A doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Soborul Maicii Domnului şi pe Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfinţit de la Tismana.

Biserica Ortodoxă sărbătorește în a doua zi de Crăciun, Soborul Maicii Domnului, aceasta fiind una din cele mai vechi sărbători în cinstea Fecioarei Maria care datează încă din sec. al V-lea. Cuvântul sobor înseamnă adunare de oameni, iar în cadrul liturgic el exprimă chemarea spre slujbă cât și adunarea în jurul sfântului prăznuit pentru ca aceasta prin rugăciunile sale să mijlocească în fața lui Dumnezeu pentru noi.

Soborul are loc în general după o mare sărbătoare și este pomenit sfântul sau sfânta care s-a făcut unealta lui Dumnezeu pentru împlinirea planului Dumnezeiesc. Soborul Maicii Domnului a devenit model de sărbătoare și pentru alți Sfinți precum Soborul Sf. Ioachim și Ana, Soborul Sf. Ioan Botezătorul sau Soborul Sf. Arhangheli.

Biserica a rânduit ca astăzi, a doua zi după Crăciun, să fie pomenită Maica Domnului împreună cu soborul celor care o cinstesc pe ea. Cinstirea deosebită pe care o aducem Macii Domnului este foarte importantă deoarece Maica Domnului reprezintă iubirea milostivă, smerită, ocrotitoare și a devenit icoană vie a Bisericii. Fecioara Maria este Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ocrotitoarea tuturor creștinilor, precum și a familiei creștine.Astăzi, adunarea cea cerească se unește cu adunarea pământească în jurul Maicii Domnului pentru a cinsti sfințeia Sa. Pruncul pe care L-a născut Fecioara Maria este cu adevărat Dumnezeu. Fecioara Maria reprezintă astfel omenirea în fața lui Dumnezeu, se face templu curat al Lui Hristos, primindu-L și născându-L pe Mesia, devenind astfel mijlocitoare pentru noi în fața Domnului, Eva cea nouă, mama noastră a tuturor.

Soborul Macii Domnului este unul din cele cinci mari praznice din anul bisericesc închinate Sfintei Fecioare Maria.

Sărbătoarea Soborului Maicii Domnului înseamnă sărbătoarea soborului creştinilor, care se adună spre a cinsti pe Maica Domnului, imediat după Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Prin acordul ei liber ea a dat trup Fiului Veşnic al lui Dumnezeu celui nevăzut, celui necuprins, celui inaccesibil sau neapropiat şi L-a făcut cuprins, văzut şi aproape de oameni. Maica Domnului este cinstită pentru că este Născătoare de Dumnezeu. Ea poartă acest nume mare şi sfânt de Născătoare de Dumnezeu şi pentru că nu a pierdut fecioria prin naştere, ea se numeşte şi pururi Fecioară Maria“.

Maica Domnului, icoana vie a Bisericii, a interiorizat în ea pe însuşi Dumnezeu Cuvântul, Mântuitorul lumii. „Maica Domnului este pregătită şi ea, nu doar conştiinţa poporului Israel, care aştepta pe Mântuitorul prezis de profeţi. La vârsta de 3 ani este dusă la Templul din Ierusalim, unde stă 12 ani, meditând şi rugându-se. Ea ascultă cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, astfel pregătindu-se să interiorizeze în ea nu doar cuvântul din carte, ci pe Dumnezeu Cuvântul, izvorul cuvintelor din cărţile sfinte. Maica Domnului este şi icoana Bisericii, care poartă în ea pe Hristos şi Îl arată lumii. Maica Domnului, în icoanele noastre, poartă pe braţul stâng, aproape de inimă, pe Pruncul Iisus, care stă pe braţul ei ca pe un tron şi cu mâna ei dreaptă Îl arată pe El şi în timp ce Îl arată, ea fiind în stare de rugăciune, primeşte binecuvântarea Lui. Prin aceasta înţelegem că Biserica rugătoare, a cărei icoană sfântă vie este Maica Domnului, trăieşte din binecuvântarea Fiului ei, din binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos.

Taina Naşterii Fiului lui Dumnezeu ca Om din Fecioara Maria a fost prevestită de prorocii Vechiului Testament: „Această taină a Naşterii Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos ca Om din Fecioara Maria a fost prevăzută de prorocii Vechiului Testament care au prezis şi prevăzut Taina Naşterii Fiului lui Dumnezeu Mântuitorul Lumii din Fecioara Maria. Astfel, Patriarhul Iacob vede o scară care uneşte cerul cu pământul şi pe această scară coboară şi urcă îngerii din ceruri. Sfinţii Părinţi ai Bisericii au tâlcuit această scară ca fiind Taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria. Prin lucrarea Duhului Sfânt, Cel Veşnic din Ceruri coboară pe pământ în timp şi, deci, Maica Domnului este scara prin care Dumnezeu coboară pe pământ prin Întrupare; Fiul lui Dumnezeu devine om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

Maica Domnului prin smerenie, prin ascultare, prin această dăruire de sine totală se învredniceşte a fi vas ales al Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos. De aici vine cinstirea ei deosebită. De aceea, Biserica o preamăreşte ca fiind mai cinstită de cât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul a născut. Arată acum de ce este mai cinstită de cât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii pentru că din ea S-a născut Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Veşnic. S-a făcut trup şi S-a arătat în lume şi a vieţuit cu oamenii şi prin moartea şi prin Învierea Sa a izbăvit de păcat şi de moarte neamul omenesc.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel
Sursa:basilica.ro

• Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa
  Publicat in : Adormirea Maicii Domnului
• Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii
  Publicat in : Dogma
• Rugaciune catre Maica Domnului a Sfantului Antim Ivireanul
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Maica Domnului, primul martor al Invierii
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Maica Domnului Platytera
  Publicat in : Pictura

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: