Pe 2 februarie sarbatorim Intampinarea Domnului. La patruzeci de zile de la Nasterea Sa dupa trup, Hristos a fost dus la Templu de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si Sfantul Iosif. Legea mozaica prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a patruzecea zi de la nastere si tot in acesta zi se facea si curatirea mamei. Credinta iudaica era aceea ca intaiul nascut de parte barbateasca al unei familii apartinea de drept lui Dumnezeu si de aceea, pentru a putea ramane in familie, trebuia "rascumparat" printr-o jertfa sangeroasa. Ofranda erau un miel si un porumbel pentru familiile instarite si o pereche de porumbei sau turturele pentru familiile sarace. Prin prima ofranda se aducea multumire lui Dumnezeu pentru darul nasterii de prunci, iar cealalta ofranda era pretul de rascumparare pentru copil.
Fecioara Maria si Iosif vor aduce ca jertfa o pereche de turturele, semn ca Domnul Se nascuse intr-o familie saraca, dar trebuie sa retinem ca ei nu aduc pentru curatire si rascumparare un miel de jertfa intrucat Pruncul Insusi este Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatul lumii.
Astfel, Fecioara Maria si Iosif au respectat randuiala iudaica de a pune la opt zile numele pruncului, odata cu randuiala taierii imprejur (Luca 2, 21), pe aceea de a aduce la templu pe primul nascut de parte barbateasca (Luca 2, 22), iar mai tarziu, la varsta maturitatii, Domnul vine la Ioan sa se boteze, spunand: "ca asa se cuvine noua ca sa implinim toata dreptatea" (Matei 3, 15). Hristos Se supune Legii pe care El a dat-o si pe care noi am incalcat-o neincetat, ca sa ne arate ca ascultarea este calea impacarii cu Dumnezeu.
Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra spune in Sinaxarul inchinat acestei zile ca ajunsi la Templu, au fost intampinati de marele preot Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, desi Evanghelistul nu ne spune nimic despre aceasta.
In acel moment ajunge la Templu si un barbat cu numele Simeon, care astepta de mult timp implinirea prorociei pe care Duhul i-o insuflase, anume ca nu va muri pana cand nu-L va vedea pe Hristos. Acest drept Simeon, si-a ridicat bratele si cu mainile infasurate in mantia sa, spre a-L primi pe Domnul a spus: "Acum slobozeste pe robul Tau Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta". Atunci cand primeste in brate pe Pruncul Iisus, Simeon se umple de Duh Sfant si proroceste despre Taina Crucii lui Hristos, despre suferintele Lui, dar si despre suferinta mamei Sale, Fecioara Maria, care va vedea cum Hristos este omorat.
Mentionam ca la sfarsitul Vecerniei se rostesc cuvintele "Acum slobozeste pe robul Tau Stapane dupa cuvantul Tau in pace", semn ca Vecernia simbolizeaza perioada de asteptare a lui Mesia. "Acum, Dreptul Simeon si Prorocita Ana, reprezentantii generatiilor de evrei care, in mod activ, cu speranta, cu credinta, cu ascultarea si implinirea poruncilor lui Dumnezeu asteptau venirea lui Mesia, vad cu ochii trupului pe Dumnezeu cel Nevazut care s-a facut vazut prin intrupare si a devenit Prunc, Om, vad pe "Dumnezeu-Copilul”… Dreptul Simeon ne spune ca Pruncul Iisus va fi lumina spre descoperire neamurilor, adica va fi lumina care se va arata neamurilor, spre luminarea neamurilor. Nu doar pentru poporul lui Israel vine El in lume, ci pentru toate popoarele care Il vor primi pe El ca Mantuitor. El este slava a Israelului vechi si va fi si slava Israelului nou, care este Biserica", marturisea Prefericitul Daniel intr-o predica inchinata acestei sarbatori.
Potrivit Traditiei, Simeon era unul dintre cei 70 de traducatori ai Legii lui Moise si ai scrierilor profetilor din limba ebraica in limba greaca, traduceri de care beneficiau comunitatile de evrei aflate in Egipt in acea vreme si care uitasera limba stramoseasca. Ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu" (Isaia VII, 14), traduce cuvantul "Fecioara" prin "femeie", caci era de neinteles pentru el ca o fecioara sa nasca. Pentru aceasta neintelegere, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu va muri pana nu-L va vedea pe Cel nascut din Fecioara Maria.
Tot acolo, la templu, traia o vaduva inaintata in varsta, Ana, cu viata sfanta, care s-a indreptat si ea spre Prunc si a inceput sa dea slava lui Dumnezeu, vestind tuturor izbavirea lui Israel. Daca Simeon a fost indrumat la templu de Duhul Sfant, ea se afla acolo si L-a recunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfant. Evanghelistul Luca o numeste prorocita, pentru ca avea Duh Sfant.
Precizam ca exista si astazi in randuiala Bisericii, slujba inchinarii pruncilor la patruzeci de zile de la nastere. Biserica binecuvinteaza pruncii la patruzeci de zile de la nasterea lor, aratand ca orice copil este nu doar rodul iubirii parintilor, ci si al lui Dumnezeu fata de oameni. Pruncul este adus de parinti la patruzeci de zile in fata Sfantului Altar, pentru a fi inchinat Domnului si este luat de preot in brate, binecuvantat si daruit parintilor.
Icoana Intampinarii Domnului
In icoana Intampinarii Domnului sunt prezente cinci personaje: dreptul Simeon, Pruncul Iisus, Maica Domnului, batranul Iosif si prorocita Ana. Icoana ne infatiseaza pe Maica Domnului apropiindu-se de dreptul Simeon, aflat in apropierea altarului. Maica Domnului il tine pe Pruncul Iisus in brate si i-L intinde lui Simeon.
Praznicul Intampinarii Domnului pune accentul pe Intrupare si, in mod deosebit pe intalnirea Dumnezeului intrupat cu dreptul Simeon, care reprezinta Legea Veche si asteptarea implinirii profetiilor.
Sunt si reprezentari in care Maica Domnului nu Il tine pe Hristos in brate, iar mana ei dreapta sta intinsa intr-un gest de rugaciune. In aceste reprezentari pruncul este prezent in bratele dreptului Simeon.
In spatele Maicii Domnului se afla Prorocita Ana si apoi Iosif, tinand in mainile sale acoperite doua pasari, pentru a fi oferite jertfa.
Aducerea lui Hristos la templu este descrisa pe larg de Sfantul Evanghelist Luca (cap. 2, vs. 22 - 40):
"In vremea aceea au adus parintii pe Iisus Pruncul in Ierusalim, ca sa-L puna inaintea Domnului precum este scris in legea Domnului, ca orice intai-nascut de parte barbateasca, sa fie inchinat Domnului si sa dea jertfa, cum zice in legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Dar iata, era un om in Ierusalim, anume Simeon; si omul acela era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel si Duhul Sfant era asupra lui. Iar el era instiintat de Duhul Sfant ca nu va vedea moartea, pana ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Si din indemnul Duhului a venit la templu, tocmai cand parintii aduceau acolo pe Iisus Pruncul, ca sa faca pentru Dansul dupa obiceiul legii. Atunci Simeon a luat Pruncul in bratele sale, a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis: acum, libereaza pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace; ca au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel. Iar Iosif si mama Lui se mirau de cele graite despre Prunc. Si Simeon i-a binecuvantat, iar catre Maria, mama Lui, a zis: iata, Acesta este pus spre caderea si ridicarea multora din Israel si ca un semn, care va starni impotriviri. Iar prin insusi sufletul tau va trece sabie, ca sa se dea pe fata gandurile din multe inimi. Mai era acolo prorocita Ana, fata lui Fanuil, din neamul lui Aser, ajunsa la adanci batranete, care traise cu barbatul ei numai sapte ani de la casatorie. Iar de optzeci si patru de ani era vaduva si nu se departa de la templu, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea, in posturi si in rugaciuni. In ceasul acela, venind si ea acolo si aducand, de fata cu toti, slava lui Dumnezeu, vorbea despre Prunc tuturor celor care asteptau mantuirea lui Israel. Dupa ce parintii, au savarsit toate, potrivit legii Domnului, s-au intors in Galileea, in orasul lor Nazaret. Iar Pruncul crestea si se intarea cu duhul, umplandu-se de intelepciune; si harul lui Dumnezeu era peste Dansul.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.