de prunci si creatori ai personalitati unui om.
In toata aceasta istorie a omenirii exista o lucrare continua a Lui Dumnezeu in lume. Fie suntem constienti, fie nu, ea exista si se desfasoara in fata ochilor nostri sub atenta privire a Lui. La un moment dat insa, la "plinirea vremii" dupa cum spune Sf. Ap. Pavel, insasi Hristos -a doua Persoana a Sfintei Treimi- intrupandu-Se devine om pentru a desavarsi lucrarea Tatalui (vezi "nu am venit sa stric legea, ci sa o plinesc.") si astfel supunandu-se legilor acestei lumi se face parte a continuitatii.
Se intrupeaza pentru a vedea omul starea si chemarea pe care i-o adreseaza Domnul inca de la primii oameni, devine partas vietii noastre in toata saracia si neputinta ei ca sa cunoastem noi cat de aproape ne este Dumnezeu in viata aceasta. In acelasi timp sa realizam ca "omul care nu cunoaste durerea nu ar cunoaste nici induiosarea omeniei, nici gingasia compatimirii." (Jean Jacque Rousseau). Si cred ca cine a privit in ochi pe Hristos a vazut gingasia compatimirii!
Dar odata intrupat, Hristos trebuia sa continue predica chemarii la pocainta a oamenilor. Inca din Vechiul Testament Proorocii Domnului indemnau poporul la pocainta, la inceputul Noului Testament Sf. Prooroc Ioan continua lucrarea proorocilor strigand: "Pocaiti-va!." adaugand doar: "caci iata s-a apropiat Imparatia Cerurilor"; iar in clipa in care Hristos "auzind ca Ioan a fost intemnitat a plecat in Galilea". Isi incepe propovaduirea cu aceleasi cuvinte: "Pocaiti-va! Caci iata s-a apropiat Imparatia Cerurilor.". Iata continuitatea, dar totul se desavarseste in Hristos, caci El este ultimul Prooroc al omenirii. Iata cum inca odata se adeveresc cuvintele Lui: " Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul.". De atunci si pana astazi, si pana la sfarsitul veacurilor, continuitatea propovaduiri si lucrarea in vietile oamenilor se va face prin Rugaciunea Sfintei Liturghii.
Atat cat a petrecut printre noi, Hristos a fost simplu in cuvant. A propovaduit, a ajutat, a invatat cu blandete pe toti cei care au dorit sa-L cunoasca si sa cunoasca cele ce au nevoie pentru mantuire. Si astfel "poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare.", se implinesc cuvintele Proorocului Isaia. Si spune Sf. Ioan Hrisostom: " Daca la inceput a zis Dumnezeu: Sa fie lumina!., iata ca acum Hristos spune: Eu sunt lumina lumii.". Aceasta este lumina careia ii suntem partasi, in aceasta lumina suntem chemati sa traim.
Mai mult decat atat: Imparatia Cerurilor s-a apropiat, chemarea la pocainta se face cerand ajutorul Lui, propovaduirea se face cu lucrarea Harului si noi la toate acestea putem fi colaboratori participand constienti la Sfanta Liturghie.
Incepand cu binecuvantarea data de Preot: "Binecuvantata este Imparatia Tatalui, si a Fiului si a Sfantului Duh.", pana la ultimul "Amin!" al Rugaciunii, pregustam aceasta Imparatie prin coborarea Cerului pe pamant, prin prezenta Sfintilor ce se roaga impreuna cu noi si ii vedem pictati in Biserici, prin impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului, prin binecuvantarile cu care suntem intampinati, prin Harul care lucreaza in inimile noastre. In acelasi timp slavim, binecuvantam, multumim si ne indreptam sufletele noastre ca Tatal Ceresc cerand. Cerem de la Domnul: "ziua toata desavarsita, sfanta, in pace si fara de pacat; inger de pace, credincios, indreptator si pazitor sufletelor si al trupurilor noastre; mila si iertare de pacate si de greselile noastre; cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii; cealalta vreme a vietii noastre in pace si intru pocainta a o savarsi; sfarsit crestinesc vietii noastre.".
Si iata cum omul este partas lucrarii Harului in lume prin simpla prezenta in Biserica, daca constientizeaza si-si doreste ca Harul sa se salasluiasca in inima lui, atunci devine colaborator si continuitor al propovaduirii in lume. O simpla prezenta, mai multe dorinte, insa toate se desavarsesc in Biserica prin cuvant, in Duh. Prezent fiind devii martor al acestei propovaduiri, propovaduind esti co-lucrator al Luminii de care se poate bucura tot sufletul intristat al intunericului.
Sa fim atenti la un lucru: nu poti sa-L vezi pe Dumnezeu decat numai daca Ii intorci spatele. Nu poti sa spui ca n-ai fost chemat la pocainta pentru ca ti-ai astupat urechile ca sa nu auzi. Nu poti sa spui ca nu ti-a vrut binele, pentru ca nu L-ai cunoscut! Omul este ca un vas. Poti fi doritor de pocainta si astfel plin de Har.
Arhim. Siluan Visan.
Arhim. Siluan Visan
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.