Schimbarea la Fata a Domnului este praznuita pe 6 august. Este momentul in care Hristos S-a schimbat la fata inaintea ucenicilor: "Si pe cand Se ruga, infatisarea fetei Sale a devenit alta si imbracamintea Lui alba stralucind. Si iata, doi barbati vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie” (Luca 9, 29-30). Asfel, ucenicii au primit har sa vada lumina dumnezeiasca. Sfantul Ioan Gura de Aur marturiseste ca vederea slavei lui Dumnezeu o va avea fiecare om la sfarsitul lumii, cand Domnul va veni intru slava sa judece viii si mortii. "Desigur, fericiti au fost cei trei Apostoli care au vazut pe Domnul stralucind pe munte. Dar si noi, numai daca vom voi, putem sa vedem pe Iisus stralucit, nu ca dansii pe munte, ci inca si mai stralucit. Atunci, fiind cu ucenicii Sai, S-a aratat numai intr-o astfel de stralucire pe cat ei suportau, dar la sfarsitul veacurilor, El va veni intru deplina stralucire a Tatalui si inconjurat nu numai de Moise si Ilie, ci si de nenumarata ostire a ingerilor, a arhanghelilor si a heruvimilor".
Hristos este cel care deschide ochii Apostolilor ca acestia sa poata vedea lumina dumnezeiasca. Lumina cea vesnica S-a aratat pe chipul lui Hristos, descoperindu-L asa cum era in realitate, dar nu putea fi sesizata de ochii trupesti ai omului cazut in pacat. Sfantul Ioan Damaschinul invata ca "Hristos S-a schimbat la Fata nu asumand ceea ce nu era, ci aratandu-le Apostolilor Sai ceea ce era, deschizandu-le ochii si, din orbi cum erau, facandu-i vazatori".
Lumina de pe Tabor reprezinta energiile dumnezeiesti necreate care izvorasc din Fiinta lui Dumnezeu si care indumnezeiesc natura umana. Sfantul Grigorie Palama arata ca experienta luminii taborice ca traire eshatologica a sfinteniei si iubirii lui Dumnezeu nu se implineste numai la sfarsitul veacurilor, ci in interiorul istoriei ca pregustare a celor viitoare.
Cand Moise a coborat de pe muntele Sinai cu tablele Legii, aflam din Sfanta Scriptura ca "fata lui stralucea" (Iesire 34, 29-35). Parintii spun ca era imaginea stralucirii dumnezeiesti in care se aflase timp indelungat. Lumina de pe chipul lui Hristos nu era una primita de la cineva, ci izvora din fiinta Sa in asa fel incat si vesmintele Sale erau patrunse de puterea luminii.
Minunea Schimbarii la Fata ne descopera ca firea zidita poate fi preschimbata, fiind capabila sa se imbrace in lumina. Mentionam ca in trecut, dupa ce o persoana termina ucenicia in scoala de pictura, trebuia sa zugraveasca icoana Schimbarii la Fata, icoana care reda o lume transfigurata pe care numai o o vedere luminata de harul lui Dumnezeu o poate realiza. Evenimentul de pe Tabor ne descopera scopul Intruparii Fiului lui Dumnezeu: indumnezeirea omului. Firea omeneasca intunecata prin Adam, in rai, se lumineaza acum prin lumina lui Hristos.
Sa ne daruiasca Dumnezeu putere sa ne impartasim si noi de lumina taborica a Schimbarii la Fata a Domnului Iisus Hristos si de bucuria Apostolilor la primirea ei.
Iulian Predescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.