Predica la Intampinarea Domnului

(2 februarie)

Dupa Nasterea Domnului Iisus Hristos, trecind patruzeci de zile si implinindu-se vremea curatiei celei legiuite, Preacurata si Preabinecuvintata Fecioara Maica plecind din Betleem cu Sfintul Iosif, logodnicul, si venind la Ierusalim, in Biserica lui Dumnezeu, purtind pe Hristos Pruncul cel de patruzeci de zile, au mers sa implineasca Legea Domnului si sa se curateasca dupa nastere, prin aducerea jertfei celei cuviincioase lui Dumnezeu si prin rugaciunea preotului. Apoi sa puna inaintea Domnului pe Pruncul cel intii nascut si sa-L rascumpere cu pretul cel rinduit, precum s-a poruncit lui Moise de catre Domnul, in Legea Veche si cum se scrie despre aceea in legea curatirii, si anume: "Femeia care va zamisli si va naste parte barbateasca, necurata va fi sapte zile si in ziua a opta sa se taie pruncul imprejur, iar ea va sedea treizeci si trei de zile sub acoperamintul necuratiei sale; de tot lucrul sfint sa nu se atinga si in biserica sa nu intre, pina ce se vor sfirsi cele patruzeci de zile ale curatiei ei. Si cind se vor implini zilele curatirii, sa aduca un miel de un an, fara de prihana, spre arderea cea de tot si un pui de porumbel sau de turturea, pentru pacat; iar de nu va fi bogata ca sa aduca miel, atunci sa aduca doua turturele sau doi pui de porumbel, unul spre arderea cea de tot si altul pentru pacat; apoi se va ruga pentru dinsa preotul si se va curati".

Despre punerea inaintea Domnului a celui dintii nascut, astfel este scris: "Sfinteste-Mi pe tot cel dintii nascut (parte barbateasca), care deschide pintecele". Si iarasi: "Pe cel intii nascut al fiilor tai sa Mi-l dai Mie". Aceasta se urma pentru facerea de bine cea mare a lui Dumnezeu, inca din Egipt, cind s-au crutat cei intii nascuti ai lui Israil. Pentru aceasta, israilitenii aduceau pe pruncii lor cei intii nascuti in biserica, dindu-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilita prin lege. Si iarasi de la Dumnezeu ii rascumpara pe aceia cu pret, care se numea argintul rascumpararii, si acela se da levitilor care slujeau in Biserica Domnului, precum este scris despre aceasta in cartea a patra a lui Moisi. Pretul hotarit al rascumpararii era cinci sicli, iar fiecare siclu sfint pretuia cam vreo trei lei.

Deci, acea lege a Domnului implinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum in biserica, cu Datatorul Legii. A venit sa se curateasca desi nu-i trebuia curatire, fiind neintinata si Preacurata. Pentru ca aceea care a zamislit fara barbat si a nascut fara dureri si fara vatamarea curatiei sale celei fecioresti, aceea n-a avut nici un fel de necuratie obisnuita femeilor celor ce nasc. Pentru ca ceea ce a nascut pe Izvorul curatiei, cum putea sa se afle sub necuratie? Din ea S-a nascut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatama, nici se intineaza dupa inflorirea rodului sau.

Nevatamata si curata a ramas Fecioara dupa nasterea lui Hristos, adica a rodului celui binecuvintat. Prin ea a trecut Hristos precum raza soarelui trece prin sticla sau prin cristal. Precum nu se sfarma nici intineaza raza care trece prin sticla si prin cristal, ci mai curat il straluceste, tot asa si Soarele dreptatii, Hristos, n-a vatamat fecioria Preacuratei Maicii Sale, nici cu durerile cele obisnuite femeilor n-a intinat usa nasterii celei firesti, cea cu curatia pecetluita si cu fecioria pazita, trecind mai presus de fire; ci mai ales i-a indoit curatia ei, sfintind-o prin trecerea Sa si luminind-o cu dumnezeiasca lumina a harului.

Nu era nevoie de curatire a aceleia care a nascut fara strica-ciune pe Dumnezeu Cuvintul. Dar ea, ca sa nu se arate potrivnica Legii, ci mai ales sa fie ascultatoare, a venit sa se curateasca, ea cea cu totul curata si fara prihana. Pe linga aceasta fiind si smerita, nu se mindrea intru curatia Sa, ci, ca si cum ar fi fost necurata, a venit inaintea usii bisericii Domnului, ca sa stea si sa ceara curatenie, neingretosindu-se de cei necurati si pacatosi. Apoi a adus jertfa, nu ca cei bogati, care aduceau un miel de un an fara prihana, ci ca acei saraci, care aduceau doua turturele sau doi porumbei, aratind in toate smerenie si iubind saracia, iar de mindria bogatilor fugind. Din aurul cel adus de imparati putin a luat si acela l-a impartit la saraci si la scapatati, pastrind foarte putin pe calea spre Egipt. Deci, cumparind pasarile cele zise dupa Lege, le-a adus jertfa si cu acelea a adus si pe Pruncul sau cel intii nascut, cum se spune: "Au adus parintii pe Pruncul Iisus, in Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului, precum este scris in legea Domnului, ca toata partea barbateasca, ce deschide pintecele, sfint Domnului se va chema. Deci, tiindu-L in miinile Sale, si-a plecat genunchii si cu cinste-L inalta lui Dumnezeu, zicind:

"Iata, o! Preavesnice Parinte, Acesta este Fiul Tau, pe Care L-ai trimis ca sa se intrupeze din mine, pentru mintuirea neamului omenesc. Iata, pe Care Tu L-ai nascut mai inainte de veci, fara maica; iar eu, prin a Ta bunavoire, in anii cei mai de pe urma, L-am nascut fara de barbat. Iata rodul pintecelui meu cel intii nascut, Care prin Duhul Tau cel Sfint in mine S-a zamislit si negrait din mine a iesit, precum Tu Insuti stii. Iata Fiul meu intii nascut - si Care este al Tau mai intii - cu Tine de o fiinta si fara de inceput, pentru ca de la Tine S-a pogorit, nedepartindu-Se insa de dumnezeirea Ta. Primeste pe Cel intii nascut, cu Care ai facut toate. Primeste pe cuvintul Tau cel din mine intrupat, prin Care ai intarit cerurile, ai intemeiat pamintul si ai adunat apele. Primeste pe Fiul Tau cel din mine, pe Care Il aduc Tie, ca pentru El si pentru Mine sa rinduiesti precum Iti este placut si pentru ca cu trupul si cu singele Acestuia, cel din mine luat, sa se rascumpere neamul omenesc".

Unele ca acestea zicind, a pus pe iubitul ei Fiu in miinile arhiereului, slujitorul lui Dumnezeu, ca in miinile lui Dumnezeu. Si, dupa Legea dumnezeiasca L-a rascumparat pe El, cu pretul cel hotarit, adica cu cinci sicli, care era inainte inchipuire a celor cinci rani mari ale lui Hristos, pe Care le-a primit pe cruce, prin care toata lumea s-a rascumparat de blestemul Legii si de robia vrajmasului.

Se mai povesteste inca, de Sfintii Parinti, ca Sfintul prooroc Zaharia, tatal Mergatorului inainte, a asezat pe Preacurata Fecioara, care a intrat cu Pruncul pentru curatire in biserica, nu in locul celor ce se curatau, ci in locul fecioarelor, in care femeile care aveau barbati nu se cadea sa stea. Vazind carturarii si fariseii aceasta, au inceput a cirti, iar Zaharia a stat impotriva lor, incredintindu-i ca acea maica si dupa nastere e fecioara curata. Iar ei necrezind, sfintul le spunea ca firea omeneasca, cu toata faptura, este slujitoare Ziditorului sau, si in miinile Lui cele atotputernice este, ca dupa a sa voie sa rinduiasca toate, adica sa faca astfel ca fecioara sa nasca si dupa nastere sa ramiie iarasi fecioara. "Deci pentru aceasta nu am deosebit pe aceasta Maica de la locul fecioarelor, de vreme ce este fecioara cu adevarat".

In aceeasi vreme cind parintii au suit pe pruncul Iisus, ca sa faca dupa obiceiul legii pentru dinsul, in biserica a venit, purtindu-se de Duhul lui Dumnezeu, Sfintul Simeon, batrinul, om drept si credincios, asteptind mingiierea lui Israil, care era sa fie prin venirea lui Mesia, pentru ca stia ca acum se apropie Mesia cel asteptat, de vreme ce sceptrul lui Iuda trecuse la Irod, dupa proorocia stramosului Iacov patriarhul, care mai inainte a zis: "Nu va lipsi domn din Iuda, pina ce va veni asteptarea neamurilor, Hristos Domnul". Asemenrea si cele saptezeci de saptamini de cite sapte ani ale lui Daniil, acum se sfirsisera, dupa care se socotise ca va fi venirea lui Mesia. Pe linga aceasta, lui Simeon era fagaduit de la Duhul Sfint sa nu vada moartea mai inainte de a-L vedea pe Hristos Domnul.

Acela, privind spre Fecioara cea Preacurata si spre Pruncul cel tinut de ea, a vazut darul lui Dumnezeu, inconjurind pe Maica si Pruncul ei si cunoscind, cu duhul, ca Acela este Mesia cel asteptat, s-a apropiat cu sirguinta si, primind in miini cu bucurie negraita si cu frica cucernica, cel albit ca o lebada de caruntete a dat mare multumire lui Dumnezeu, inaintea sfirsitului sau, cu veselie cintind si zicind: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapine, dupa Cuvintul Tau, in pace. Eu n-am avut liniste in gindurile mele, in toate zilele asteptindu-Te si in toate zilele ingrijindu-ma, cind vei veni. Acum, vazindu-Te, pace am cistigat si de grija scapind, ma duc din cele de aici, veste de bucurie ducind parintilor mei pentru ca voi spune despre venirea Ta in lume, stramosului Adam, lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Isaia si celorlalti sfinti parinti si prooroci.

Apoi voi umple de negraita bucurie pe cei ce sint mihniti acum si catre care degraba ma slobozeste, ca degraba si ei, lepadind mihnirea, sa se veseleasca de Tine, izbavitorul lor. Slobozeste-ma pe mine, robul Tau, ca sa ma odihnesc, dupa ostenelile cele de multi ani, in sinul lui Avraam; caci acum au vazut ochii mei mintuirea Ta cea pregatita tuturor popoarelor. Ochii mei au vazut lumina cea pregatita pentru izgonirea intunericului, spre luminarea neamurilor, spre descoperirea tainelor dumnezeiesti cele nestiute, lumina care ai rasarit spre slava poporului Tau Israil, si pe care, prin proorocul Isaia, ai fagaduit-o, zicind: "Am dat in Sion mintuire lui Israil, spre preamarire". Auzind Iosif si Preacurata Fecioara unele ca acestea despre Prunc, de la sfintul si dreptul batrin, se mirau de cele graite pentru El, pentru ca vedeau pe Simeon graind catre Prunc ca spre un om batrin. Apoi, se ruga nu ca unui om, ci ca unui Dumnezeu Care are puterea vietii si a mortii si Care putea sa-l slobozeasca indata pe batrin spre alta viata sau sa-l tie inca in cea de aici.

Deci, i-a binecuvintat Simeon, laudind si marind pe Maica cea Preanevinovata, care a nascut pe Omul Dumnezeu si, fericind pe Sfintul Iosif, parutul tata, care s-a invrednicit a fi slujitor unei Taine ca aceasta. Apoi a zis catre Maria, Maica Lui, iar nu catre Iosif, pentru ca vedea cu proorocesti ochi pe Maica cea fara de barbat: "Iata, Acesta este spre caderea si scularea multora in Israil", adica spre caderea celor care nu vor voi sa creada cuvintele Lui, iar spre scularea celor ce vor primi cu dragoste sfinta Lui propovaduire; spre caderea carturarilor si a fariseilor, pe care i-a orbit rautatea lor, iar spre scularea pescarilor celor simpli si nestiutori. Pentru ca va alege pe cei neintelepti, ca sa rusineze pe cei intelepti ai veacului acestuia. Apoi va fi spre caderea sinagogii evreesti a Legii celei Vechi si spre ridicarea Bisericii lui Dumnezeu, prin darul cel nou si spre semnul Caruia se va zice impotriva. Caci multa graire impotriva va fi pentru Dinsul intre popoare; unii vor zice ca este bun, iar altii nu, ci ca inseala poporul. Si-L va pune pe El, dupa cuvintul proorocului Ieremia, ca pe o tinta spre sagetare, spinzurindu-L pe lemnul Crucii si ranindu-L cu piroanele ca cu sagetile si cu sulita. In acea vreme, tie, o! Maica fara de barbat, prin suflet iti va trece sabia si vei suferi dureri in inima, cind vei vedea pe Fiul tau pironit pe cruce, pe care l-ai nascut in lumea aceasta fara de dureri. Pe Acela il vei petrece din lumea aceasta cu multe dureri si cu mare tinguire".

Atunci era acolo si Ana proorocita, fiica lui Fanuil, din semintia lui Aser, care imbatrinise in vaduvie foarte mult, ca la optzeci si patru de ani si care numai sapte ani vietuise cu barbatul sau din fecioria ei. Raminind vaduva, tot restul vietii ei l-a petrecut cu dumnezeiasca placere, nedepartindu-se de biserica, ci cu postul si cu rugaciunile slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea. Aceea, apropiindu-se intr-acel ceas, multe proorociri spunea despre Pruncul cel adus in Biserica Domnului, tuturor celor ce asteptau izbavirea in Ierusalim (Luca 2,36-38).

Auzind si vazind aceasta, fariseii si carturarii cirteau in inimile lor, miniindu-se cu zavistie asupra lui Zaharia, ca asupra unui calcator de lege, caci chiar in locul fecioarelor pusese pe Maica ce venise pentru curatire. Iar asupra lui Simeon si a Anei se miniau, caci au dat aceste marturii despre Prunc. Si nu le-au tacut acestea, nici chiar in fata lui Irod imparatul, ci le-au spus pe toate cele facute si graite in biserica. Pentru aceasta, indata a fost cautat spre ucidere pe dumnezeiescul Prunc, Hristos Domnul, dar nu L-au aflat pentru ca, prin dumnezeiasca porunca data prin inger lui Iosif in vis, a fost dus in Egipt.

Atunci Sfintul Iosif cu Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, sfirsind in biserica toate, dupa Legea Domnului, nu s-au intors in Betleem, ci in Galileea, in cetatea Nazaret, iar de acolo au pornit in Egipt. Iar Pruncul crestea si se intarea cu duhul, umplindu-se de intelepciune si harul lui Dumnezeu era peste Dinsul (Luca 2,40).

Praznuirea Intimpinarii Domnului s-a asezat in vremea imparatiei lui Iustinian, caci mai inainte de aceea, desi se facea in Biserica pomenire despre Intimpinarea Domnului, nu era praznuita ca sarbatoare. Iustinian, dreptcredinciosul imparat, a poruncit sa se cinsteasca ca un praznic dumnezeiesc al Nascatoarei de Dumnezeu, precum sint si alte praznice mari. Si aceasta, pentru aceste pricini:

Pe vremea imparatiei lui a fost molima mare de moarte in Bizant si in partile de primprejur, trei luni, incepind din zilele cele de pe urma ale lui Octombrie, murind la inceput cite cinci mii de oameni in fiecare zi, apoi cite zece mii. Multe trupuri de ale oamenilor bogati si cinstiti erau neingropate, pentru ca murind slugile si robii tuturor nu avea cine sa ingroape pe stapinii lor. Iar in Antiohia era indoita pedeapsa lui Dumnezeu, caci la rana cea de moarte s-a adaugat, pentru pacatele omenesti, si un infricosat cutremur de pamint, incit toate casele cele mari, zidirile cele inalte si bisericile au cazut si multime de popor cazind sub ziduri a pierit. Intre acestia era si Eufrasie, episcopul Antiohiei, caci, cazind pe dinsul biserica, a murit. Inca si Pompeiopol, cetatea Misiei, s-a risipit de cutremur, iar jumatate din ea a fost inghitita de pamint cu toti locuitorii ei. In acea infricosata moarte si pierzare i s-a descoperit unuia, din cei placuti lui Dumnezeu, sa se praznuiasca Intimpinarea Domnului si a Nascatoarei de Dumnezeu.

Venind ziua Intimpinarii Domnului, la februarie, in ziua a doua, cind a inceput sa se praznuiasca cu priveghere de toata noaptea si cu iesire cu crucile, in acea zi s-a ridicat molima cea de moarte cu desavirsire si cutremurul pamintului s-a alinat, prin milostivirea lui Dumnezeu si cu rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, careia, impreuna cu Cel ce S-a nascut dintr-insa, Hristos, Dumnezeu, sa-i fie cinste, slava, inchinaciune si multumire in veci. Amin.