Cand omul se insoteste cu gandurile rele, ajunge la fapte rele. Iar dupa ce s-a obisnuit cu ele, nu mai este mustrat de constiinta pentru cele rau savarsite, i se par firesti.
Daca va dori sa scape de patimi, cel imbatranit in rau trebuie sa stie ca insasi firea sa va lupta impotriva lui. Chiar ea il va sili pe om sa savarseasca pacatul. O fire pervertita de pacat nu mai lucreaza dupa cele randuite sau asezate de Dumnezeu in ea.
Patimile la inceput pot fi usor smulse din noi, dar pe masura ce le hranim, ele devin atat de puternice, incat cu greu le mai putem birui. Iar omul robit , lipsit de rezultat in lupta cu patimile, ajunge sa deznadajduiasca, sa creada ca nu mai poate salva nimic din sine. Insa, ori cat de mult ar cadea omul, el trebuie sa stie ca prin puterea lui Dumnezeu poate iesi invingator in lupta cu pacatul. Ce frumos spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "O, de am avea noi atata ardoare pentru El, cata duiosie parinteasca are El pentru noi!"
E datoria fiecaruia dintre noi sa marturisim la spovedanie nu doar faptele savarsite, ci si gandurile rele. Trebuie sa retinem ca noi chiar daca nu-i spunem cuiva un cuvant rau, dar daca il purtam in mintea noastra cu un gand rau, adica ii dorim raul sau ne bucuram de caderile lui, atunci se produce o ruptura intre noi si Dumnezeu.
Patimile pleaca de la pacate, iar pacatele de la ganduri. Asadar, sa luam aminte la ce fel de ganduri purtam.
Iulian Predescu
-
Patimile - boli ale sufletului
Publicat in : Credinta -
Cum se nasc patimile ?
Publicat in : Editoriale -
Patimile si Invierea in psalmi
Publicat in : Saptamana Patimilor -
Patimile Celui fara de patimi
Publicat in : Saptamana Patimilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.