“De accea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica”(Ef. 5,31-32)

Una din temele care a starnit pareri diferite si chiar controverse cu privire la rolul si importanta ei in perioada patristica a Bisericii si nu numai este aceea a casatoriei.
Casatoria in context specific crestin reprezinta o imagine vie sau o icoana a unirii dintre Mirele Hristos si Mireasa Sa, Biserica. Vorbind despre dragostea ocrotitoare si atotiertatoare a Mantuitorului Hristos pentru Biserica, Sfantul Ioan Gura de Aur(sau Sfantul Ioan Hrisostom) uzeaza termeni pe care-i folosim de obicei atunci cand ne referim la dragostea sotului fata de sotia sa: „Caci El si-a luat-o drept sotie, o iubeste ca pe o fiica, o intretine ca pe o slujnica, o inconjoara ca pe o gradina si o ingradeste ca pe un madular al propriului Sau Trup.

Ii poarta de grija ca si cap al ei, o hraneste ca si pastor al ei, ii este mire, ii arata milostivire, se jertfeste pentru ea ca si un miel, ii pastreaza frumusetea, o intretine financiar ca un sot”.

Potrivit Sfantului Ioan Hrisostom si Sfintei Traditii in sanul careia a vietuit el, asa cum Hristos se insoteste cu Biserica Sa intr-o legatura continua si asa cum fiecare credincios experiaza, din ce in ce mai intens, unitatea insotirii sale cu Hristos in Rai, tot astfel casatoria crestina este sortita sa dainuasca in veci. Aceasta idee a eternitatii legaturii dintre soti este oarecum in contradictie cu conceptia apuseana conform careia „casatoria se termina la moarte”(Fer. Ieronim). Spre deosebire de slujba celebrarii casatoriei la catolici si la protestanti, la ortodocsi nu exista rostirea formulei „pana cand moartea ne va despartii”. La ortodocsi preotul Il roaga pe Dumnezeu „sa le primeasca cununile” in Imparatia cerurilor, „pastrandu-i fara pata, fara osanda, fara vina, in vecii vecilor”.

Conform cuvintelor Sfantului Apostol Pavel fiecare dintre soti are datoria iubirii si supunerii fata de celalalt. El spune: „Supuneti-va unul altuia intru frica lui Hristos. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.[.] Barbatilor iubiti femeile voastre dupa cum si Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea[…] Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile, ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia sa pe sine se iubeste.”(Efeseni 5, 21-28). Asadar responsabilitatea iubirii o au amandoi partenerii, dar fiecare de pe pozitia randuita lui. Deci, nu se poate spune ca doar barbatul este conducator, ci acest lucru il face cu ajutorul femeii.

Dupa cum si Hristos nu conduce Biserica fara conlucrarea ei de bunavoie. Facand referire la acest pasaj biblic si la supunerea femeilor fata de barbati Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „De buna seama este absolut necesar sa se supuna(barbatului), insa particula „ca” nu are peste tot intelesul de „egalitate”” si continua spunand femeii „cand te supui barbatului, fii convinsa ca slujesti Domnului”. Prin urmare supunerea nu este fata de de barbat, ci fata de Domnul, care a randuit o asemenea ordine. Prin barbat femeia se supune Domnului, nu barbatului. Totodata adresandu-se barbatilor ierarhul din Constantinopol spune: „Vrei sa ti se supuna femeia precum Biserica lui Hristos? Ai si tu grija de ea, dupa cum Hristos de Biserica! Si chiar daca trebuie sa-ti dai sufletul pentru ea, chiar daca trebuie sa fi taiat in mii de bucati, chiar daca ai suferi si ai patimi pentru ea, sa nu te dai in laturi. Fiindca de patimesti acestea n-ai facut nimic din ce a facut Hristos[…] si chiar daca patimesti pentru ea ceva sa nu o ocarasti. Ca nici Hristos nu a facut aceasta” si tot el spune: „chiar daca te priveste de sus, chiar daca este suparata, chiar de o vezi dispretuindu-te, poti s-o aduci la picioarele tale daca ai multa purtare de grija pentru ea si dragoste si bunavointa. Caci nimic nu este mai tare decat aceste lanturi(lanturile dragostei, ale bunavointei, ale grijii etc.), mai ales intre barbat si femeie”.

Sfantul Ioan Hrisostom nu ne ofera o descriere detaliata a felului in care ar povatui el un cuplu sa-si organizeze viata familiala zi de zi. Dupa toate probabilitatile, a considerat ca este suficient sa ne puna la dispozitie indrumari de ordin general, din care fiecare cuplu in parte sa-si poata alege pe cele ce ii sunt de folos. Fara sa apelam la nici un fel de speculatii proprii ci doar bazandu-ne pe aceste indrumari, putem spune ca el preconiza ca fiecare decizie luata intr-o familie sa fie precedata de discutii si dezbateri, la care sa participe ambii membri ai cuplului, in asa fel incat decizia finla sa se bucure de acorul amandurora. Daca sotul si sotia se iubesc cu adevarat, daca tin cu adevarat unul la celalalt, atunci sotul nu va avea nici un motiv sa treaca peste vointa sotiei lui, impunandu-si propria vointa, deoarece fiecare dintre ei se va gandi la binele celuilalt mai mult decat la cel personal, se vor supune amandoi in aceeasi masura poruncilor date de Hristos Domnul si vor progresa duhovniceste impreuna, cu aceeasi ravna. Un sot inzestrat cu intelepciune va dori intotdeauna sa se sfatuiasca cu sotia lui inainte de a lua o hotarare, beneficiind astfel de chibzuinta ei; se vor invata astfel unul pe celalalt si se vor stimula unul pe celalalt pe taramul spiritual, ajungand astfel la cuvintele Sfantului Apostol Pavel care spune: „Barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credinciasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios”(I Corinteni 7, 14). Prin urmare, casatoria devine un fel de paradigma suprema sau un fel de microcosmos al unitatii intregii umanitati. Ea ofera cea mai generoasa oportunitate pentru ca doi oameni sa devina atat de strans legati intre ei, incat sa aiba „acelasi cuget”. Cea mai mare datorie a sotilor este dragostea, care dupa Ioan Gura de Aur trebuie exprimata atat prin cuvinte, cat si prin fapte. Astfel adresandu-se barbatilor el spune: „Arata-i ei(sotiei tale) ca are un mare pret in compania ei pentru tine si ca, de dragul ei, vrei sa stai mai mult acasa decat in oras. Respet-o mai presus de prietenii tai si mai presus decat pe copii pe care ti i-a nascut, si iubeste-i pe acesti copii, de dragul ei.”

In ceea ce priveste influenta pe care trebuie s-o aiba femeia asupra barbatului el spune: „Nimic nu are mai multa influenta si tarie pentru a-l echilibra si a-l conduce pe barbat ca femeia lui, atunci este evlavioasa si prudenta si pentru a-i intoarce sufletul lui unde vrea ea si cum ii place. Va afla mai putina incredere la prietenii sai, la invatati si la fel la cei mari decat la avizele si sfaturile femeii sale. Caci extrema tandrete pe care o are un barbat pentru femeia sa il face sa primesca sfaturile ei cu multa placere. Eu v-as putea arata aici exemplele multor greoi si indisciplinati, pe care femeile lor i-au potolit si i-au civilizat. Femeia este insotitoarea barbatului la masa, la pat, la procrearea copiilor; ea este pastratoarea secretelor lui, a hotararilor lui, mai stiu eu a ce? Atasata cu totul de barbatul ei, ea ii este asa de unita precum este capul cu trupul. Ea ii va face mai multe servicii barbatului ei decat oricine, daca este cinstita si cu bun simt”.

El de asemenea le incredinteaza pe sotii ca, de vor pune si ele in aplicare sfaturile bune pe care le dau sotilor lor, cu siguranta ii vor „castiga” pe acestia: „Ziditi-i si intariti-i pe barbatii vostri, nu numai prin cuvintele voastre, ci inca si prin exemplul vostru bun. Si cum ii veti invata voi pe barbatii vostri prin faptele voastre si prin exemplul vostru bun? Atunci cand nu vor vedea in voi nici rautate, nici curiozitate, nici iubire pentru pudoare si impodobiri, nici dorinta, nici gust pentru lucrurile zadarnice si dimpotriva, va veti multumi simplu cu ceea ce aveti, atunci va vor asculta cu placere si vor primi cu bucurie sfaturile voastre; daca faptele vostre se potrivesc cu cuvintele voastre, daca invatati in acelasi timp si prin cuvintele voastre si prin faptele voastre, ei vor ceda in fata voastra; atunci, spre exemplu cand nu veti mai cauta deloc aurul, pietrele pretioase si maretia hainelor; si, in locul acelora va veti face o comoara de modestie, de cumpatare, de blandete si de bunatate. Atunci cand va veti prezenta in fata sotilor vostri impodobite cu aceste virtuti, veti avea dreptul sa le cereti sa le aiba si ei. Caci daca o femeie trebuie sa faca ceva pentru a-i placea sotului ei, sufletul ei trebuie sa si-l impodobeasca, pe cand trupul ei nu va face decat sa-l desfigureze, impodobindu-l. In sfarsit aurul si impodobirile nu va vor face asa de iubite sotilor vostri ca si cumpatarea si blandetea, si a fi gata sa va dati viata voastra pentru ei. Iata ceea ce castiga inima si toata iubirea sotilor vostri”.

Aceste texte citate sunt doar cateva din lungul sir de scrieri in care Sfantul Ioan Gura de Aur trateaza in acelasi stil aceasta problema. Desi din continutul lor se observa un clar caracter obiectiv in ceea ce priveste viziunea autorului despre reltiile dintre barbat si femeie, Sfantul Parinte promovand clar egalitatea dintre cei doi, acesta totusi n-a scapat acuzelor de a fi un „misogin” aduse de catre unii reprezentanti ai miscarii feministe si chiar unii teologi. Desi o cercetare mai amanuntita a problemei scoate in evidenta o grava denaturare a invataturilor Sfantului Ioan Hrisostom de catre acuzatorii sai.

BANCOS BRIAN

.

• Sfantul Ioan Gura de Aur - Despre prietenie
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Invatatura despre Biserica - Sfantul Ioan Gura de Aur
  Publicat in : Editoriale