După înălţarea la ceruri a Mântuitorului Hristos, Maica Domnului era marea mângâiere a Sfinţilor Apostoli şi a celor ce crezuseră şi urmaseră dumnezeiescului învăţător.
Inima Maicii Domnului ascundea multe taine şi negrăite bucurii. Văzuse atâtea lucruri minunate, auzise atâtea cuvinte nemaiauzite, atâtea taine îi va fi încredinţat Fiul ei, Domnul Hristos, pe care ea le pusese în inima sa. Multe din cele scrise în Sfintele Evanghelii, Sfinţii Evanghelişti şi îndeosebi Sfântul Evanghelist loan le vor fi auzit din sfânta ei gura.
Sfânta Tradiţie ne spune că Maica Domnului a trăit până la vârsta bătrâneţii în tăcută smerenie, împreună cu ucenicul iubit loan, în Efes; dar ea mergea adeseori la Sfintele Locuri din Ierusalim, locul atâtor mari şi sfinte amintiri şi unde şi-a încheiat şi viaţa pământească. In Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului este cinstit şi astăzi cu adâncă evlavie de toată lumea creştină.
Ne spune iarăşi Sfânta Tradiţie că nu mult după sfânta ei Adormire, pe când Sfinţii Apostoli se adunau la cina zilnică şi rosteau: „Mare este numele Prea Sfintei Treimi, Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne nouă”, într-una din zile, li s-a arătat aievea Maica Domnului, înconjurată de îngeri luminaţi şi le-a zis: „Bucuraţi-vă că eu sunt cu voi în toate zilele!”. Atunci ucenicii, cu spaimă şi cu bucurie, au strigat: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne nouă!”. Şi de atunci a rămas „Rânduiala Panaghiei”, care se săvârşeşte la sfintele Mănăstiri la masa de obşte, în zilele de Duminici şi sărbători şi care ne aminteşte de făgăduinţa Maicii Domnului: „Bucuraţi- vă că Eu sunt cu voi în toate zilele!”.
Mare a fost atunci bucuria Sfinţilor Apostoli şi mare este nădejdea tuturor creştinilor, ştiind noi de această făgăduinţă a Maicii Domnului!
Cu adevărat, Maica Domnului ne-a făgăduit că este cu noi în toate zilele, ea îşi ţine făgăduinţa şi noi o întâlnim pretutindeni în calea vieţii noastre pământeşti. Este plină lumea creştină de bisericile închinate Maicii Domnului şi nenumărate sunt icoanele ei făcătoare de minuni, de la care necontenit ea revarsă cu îmbelşugare darurile sale cele bogate peste credincioşii care aleargă cu credinţă şi evlavie la dânsa.
De aceea, drept prinos de recunoştinţă, cele mai frumoase cuvinte rostite de limba omenească au fost adresate Maicii Domnului: împărăteasa cerului şi a pământului, mai cinstită decât Heruvimii şi Serafimii, Maica luminii, Maica rugăciunii, Izvor de milă, grabnică ajutătoare, Zid nebiruit şi lumii scăpare.
Averea sa cea mai scumpă, viaţa duhovnicească, Sfânta Ortodoxie a pus-o sub ocrotirea Maicii Domnului, căreia i-a hărăzit şi Grădină pământească, Sfântul Munte Athos; grădină ciudată, pietroasă, arsă de soare şi bătută de vânturi şi de valuri, dar în care cresc „Florile Raiului cele cuvântătoare”, florile duhovniceşti ale celor ce necontenit năzuiesc spre frumuseţile cele cereşti.
Pentru monahi, îndeosebi, Maica Domnului este întruchiparea desăvârşită a celor mai înalte împliniri duhovniceşti: Maică a curâţiei, a sfinţeniei, izvoditoare de nesfârşită rugăciune. Un monah din vremea noastră* a şi alcătuit un preafrumos Acatist al Rugului Aprins al Maicii Domnului, patroana rugăciunii celei necontenite.
Este vrednic de luare aminte faptul că, deşi toate ţările ortodoxe cinstesc deopotrivă pe Maica Domnului, fiecare dintre ele are preferinţă pentru un anumit nume, cu care îi place să o numească şi i se adresează mai mult.
Astfel, grecii, în năzuinţa lor după desăvârşire, Kalokagathia, s-au minunat de sfinţenia Maicii Domnului şi numele de Panaghia- Preasfânta - este cel mai folosit de ei. Pe slavi i-a impresionat mai ales Cinstea de care s-a învrednicit Maica Domnului de a fi Născătoare de Dumnezeu; de aceea Bogoroditsa, Născătoarea de Dumnezeu, este numele cu care i se adresează mai mult. Românii, în istoria lor milenară, bântuită de năvălirile barbare, au năzuit mereu după adăpostul şi căldura inimii de mamă - şi cine putea să le-o dea mai mult decât Maica Domnului? De aceea Maica Domnului, Măicuţa Domnului sunt numele pe care ei le folosesc cel mai mult.
In expresia Maica Domnului se unesc împreună iubirea de mamă şi atotputernicia dumnezeiască; de aceea şi icoana cea mai răspândită a ei este aceasta, a Maicii cu dumnezeiescul Prunc în braţe.
Alături de această icoană, de o deosebită atenţie se bucură icoana Maicii Domnului Rugâtoarea, în stare de rugăciune, cu mâinile ridicate şi cerând de la Dumnezeu milă pentru lume. O aflăm regulat sus, în mijlocul catapetesmei, unde Mântuitorul este înfăţişat ca împărat şi Judecător al lumii, având de-a dreapta pe Sfânta Sa Maică, iar de-a stânga pe marele Său prieten, Sfântul Ioan Botezătorul. Maica Domnului are faţa smerită si mâinile întinse către Domnul. „Fiul meu”, zice ea, „priveşte la aceste maini, care Te-au purtat! Le întind către Tine cu smerenie şi rugăciune: milostiveste-Te spre necăjitul neam omenesc!" Cum poate refuza o astfel de rugăciune! De aceea de-a pururi rugătoare si puternică ajutătoare a neamului omenesc este Maica Domnului.
In vremea noastră, când lumea a mâniat pe Dreptul Judecător cu mulţimea păcatelor sale si cumplită mânie este gata să se prăvălească asupra noastră, nu avem altă scăpare, nici altă nădejde tare afară de sfintele şi preasfintele Mâini ale Maicii Domnului, de-a pururi întinse şi niciodată obosite pentru noi păcătoşii. Toată nădejdea noastră, spre tine o punem Maica lui Dumnezeu!
Ierom. Petroniu Tanase
Fragment din cartea "Cele mai frumoase predici. Izvorul tamaduirii", Editura Lumea Credintei
Cumpara cartea "Cele mai frumoase predici. Izvorul tamaduirii"
-
Sarbatoarea Izvorul Tamaduirii este praznuita in prima vineri dupa Pasti
Publicat in : Izvorul Tamaduirii -
Sarbatoarea Izvorul Tamaduirii
Publicat in : Izvorul Tamaduirii -
Predica la sarbatoarea Izvorul Tamaduirii
Publicat in : Izvorul Tamaduirii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.