Pelerinajul si inchinarea la Sfintele Moaste a fost dintotdeauna o trasatura dominanta a vietii crestine. Dupa o perioada de ingradire mai mult sau mai putin declarata a procesiunilor religioase si a pelerinajelor de mare amploare, astazi, tot mai multi credinciosi se aduna in zilele de praznuire ale sfintilor, pentru a se inchina si a saruta Sfintele lor Moaste.
Desi nu sunt singurele, cele mai de seama pelerinaje ale vremii noastre raman cele organizate in zilele de 14 octombrie, cand este praznuita Sfanta Cuvioasa Parascheva (Catedrala Mitropolitana, Iasi), 27 octombrie, cand este praznuit Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou (Catedrala Patriarhala, Bucuresti) si 15 august, cand este praznuita Adormirea Maicii Domnului (Manastirea Nicula, judetul Cluj).
Credinta statornica in faptul ca Dumnezeu asculta rugaciunile sfintilor Sai si dragostea credinciosilor fata de cei care si-au sfintit pana si trupul, lasandu-ne ca mostenire duhovniceasca Sfintele lor Moaste, sunt coordonatele intre care se misca sutele de mii de crestini care asteapta ore nenumarate la rand, spre a se inchina si a saruta icoanele sfintilor si Sfintele lor Moaste.
Noi ii daruim sfantului asteptarea, iar sfantul ne daruieste clipa de intalnire.
Crestinii stau la rand, asteptand cu hotarare acea clipa in care se vor putea inchina la Sfintele Moaste, unii cerand mangaiere sfintilor, altii cinstindu-i si multumindu-le pentru cele primite deja. Cred, insa, ca cele mai mari daruri duhovnicesti se primesc in timpul asteptarii, iar nu in clipa trecerii prin fata Sfintelor Moaste, cand cei insarcinati cu asigurarea ordinii, gandindu-se la cei care asteapta la rand, uita de clipa de liniste care li se cuvine celor care au ajuns inaintea Sfintelor Moaste.
Precum dobandirea vietii vesnice este un rod firesc al asteptarii ei cuviincioase, adica al unei vieti petrecute cu constiinta trecerii prin aceasta lume, tot asa , asteptarea la rand este cea care hotaraste calitatea clipei de intalnire cu sfantul iubit, prin sarutarea Sfintelor lui Moaste.
Cand asteptarea la rand este una duhovniceasca, atunci sufletul devine vrednic pentru clipa intalnirii mult dorite, iar mangaierea venita din partea sfantului se face simtita. Pe de alta parte, cand asteptarea la rand este una lumeasca, atunci sufletul are sanse mici sa se invredniceasca de mangaierea sfantului.
Nu este atat de importanta durata asteptarii, cat este de important felul asteptarii. De noi depinde, deci, modul in care asteptam sa ajungem inaintea Sfintelor Moaste, iar de acest mod depind calitatea si bucuria intalnirii duhovnicesti cu sfantul. Astfel spus, noi ii daruim sfantului asteptarea la rand, iar sfantul ne daruieste noua clipa intalnirii.
Toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam
Multe ore petrec pelerinii in picioare, mai inainte de a ajunge inaintea Sfintelor Moaste. Aceste ore trebuie sa fie ore de rugaciune, ore de iesire din conditiile lumesti, ore de ridicare a mintii catre cele ceresti, ore de asteptare duhovniceasca.
Pelerinul trebuie sa lepede toata grija cea lumeasca, precum se canta la Sfanta Liturghie: "Noi, care pe heruvimi cu taina inchipuim si facatoarei de viata Treimi intreit-sfanta cantare aducem, toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam!"
Ispitele auresc sau umplu de rugina asteptarea noastra
Fiind iesire din timp si intrarea in lumea sfintilor, timpul petrecut la rand este presarat cu ispite, din partea celorlalti pelerini, din partea unor organizatori cu atitudine superioara, din partea celor care cauta sa vanda fel de fel de lucruri, din partea propriului trup, din partea vremii etc. In fapt, toate acestea sunt ispite din partea diavolului, care cauta sa lipseasca de rost asteptarea noastra. Ispitele nu pot lipsi si (indraznesc sa spun) nu trebuie sa lipseasca. Pentru aceasta si ingaduie Dumnezeu ca ele sa vina peste pelerini, ca fiecare sa-si cunoasca slabiciunile si sa se apropie cu mai multa smerenie de Sfintele Moaste.
Ispitele auresc sau umplu de rugina asteptarea noastra. Ispitele din vremea asteptarii arata calitatea dragostei noastre fata de sfant, daca este sincera sau este inchipuita. Mai ales prin primirea cu blandete si rabdarea ispitelor ne dovedim vrednici de clipa intalnirii cu sfantul iubit.
Dragostea fata de aproapele
Mai ales prin petrecerea unui anumit timp in aglomeratie putem cunoaste cat de autentica este dragostea noastra fata de aproapele. Chiar si atunci cand randul de pelerini este linistit, asteptarea la rand implica un timp petrecut in mijlocul multor oameni straini. Cale de mai multe ore, diavolul va incerca cat va putea de mult sa ne ispiteasca prin cei din jurul nostru, lovindu-ne in slabiciunile noastre, adica in mandrie, in judecata, in nerabdare etc.
Sa ne bucuram de vom afla in noi dragoste curata fata de aproapele care, de cele mai multe ori, fara sa vrea, ne ispiteste. Iar de vom afla in noi flacari de manie si de judecata impotriva lui, sa ne bucuram si atunci, ca si cum am fi aflat o mare comoara, aceea a cunoasterii de sine. De nu am fi ajuns in aceasta situatie de ispitire, am fi zacut in continuare in inselare, crezandu-ne iubitori.
Intarirea propriei credinte
Sa ne folosim de asteptarea la rand pentru intarirea credintei noastre. In multimile de pelerini, intotdeauna vom intalni sau doar vom vedea oameni mai credinciosi decat noi, mai smeriti decat noi, mai iubitori decat noi, mai blanzi decat noi etc. Ne vom folosi de darurile duhovnicesti ale fiecaruia daca vom cauta spre ele cu multumire, ca spre niste cuvinte ale lui Dumnezeu adresate noua.
Asa cum mainile celui care umbla cu parfumuri miros bine multa vreme dupa aceea, tot asa, petrecand vreme de mai multe ore langa pelerini incarcati cu daruri duhovnicesti, vom pastra in minte si in inima imaginea frumusetii lor, care ni se va face prilej de sporire a evlaviei si de intarire a credintei.
Mai mult, putem lua parte la minunile care se petrec intotdeauna in astfel de zile de praznuire. Minunile ne scutura inimile de amorteala si ne trezesc sufletul.
Marturisirea lui Iisus Hristos inaintea lumii
Sutele de mii de pelerini care se aduna in jurul unei cinstite racle, spre a saruta cu credinta si cu evlavie Sfintele Moaste, marturisesc fara teama credinta lor in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul nostru. Aceasta marturisire publica a credintei, desi este batjocorita adesea de “canalele” din mass-media, misca sufletele multor oameni spre credinta si dragostea de Dumnezeu. Este mult har in mijlocul pelerinilor, caci unde se aduna crestinii, acolo sunt si sfintii, iar comuniunea lor in rugaciune nu poate ramane neroditoare.
Jertfirea trupului, spre folosul lui
Asteptarea la rand este si o insemnata osteneala trupeasca. Cu masura si cu intelepciune, avand imbracaminte adecvata si alimente de rezerva, pelerinii isi pun la incercare ravna si curatia sufletului, prin jertfirea odihnei trupesti.
Cand sufletul este sanatos si iubitor de sfintenie, el nu va lua in seama oboseala trupului, ci o va trece cu vederea, privind cu mintea spre cele puse inainte, adica spre darurile cele duhovnicesti, care lumineaza cele dinlauntru, dar le intareste si pe cele din afara, adica trupul. Ostenelile trupesti intaresc puterile sufletului, iar aceasta intarire se rasfrange asupra trupului, care se foloseste mult de pe urma gazduirii unui suflet curat si sanatos.
Daruri ascunse in asteptarea la rand
In mare parte, darurile cele duhovnicesti sunt ascunse in orele de asteptare la rand. De vom astepta la rand cu intelepciune, avand mintea luminata de credinta si inima incalzita de iubirea catre Dumnezeu si catre aproapele, cand vom ajunge inaintea Sfintelor Moaste vom fi deja incarcati cu nespuse daruri duhovnicesti. Atunci nu vom mai simti ca am ratat clipa intalnirii cu sfantul iubit, ci vom simti in chip lamurit mangaierea lui.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucurestilor
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Dimitrie cel Nou
Publicat in : Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.