1.Ce sunt sfintii ?

La inceput, "sfintii" erau numiti, in general, toti crestinii, adica credinciosii sau membrii primelor comunitati crestine, care primisera botezul si care, deci, trecusera la o viata noua si curata, fiind renascuti prin Har ; cu acest apelativ se adreseaza acestora Sfintii Apostoli in epistolele lor (Rom. I, 7 ; 2 Cor. XIII, 13 ; Efes. V, 3 ; 1 Petru II, 5 s.

a.).

Conform versetului biblic : "Mai bun este numele bun decat unt­delemnul bun si ziua mortii decat ziua nasterii"(Ecles. VII, 2), pentru a perpetua amintirea eroilor ei, Biserica crestina consemneaza pana astazi in calendare si serbeaza de obicei ziua mortii sfintilor, adica data tre­cerii lor spre cele ceresti, socotita ca ziua lor de nastere, spre viata cea vesnica si adevarata, "unde nu este nici du­rere, nici intristare, nici suspin". Numai Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul fac exceptie de la aceasta regula ; ei au privilegiul de a li se sarbatori atat zamislirea (23 septembrie, 9 decembrie) si nasterea (8 septembrie, 24 iunie), cat si alte evenimente din viata lor (ca Buna­vestire, Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul), pentru ca Sfanta Fecioara este cea dintai si cea mai mare decat toti sfintii, iar Sf. Ioan Botezatorul pentru ca, dupa proorocia facuta de in­gerul Gavriil, "va fi mare inaintea Domnului" si s-a umplut de Duh Sfant inca din pantecele maicii sale (Luca I, 15), iar dupa marturia Mantuitorului insusi, "nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei mai mare decat Ioan Botezatorul"(Matei XI, 11).

Cele mai vechi sarbatori ale sfintilor, adica cele dintai inscrise in calendarele crestine (martirologii), au fost aniversarile anuale ale mortii martirilor si ale di­feritilor episcopi locali. In fiecare an, crestinii se adunau la mormintele martirilor, pe care de obicei se construiau bisericute (martyria), sau in locul unde praznuiau amintirea lor si acolo faceau rugaciuni si pri­vegheri, citeau actele martirice sau istoria patimirii si a mortii marti­rilor sarbatoriti si savarseau Sf. Euharistie.

Incepand din sec. IV inainte, la sarbatorile martirilor din epoca persecutiilor s-au adaugat cele ale marturisitorilor, care suferi­sera in timpul prigoanelor sau vor suferi, dupa aceea, pentru apararea credintei adevarate, dar au supravietuit chinurilor, murind mai tarziu (ca de ex. Sf. Maxim Marturisitorul, + 662) ; apoi s-au adaugat cele ale sfintilor pustnici, calugari si cuviosi, urmate de cele ale sfintilor ierarhi (marii pastori, organizatori si conducatori de Biserici din epoca ecumenicitatii crestine), ale marilor teologi, facatori de minuni (taumaturgi) etc. Aceste sarbatori aveau de obicei, la inceput, un caracter local sau regional, adica erau tinute - mai ales in epoca persecutiilor - numai in locul sau tinutul unde traise, unde patimise martirul respectiv, unde i se pastrau sfintele moaste, sau unde activase sfantul ierarh respectiv etc. Unele dintre ele au pastrat pana azi acest caracter limitat; altele (ale sfintilor mai importanti) s-au raspndit cu timpul fie in intreaga cresti­natate (ca de ex. sarbatorile Sfintilor Stefan, Petru si Pavel, Vasile cel Mare s.a.), fie numai la ortodocsi (ca de ex. aceea a Sfantului Dimitrie);altele s-au raspandit numai intr-o tara sau intr-o Biserica nationala sau locala, cum sunt cele ale sfintilor mai noi, ale neomartirilor si ale sfin­tilor nationali ai fiecarui popor ortodox.

Inscrierea sau trecerea acestor sarbatori in calendarele diferitelor comunitati sau Biserici crestine locale (sinaxare, eortologii, minologhii sau martirologii) echivala de fapt cu recunoasterea oficiala a cultului sfintilor respectivi in aceste comunitati sau Biserici ; cu un termen mai nou (de origine apuseana) ea se numeste canonizare (adica trecerea in canonul, catalogul sau listele sfintilor, alaturi de sfintii mai vechi). De regula, ea este urmata de intocmirea slujbelor sfinte (a cintarilor si a rugaciunilor pentru comemorarea, invocarea si cinstirea sau lauda sfintilor) si de redactarea Vietilor (Sinaxarelor) sfintilor respectivi, care au fost cu timpul introduse olicial in cartile de slujba ortodoxe (Mineie, Triod si Penticostar).

2. Sarbatorile sfintilor cu cinstire generala in toate Bisericile Ortodoxe

Biserica noastra face in fiecare zi a anului amin­tirea unuia sau a mai multor sfinti. Dar nu toti sunt sarbatoriti pretutin­deni, ci numai cei mai de seama dintre ei, care s-au impus evlaviei popu­lare prin anumite merite deosebite.
Sarbatori ale sfintilor praznuiti in toate Bi­sericile Ortodoxe :

a) Sf. Marele Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, la 26 octombrie. Acesta a fost diacon al episcopului din Sirmium, fiind martirizat la 9 aprilie in anul 304, in persecutia lui Maximian.

b) Sf. Marele Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei (Licia) din Asia Mica, facatorul de minuni (+ 6 decembrie 343 sau 340), la 6 de­cembrie, sarbatoare numita in popor Sin Nicoara sau Simicoara (de la Sanctus Nicolaus).

c) Sf. Arhidiacon si intaiul mucenic Stefan, ucis cu pietre de evrei, in anul 33 (Fapte VI, 5 - VIII, 2) ; pomenirea lui se face la 27 de­cembrie. Este una dintre cele mai vechi sarbatori ale sfintilor.

d) Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei din Asia Mica, mort la 1 ianuarie 379 (sarbatoarea lui, la 1 ian., coincide cu praz­nicul Taierii-imprejur a Domnului). Amintirea acestui mare sfant se serbeaza si la 30 ianuarie .

e) Soborul (Adunarea) Sfantului Ioan Botezatorul, Proo­rocul si inaintemergatorul lui Hristos, la 7 ianuarie (a doua zi dupa Botezul Domnului, potrivit regulii dupa care a doua zi dupa marile praz­nice se serbeaza pomenirea persoanelor principale care au luat parte la evenimentul comemorat la praznicul respectiv).

f) Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, la 30 ianuarie. E o sarbatoare ele origine mai noua, instituita in sec. XI.

g) Sf. Marele Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, martirizat in anul 303, in persecutia lui Diocletian, la 23 aprilie.

h) Sfintii imparati Constantin (cel Mare) si maica sa Elena, primii imparati crestini si protectori ai crestinatatii, ambii sarbatoriti la 21 mai, care este ziua mortii imparatului Constantin (anul 337).

i) Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, la 24 iunie (cu sase luni ina­inte de Nasterea Domnului, Luca I, 36). Sarbatoarea a fost instituita dupa unii, spre a inlocui unele vechi sarbatori pagane, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstitiului de vara (22-23 iunie).

j) Sfintii Apostoli Petru si Pavel, martirizati la Roma, in persecutia lui Nero, in anul 67, au sarbatoare comuna la 29 iunie, care e data trans­ferarii moastelor celor doi Sfinti Apostoli la locul nurnit ad catacumbas, de pe Via Appia din Roma, la 258.

k) Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, la 20 iulie (Regi, cap. XVII-XIX si 4 Regi, II, 1-12). In unele Tipice vechi po­menirea lui se facea luni dupa Duminica Tomii.

l) Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la 29 august. Este una dintre sarbatorile de sfinti cu baza biblica (despre originea ei - Matei XIV, 3-12 si Marcu VI, 17-29).

3. Sarbatori ale sfintilor cu date variabile
Sarbatorile sfintilor au de regula date fixe. Sunt insa si Sfinti ale caror sarbatori au data variabila sau schimbatoare, pentru ca depind de data Pastilor si variaza deci in fiecare an. Asa avem, de ex. : Sf. Marele Mucenic Toader sau Teodor Tiron (adica Recrutul), ostas martirizat in persecutia lui Maximian (304) si cu zi de serbare la 17 febr., este pome­nit si in sambata din prima saptamana a postului Pastilor, pentru o mi­nune savarsita de el in timpul prigoanei lui Iulian Apostatul; Dreptul Lazar din Betania, prietenul Domnului, inviat de El din morti (Ioan, XI), a carui inviere este pomenita in Sambata sap­taminii a sasea din Postul Mare (Simbata dinaintea Floriilor sau a lui Lazar) ; Sf. Grigore Palama, marele teolog bizantin si arhiepiscop al Tesalonicului, din sec. XIV (+ 1362), cu zi de pomenire la 14 noiembrie, dar cu sarbatorire mai solemna in duminica a doua din Sf. si Marele Post; Sf. Ioan Scararul, marele pustnic si ascet (+605), autorul cunoscutei scrieri Scara (nevointelor duhovnicesti), cu zi de pomenire la 30 martie, sarbatorit in chip solemn in duminica a pa­tra a Postului Mare, pentru insemnatatea operei sale in aceasta perioa­da a anului bisericesc, consacrata nevointelor duhovnicesti ; Cuvioasa Maria Egipteanca (+ 522), cu zi de pomenire la 1 aprilie si cu sarbato­rire solemna in duminica a cincea din Postul Mare, ca pilda si model da pocainta ; Sf. Apostol Toma (duminica I-a dupa Pasti).

Tot sarbatori ale sfintilor cu date variabile sunt si Duminicile Sfintilor Parinti si ale Sfintilor Stramosi, si anume :

a) Duminica celor 318 Sfinti Parinti adunati la Sinodul I ecumenic (Niceea, 325), care sunt sarbatoriti (incepand din sec. IX) in duminica a saptea dupa Pasti (duminica dinaintea Rusaliilor) ;

b) Duminica celor 630 Sfinti Parinti adunati la Sinodul IV ecume­nic (Calcedon, 16 iulie 451), care cade intre 13-19 iulie ; sarbatoarea a fost introdusa inca de la 518 de patriarhul ecumenic Ioan al doilea.

c) Duminica celor 365 Sfinti Parinti adunati la al saptelea Sinod ecumenic (Niceea, 787) coincide cu duminica a 21-a dupa Rusalii, care cade in prima duminica dupa 11 octombrie.

d) Duminica Sfintilor Stramosi e sarbatoarea comuna a tuturor sfintilor (Patriarhilor, Dreptilor si Proorocilor) din Legea Veche, care se praznuieste in prima duminica dupa 11 decembrie ;

e) Duminica dinaintea Nasterii Domnului, a Sfintilor Parinti (du­minica ultima dinaintea Nasterii Domnului care cade intre 18 - 24 de­cembrie) ;

f) Duminica Parintilor dupa trup ai Domnului nostru Iisus Hristos este prima duminica dupa Nasterea Domnului (poate cadea intre 26-31 decembrie);

g) La acestea am putea adauga Duminica Tuturor Sfintilor (dumi­nica I-a dupa Rusalii), o sarbatoare comuna a tuturor sfintilor ale caror nume si urme s-au pierdut, s-au uitat sau au ramas neinregistrate si necunoscute. Aceasta sarbatoare se pare ca a fost introdusa mai intai la Antiohia, prin veacul IV, apoi si in Apus, la anul 608.

.