Sărbătoarea Duminicii acesteia scaldă în lumina învierii, cea dinaintea învierii, toată Ortodoxia. Textul evanghelic, care sprijină întâlnirea noastră cu Mântuitorul, cuprins în Evanghelia de la Matei (17.1-9), ne aduce aminte că această Schimbare la Faţă a Domnului, dinaintea Ucenicilor Săi, se petrece îndată după ce Acesta îşi vestise Patimile şi Moartea Sa (Matei 16. 21-28). Un personaj sigur de moartea sa, şi încă moarte pe Cruce, aduce, prin Schimbarea Sa la Faţă, plusul de credinţă din care izvorăşte nădejdea noastră. Povestea e simplă, asemeni tuturor momentelor mari ale Evangheliei. Domnul Iisus ia cu Sine pe Petru, Iacov şi Ioan, şi s-a dus pe un munte înalt, după Tradiţie, Taborul. Şi se schimbă la Faţă dinaintea lor. Faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele s-au făcut albe ca lumina. Şi li s-a arătat Moise şi Ilie. Emoţia îl provoacă pe Petru la cea mai simplă reacţie: „Doamne, bine ne este nouă aici. De vei voi, voi face aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie” (v. 4).
Aşa va fi de atunci mereu întâlnirea cu minunea vederii lui Dumnezeu. Te face să uiţi de tine. Te face să încerci să-L ţii pe Dumnezeu la îndemână, dinaintea ta. Cu sfinţii Lui. în fond, fiecare icoană e o colibă pe Tabor, în plină Lumină. Glasul Tatălui Ceresc, rar grăitor, dar fundamental adeveritor al dumnezeirii Fiului, împlineşte minunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care am binevoit; de Acesta să ascultaţi” (v. 5). Căzuţi cu faţa la pământ, ucenicii sunt ridicaţi din teama admiraţiei de cuvântul Mântuitorului, revenit din Lumină ca să fie Lumina: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”(v. 7).
E parola Schimbării feţelor noastre, din fricoşi în curajoşi pentru împărăţie, din feţe de robi ai fricii în feţele pline de lumina Libertăţii întru Adevăr. Părinţii Bisericii, mai cu seamă Sfântul Grigorie Palama, ne propun să asumăm această strălucire schimbându-ne vieţile, diminuând zgura păcatelor din vieţile noastre, redescoperind în ce mod Hristos Domnul este Lumina lumii. De aici nevoia de a repeta mereu şi mereu unor măşti care ascund mereu mediocritatea prin ifose şi legi induse prin forţa intoleranţei la adevăr ca realitate: „Nu pentru a ne înfricoşa a venit Hristos în mijlocul nostru! Nu pentru a ne schimonosi feţele în torsiuni de caracter citibile pe faţă. Nu ca să ne întunecăm cu faţăria. Ci pentru ca feţele noastre să strălucească, în El, ca învierea!”. Iar noi nu doar să vorbim despre Dumnezeu ci să-L trăim cu bucuria Luminii care biruie întunericul.
PR. CONSTANTIN NECULA
ACOLO VA FI ŞI INIMA VOASTRĂ..., Editura Andreiana - Arhiepiscopia Sibiului
Cumpara cartea "Acolo va fi si inima voastra..."
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.