La început, curăţirea are o orientare morală.
„Curăţirea, în esenţă, este nevoinţa pe care o face omul când se fereşte să facă lucruri rele şi face lucruri bune. Adică începe cu o morală; are o orientare morală la început. Omul învaţă sa postească şi tot ce mai e nevoie pentru a înainta în stadiile de început."
Pentru că orice păcat şi patimă este un rezultat al conlucrării dintre energia demonică şi propria noastră voinţă, de aceea şi curăţirea se dobândeşte odată cu alungarea din suflet a energiilor diavolului.
In Evanghelii vedem că Hristos alunga demonii ca să-i elibereze pe oamenii stăpâniţi de diavol. In această perspectivă ermineutică [a curăţirii] trebuie să vedem tămăduirile demonizaţilor.
Dar, desigur, Părinţii Bisericii definesc concret curăţirea ca pe eliberarea inimii şi a minţii de sub stăpânirea gândurilor şi a patimilor. Ca să înţelegem la ce anume se referă Sfinţii Părinţi când vorbesc despre curăţire, trebuie să subliniem că sufletul omului are două energii: energia noetică şi energia raţională. Omul, prin energia noetică, intră în contact cu Dumnezeu, iar prin energia raţională cunoaşte lumea înconjurătoare. In starea lor firească, energia noetică se află în inimă şi are pomenirea lui Dumnezeu, iar energia raţională se află în creier şi alcătuieşte gândurile. Când aceste energii se amestecă, iar gândurile din intelect iau în stăpânire mintea şi coboară în inima – adica in partea patimitoare a sufletului, unde se afla pofta si iutimea –atunci se naste necuratia mintii si a inimii. Astfel, curatirea, in traditia ortodoxa, este inteleasa ca eliberarea energiei noetice de ganduri-nu doar de gandurile rele, ci si de cele bune.
“Ce inseamna curatirea? Curatirea inseamna sa se duca din minte toate gandurile si sa ramana numai un singur gand. Iar gandul asta este pomenirea lui Dumnezeu, intiparirea in inima omului a pomenirii lui Dumnezeu, care lucreaza de acum 24 de ore din 24.”
In starea de cădere, mintea este stăpânită de multe gânduri, fiind in stare de nefuncţionare, de aceea trebuie activată.
„Punem în funcţiune ceva nefuncţional, iar ceva-ul asta este mintea. O curăţim, o frecăm bine-bine, scoatem toate înţelesurile din minte, toate gândurile; mintea asta o facem de-un-singur-gând, începe rugăciunea de-un-sin gur-gând; nu de multe gânduri, de-un-singur-gând. Şi aceasta este tămăduirea minţii, aceasta este redobândirea pomenirii lui Dumnezeu Şi mintea aceasta îşi recapătă de-acum memoria pe care o pierduse."
Astfel, omul începe cu lucrurile exterioare, adică cu evitarea păcatului, iar după aceea înaintează spre lumea sa lăuntrică.
„Vedem la Părinţi că există curăţirea, există şi luminarea. Iar curăţirea am subliniat că nu înseamnă o curăţire in sens pur moral, ci intr-un sens moral care are o seninificaţie ascetică. Vasăzică, la Părinţi, curăţirea este o stare ascetica, la care omul ajunge după o lupta, nu doar de evitare a păcatului, pentru ca evitarea păcatului face oricum parte din nevoinţă, parte intregrantă din nevointă, ci şi de curăţire a inimii.
Curăţirea inimii nu înseamnă doar să eviţi păcătul. Curăţirea inimii înseamnă să plece din inimă orice gand, şi să se duca in raţiunea omului. Sa fie tinute in ratiune toate gandurile, adica modul in care gândeşte omul, iar inima să rămână fară gânduri. Numai cu un singur gând, numai cu rugăciunea. Acest lucru este extrem de important.
Odată dobândită, se numeşte Rugăciunea inimii; se mai numeşte şi rugăciune de-un-singur-gând. Este un singur gând, care e însăşi rugăciunea, care înseamnă pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu, Aceasta este curăţirea inimii, după Sfinţii Părinţi. Nu doar evitarea păcatului. Aici,, in Grecia, s-a impus o concepţie puritană despre starea de curăţie a omului."
Este o învăţătură de bază a Părinţilor faptul că mintea trebuie să se goleasca de toate gândurile, şi bune, şi rele. Desigur, gândurile, chiar şi gândurile viclene, trebuie sa existe în raţiune, pentru că altfel omul nu poate să trăiască în mediul înconjurător; astfel, când Părinţii spun că trebuie să nu avem gânduri, nu înţeleg să eliminăm gândurile din raţiune-intelect, ci din mintea care lucrează în inimă.
Trebuie ca mintea omului să se curatească de toate prejudecăţile. Dar ce anume înţeleg Părinţii prin asta? Inţeleg si prejudecăţile morale, şi prejudecăţile imorale, şi aici este ciudăţenia, ca cineva trebuie sa elimine absolut toate gândurile."
Unii citesc scrierile patristice, şi nu au sesizat distincţia dintre minte şi intelect, au impresia că trebuie să elimine toate gandurile viclene din ratiune şi să lase acolo numai gandurile bune. Aceasta insa nu este o interpretare corecta, nici ceva care sa poata fi realizat.
„Cine face asta o să ajungă până la urmă puritan, ori mai degrabă o să ajungă la balamuc; nu aşa se fac lucrurile. Scopul nu e să elimini gândurile viclene, pentru că, dacă nu ştii ce-i un gând viclean, cum o să ştii de ce să te fereşti? Cum să elimini gândurile viclene? Este posibil aşa ceva?
E ca şi cum nu te-ai mai gândi deloc la lucruri rele, ci doar la lucruri bune. Bine, atunci cum o să fii Părinte duhovnicesc şi-o să îndrumi lumea, dacă nu ai, ca să zic aşa, în cap, adică în raţiunea ta, gânduri viclene? Trebuie sa ştii ce sunt lucrurile acestea viclene. Dacă n-ai viclenia în cap, şi vine diavolul, o să-i cazi imediat în gheare, pentru că nu să ştii să discerni. Nu sunt posibile lucrurile acestea.
Dar Părinţii nu vorbesc despre eliminarea gândurilor din raţiune, pentru că din raţiune n-ai cum să elimini gândurile, lucrul ăsta este exclus, pentru că scopul raţiunii e tocmai să raţioneze, să gândească. Când spunem, «gând» înţelegem ceea ce avem în gândirea omului, dar eliminarea gândurilor se face nu din gândirea omului, ci din mintea omului. Mintea trebuie curăţită de gânduri şi să se golească de tot, ceea ce înseamnă ca mintea trebuie să scape nu doar de gândurile rele, ci şi de cele bune, şi să se golească de tot. Şi numai atunci, din moment ce raţiunea se ocupă cu bazele Rugăciunii minţii, atunci poate rugăciunea să meargă din raţiune în minte, după ce a avut loc separarea lor. Asta înţeleg Părinţii când vorbesc despre curăţire."
Ierotheos, mitropolitul Nafpaktosului
Dogmatica empirica, vol II, Editura Doxologia
Cumpara cartea "Dogmatica empirica, vol II"
-
Sa lepadam cat mai repede gandurile rele
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.