Trebuie sa luam aminte la sfaturile duhovnicesti?

"Dupa cum folosul prescriptiilor medicale, date just si dupa toate regulile stiintei medicale, se vadesc mai ales dupa ce ele au fost puse in practica; tot asa si indemnurile duhovnicesti isi vadesc intelepciunea si folosul lor, pentru indreptarea vietii si desavarsirea celor ce asculta, mai ales atunci cand preceptele lor dau rezultate recunoscute in viata de toate zilele…"

De ce suntem liberi?

"- Dar pentru ce n-am fost creati, as putea fi intrebat, cu capacitatea de a nu mai pacatui, incat sa nu mai putem pacatui chiar daca am voi?

- Dar si tu socotesti bune slugile tale, cand le vezi ca iti indeplinesc sarcinile de buna voie, nu cand le ai sub lanturi! Asadar, si lui Dumnezeu nu-I este draga fapta savarsita prin constrangere, ci aceea savarsita prin virtute; iar virtutea se indeplineste prin libera alegere, si nu prin constrangere; iar alegerea depinde de noi, si ceea ce depinde de noi este tocmai liberul arbitru. Asadar, cel care huleste pe Creator, [spunand] ca nu ne-a facut infailibili prin fire, nu face altceva decat sa prefere firii rationale pe cea irationala, firii libere si active pe cea imobila si lipsita de initiative".

Dumezeu pedepseste sau vindeca?

"Dupa cum doctorul este un binefacator chiar daca produce dureri si suferinte trupului (caci se lupta cu boala, nu cu bolnavul), tot asa si Dumnezeu este bun cand prin pedepse date unora Se ingrijeste de mantuirea tuturor. Nu acuzi pe doctor cand pe unele din partile corpului tau le taie, pe altele le arde, iar pe altelele scoate cu totul; ci ii mai dai si bani si-l numesti salvatorul tau pentru ca a oprit boala intr-o mica parte a trupului, inainte de a se intinde in tot trupul.

Dar cand vezi ca un oras se darama peste locuitorii lui din pricina cutremurului sau ca o corabie se scufunda in mare cu toti calatorii, nu zabovesti sa-ti pornesti limba hulitoare impotriva adevaratului Doctor si Mantuitor.

Si totusi ar trebui sa intelegi ca, atunci cand bolile oamenilor sunt marunte si usor de vindecat, este suficient sa se tina un tratament facut cu grija; dar cand boala se dovedeste mai puternica decat tratamentul, atunci este necesara indepartarea cangrenei, pentru ca nu cumva, intinzandu-se boala, sa cuprinda si organele vitale. Asadar, dupa cum nu-i de vina doctorul daca-ti taie sau iti arde o parte din trup, ci boala, tot asa si distrugerile oraselor isi au originea in pacatele oamenilor, care, depasind orice masura, Il dezleaga pe Dumnezeu de hula!"

Invidia

"Nu se naste in sufletele oamenilor o patima mai pierzatoare decat invidia; supara foarte putin pe cei din jur, dar pricinuieste in primul rand un rau personal celui stapanit de aceasta pornire nestapanita. Dupa cum rugina mananca fierul, tot asa si invidia roade sufletul invidiosului. Dar, mai bine spus, dupa cum viperele, potrivit spuselor oamenilor, mananca la nasterea lor, pantecele care le-a zamislit, tot asa si invidia obisnuieste sa sfasie sufletele care au odraslit-o!

[…] Asadar, daca de pe urma invidiei curg fara incetare peste noi, ca dintr-un izvor: moartea, pierderea adevaratelor bunatati, instrainarea de Dumnezeu, tulburarea legilor si in acelasi timp rasturnarea tuturor bunurilor din viata, sa ascultam pe Apostol si <<sa nu alergam dupa slava desarta, intaratandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii >> ( Gal. 5, 26), ci mai degraba sa fim <<buni, milosi, iertandu-ne unii pe altii, dupa cum Dumnezeu ne-a iertat pe noi, in Hristos Iisus>> ( Ef. 4, 32)…"

Smerenia Domnului ca model pentru noi…

"Toate faptele Dommului ne invata smerenia! Cand era prunc, era in pestera; si nu in pat, ci in iesle; in casa unui tamplar si a unei sarmane mame, supunandu-Se mamei Lui si logodnicului ei; a fost invatat si a auzit lucruri pe care nu avea nevoie sa le invete si sa le auda; punea intrebari si prin intrebarile puse minuna pe toti cu intelepciunea Lui. S-a supus lui Ioan, si Stapanul a primit de la rob botezul. Nu S-a impotrivit niciunuia dintre dusmanii Sai si nici nu S-a folosit de nespusa putere pe care o avea, ci Se supunea lor ca unora ce erau mai puternici decat El, ingaduind puterii acesteia trecatoare sa-si arate toata taria ei. A stat inaintea arhiereilor cum sta un acuzat, a fost dus inaintea guvernatorului si a indurate judecata si, cu toate ca putea sa vadeasca pe hulitori, suferea in tacere hulele; a fost scuipat de slugi si de cei mai josnici robi, a fost dat mortii, ba chiar la moartea cea mai rusinoasa printer oameni. Astfel, Domnul nostru a strabatut de la nastere pana la sfarsitul Sau pe toate cele omenesti".

Cum sa pastram un echilibru in viata de zi cu zi…

"Dupa cum cunoastem greutatea unui lucru dupa inclinarile talerelor balantei si dupa cum verificam calitatea aurului frecandu-l de piatra, tot asa si noi, daca vom avea in minte masurile puse noua de Domnul, nu vom depasi niciodata hotarele cumpatarii. Daca vreodata se va abate asupra ta vreo intamplare din cele nedorite, sa nu te tulburi, mai ales ca mintea ti-e pregatita mai dinainte; apoi, usureaza greutatea celor prezente cu nadejdea celor viitoare. Dupa cum cei bolnavi de ochi isi intorc privirile de la obiectele foarte stralucitoare odihnindu-le peste flori si pe campiile inverzite, tot asa si sufletul nu trebuie sa priveasca necontenit la cele ce pricinuiesc intristare, nici sa se lipeasca de nenorocirile prezente, ci sa-si plimbe privirea spre contemplarea adevaratelor bunatati. Si vei reusi sa te bucuri pururea daca vei privi necontenit la Dumnezeu; iar nadejdea rasplatirii va usura necazurile vietii. Ai fost batjocorit? Cauta la slava pe care o ai pastrata in ceruri pentru rabdarea ta! Ai suferit vreo paguba? Uita-te la bogatia cea cereasca si la comoara pe care ti-ai agonisit-o prin faptele bune! Ai fost alungat din patrie? Dar ai patrie Ierusalimul cel ceresc! Ai pierdut copilul? Ai insa ingeri, impreuna cu care vei dantui imprejurul Tronului lui Dumnezeu si te vei veseli cu o veselie vesnica!"

"Astfel, punand fata in fata necazurile prezente cu bunatatile nadajduite, iti vei pastra sufletul neindurerat si netulburat, asa cum ne indeamna legea apostolului. Sa nu se veseleasca peste masura sufletul tau de cele ce fac bucurie oamenilor, dar nici sa fie doborat si umilit de tristeti si descurjari din pricina nenorocirilor. Daca ai sa te obisnuiesti asa in toate imprejurarile vietii, atunci vei duce o viata nebantuita si netulburata de valuri.

Si vei reusi cu usurinta aceasta daca va locui impreuna cu tine porunca ce te indeamna sa te bucuri pururea, daca vei indeparta cele ce tulbura trupul, daca vei aduna cele ce veselesc sufletul, daca nu vei pune la inima nimic din cele din lumea aceasta si daca vei avea mintea atintita la nadejdea bunatatilor celor vesnice; numai gandul la aceste bunatati este indestulator sa umple sufletul de bucurie si sa faca sa salasluiasca in inimile noastre o veselie ingereasca, in Hristos Iisus Domnul nostru, caruia Slava si stapanirea in veci. Amin!" (culegere din cuvantarile Sf. Vasile cel Mare)

Arhim. Siluan Visan

.

• Sfaturi duhovnicesti pentru parinti
  Publicat in : Cum sa educam ortodox copilul