De cate ori trebuie sa se nasca Pruncul Iisus pentru ca noi sa intelegem sensul adevarat al vietii si al lucrurilor? Un proverb popular spune ca de cate ori este nevoie, iar un calugar spunea ca de s-ar naste Pruncul Iisus de o mie de ori, tot zadarnic ar fi, daca noi nu simtim o miscare launtrica, daca nu intelegem mesajul Creatorului, daca nu ne nastem si noi spiritual.
Prin venirea in lume a Pruncului Iisus, Dumnezeu se descopera intregii omeniri. Dumnezeu s-a smerit atat de mult pentru a ne arata noua, oamenilor, ca pentru a ajunge in varf, trebuie sa pornesti de jos, cu pasi marunti pe o scara gradata si progresiva, chiar de ai fi cu parul carunt. Aceasta inseamna ca trebuie sa inlaturi toate lucrurile care te retin, care nu-ti dau absoluta libertate. Numai atunci cand esti liber, devii usor si poti urca spre varf, poti atinge mantuirea.
Zadarnic il cautam noi pe Hristos, daca acesta nu s-a nascut inlauntrul nostru, daca nu-l primim, mai intai, pe Pruncul Iisus. Numai prin intelegerea misterului nasterii Pruncului Iisus, omul poate afla rostul existentei sale pamantesti si tinta pe care trebuie sa o urmeze, asemenea celor trei magi in cautarea Pruncului. Iisus s-a nascut intr-o iesle saraca, in salasul dobitoacelor, intr-un contest in care violenta luase o amploare fara precedent.
Pruncul Iisus s-a nascut si a adus cu El un mesaj omenirii. Cel mai mare mesaj al tuturor timpurilor, cel mai mare mesaj al omenirii. Mantuirea. Ce poate fi mai maret lucru in aceasta lume decat acela ca omului i se deschide o perspectiva, o cale, o optiune binecuvantata, aceea de a da sens vietii lui, de a se mantui.
Prin Nasterea Domnului, Dumnezeu a facut cel mai mare dar omenirii, pe singurul si Unicul Sau Fiu - Iisus. Dumnezeu a creat lumea din iubire si tot din iubire a dat si pe Unicul Fiu, Iisus, de aceea, nasterea Pruncului Iisus este considerata sarbatoarea vietii, a iubirii, a pacii, a bucuriei si a fericirii universale, caci este cu adevarat cel mai mare eveniment care s-a intamplat in istoria omenirii.
Prin trimiterea in lume a Pruncului Iisus, Dumnezeu nu urmareste altceva decat refacerea unitatii launtrice a fiintei umane, pierduta prin patrunderea in lume a pacatului, prin protoparintii nostri Adam si Eva. Pacatul a patruns in sufletul omului prin punerea la indoiala a creditului divin: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat?" (Facerea 3, 1). Acum si aici a avut loc prima fisura in unitatea launtrica originara. Indoiala este in ea insasi inceputul dedublarii, al duplicitatii, care in cele din urma se va transforma in negatie: "Nu veti muri!" (Facerea 3, 4), care va duce, in final, la tagaduirea binelui unic, din care purcedem cu totii. Si, prin pacat, a venit in lume moartea pe care avea sa o biruiasca Hristos, Fiul lui dumnezeu.
Pruncul Iisus ne arata adevaratul sens al vietii si al mortii, ne indruma pasii pe cea mai scurta cale catre Adevar: iubirea. El ne aduce iubirea dumnezeiasca, binecuvantarea si dreptatea lui Dumnezeu. De aici, vorba populara inteleapta ca dreptatea, ori care ar fi aceasta, nu este la oameni, ci la Dumnezeu.
"Hristos s-a nascut, slaviti-l,
Hristos din ceruri, intampinati-l,
Hristos pe pamant, inaltati-va.
Cantati Domnului tot pamantul".
Stefan Popa.
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.