Sfanta Noua Mucenita Tatiana se numara in randul sfintilor mucenici si marturisitori care au patimit pentru Hristos, in timpul secolului trecut, in Rusia. Ea a dobandit acea fericire despre care ne vorbeste Mantuitorul in Predica de pe Munte: "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. (Matei 5, 10-11)” Cu aceasta fericirea sfanta in suflet
a putut rabda pana la sfarsit pentru Adevar, pastrand dreapta credinta si dreapta vietuire.
Ziua de praznuire a Sfintei Noii Mucenite Tatiana este 10/23 septembrie. Mai este pomenita si la sarbatoarea Noilor Mucenici si Marturisitori ai Rusiei (cea mai apropiata duminica de 25 ianuarie/7 februarie), precum si la Soborul Noilor Mucenici de la Butovo (a patra duminica dupa Pasti.)
Sfanta Noua Mucenita Tatiana Grimblit
Tatiana Nikolaevna Grimblit s-a nascut pe 14 decembrie 1903 in orasul Tomsk (sudul Siberiei). Studiile le-a urmat in cadrul scolii din orasul natal pe care le-a finalizat in 1920. Incepand cu acest an, cand razboiul civil s-a extins iar represiunea politica a inceput sa se manifeste in intreaga tara, Siberia a devenit locul de exil unde erau intemnitati oameni din intreaga Rusie.
De mica fiind crescuta in credinta ortodoxa, cu dragoste fata de Dumnezeu, Biserica si semeni, tanara Tatiana stia ca Mantuitorul Iisus Hristos ne asteapta sa-L cercetam si in cei aflati in inchisoare. Cercetarea celor din inchisoare este totuna cu cercetarea lui Hristos, precum El insusi ne spune: "Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut" (Matei 25, 40).
Astfel, dupa moartea tatalui sau, Tatiana a trebuit sa lucreze ca invatator. In varsta de numai 17 ani, tanara a inceput sa-si foloseasca banii castigati pentru a-i ajuta pe cei aflati in temnita. De asemenea, organiza colecte in cadrul bisericilor locale pentru a face rost de provizii pe care sa le ofere celor din inchisori. Obiceiul ei era acela de a intreba administratia inchisorii care dintre detinuti nu a primit pachet si apoi ruga ca proviziile pe care ea le aducea sa le fie oferite acestora.
In anul 1923, cand Tatiana avea 20 de ani, a calatorit cu provizii pentru prizonierii din Irkutsk. Aici avea sa fie arestata si acuzata de activitati anti-revolutionare, doar pentru ca era milostiva fata de cei intemnitati. A fost eliberata dupa patru luni de inchisoare, insa a fost din nou inchisa in 1925, la varsta de 22 ani, tot pentru ajutorarea semenilor. In tot acest timp, Tatiana a cunoscut numerosi episcopi si clerici intamnitati in Siberia.
Activitatea sa a atras atentia autoritatilor care au inceput sa stranga marturii mincinoase impotriva sa. I se imputa faptul ca are legaturi clerul anti-revolutionar aflat in regiunea Narym, Ahanghelsck, si in inchisorile din Tomsk si Irkutsk.
Pe 6 mai 1925, seful diviziei secrete a OGPU a interogat-o pe Tatiana cu privire la ajutorul pe care il ofera clerului. Ea a recunoscut ca in ultimii cinci ani a trimis pachete episcopilor, clerului, laicilor si oamenilor, dar a afirmat ca toti ii sunt necunoscuti. Pentru a nu le pricinui rau acestora, a refuzat sa numeasca pe cineva care a primit de la ea provizii sau care a ajutat-o in aceasta activitate.
O zi mai tarziu, avea sa fie arestata si trimisa in exil, in Siberia, Kazakstan si in Turkistan, pana in luna martie 1928. A fost eliberata a treia oara din inchisoare la varsta de 24 de ani.
La scurt timp dupa eliberare, Tatiana s-a mutat in districtul istoric al Moscovei, Zamoskvorechie. Aici canta in corul Bisericii Sfantul Nicolae din Pyzhy, al carui paroh era o cunostinta apropiata a sa , Arhimandritul Gabriel Melekessky, care avea sa fie ulterior canonizat drept Marturisitor.
Incepand cu aceasta perioada, nu numai ca nu a renuntat sa-si ajute semenei, dar a sporti actele de binefacere. De la varsta de 25 de ani, in pofida celor cateva arestari si anilor de inchisoare, Tatiana a devenit un binefacator la nivel national. Ajuta prizonierii vizitandu-i, oferindule hrana si, mai ales, suport moral.
La inceputul anilor '30 un nou val de persecutii religioase a zguduit intreaga tara, in urma caruia mii de clerici si credinciosi au fost arestati. Pe 14 aprilie 1931, Tatiana a fost arestata pentru a patra oara.
La ancheta, cateva zile mai tarziu, aceasta a recunoscut deschis faptul ca ii ajuta pe cei intemnitati si exilati. A marturisit ca ajuta pe oricine, chiar daca apartine Bisericii sau nu, chiar daca este intemnitat pentru ratiuni politice sau pentru crima. Ceea ce conta era doar faptul ca ei au nevoie de ajutor si ca nimeni nu le ofera sprijinul.
Cateva zile mai tarziu, pe 30 aprilie 1931, Tatiana a fost pedepsita cu trei ani de inchisoare si trimisa in campul de munca Vishersky din Perm Oblast. In acest loc a gasit o noua cale de a-i ajuta pe semeni lucrand ca asistenta medicala. In 1932, fiind eliberata a ales sa se mute in vechiul oras Yuryev Polsky din Vladimir Oblast. Dupa un an, a mers in orasul Alexandrov, din aceeasi regiune, unde a lucrat ca asistenta medicala intr-un spital. S-a mutat pentru ultmia data in 1936, de aceasta data in satul Konstantinovo din Moscova Oblast (aproape de lavra Sfantul Serghie), unde s-a angajat in spitalul regional ca asistenta si asistent de laborator.
Tatiana a continuat sa-si foloseasca castigurile materiale pentru a-i ajuta pe multi dintre clericii inchisi insa, carora le scria epistole, adesea devenid singura lor sursa de sprijin moral din lumea de dincolo de zidurile inchisorii. Printre clericii cu care a corespondat se numara Episcopul Ioan Pashin de Rilsk (canonizat ca Nou Mucenic).
Tatiana a fost arestata pentru ultima data pe 5 septembrie 1937. Ofiterii NKDV au aflat-o scriind o scrisoare unui preot aflat in exil. Tatiana a mai putut scrie doar un bilet pentru masa sa prin care ii aducea la cunostinta actul arestarii. Biletul se incheie cu aceste cuvinte: „Te imbratisez. Iti multumesc pentru tot. Luandu-mi crucea, singura care o am cu mine, stiu ca trebuie sa merg din nou (in temnita). s Nu doar ca as merge cu bucurie in inchisoare pentru Dumnezeu, ci chiar si in mormant”.
Sfanta Tatiana a fost apoi inchisa in temnita din Zagorsk (Sergiev Posad). A fost acuzata pentru ca ar fi militat impotriva regimului sovietic si pentru ca ar fi sabotat si ucis cu premeditare anumiti pacienti pe cand lucra in spitalul din satul Konstantinovo. Sfanta nu a putut recunoaste aceste lucruri intemeiate pe marturii mincinoase, alegand sa patimeasca toate pentru dreptate.
Pe 22 septembrie, Sfanta Tatiana a fost condamnata la moarte. A trecut la cele vesnice pe 23 septembrie 1937 fiind impuscata. Trupul sau a fost inmormantat intr-o groapa comuna din Butovo.
Sfanta Noua Mucenita Tatiana se numara in randul sfintilor canonizati prin decretul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse dat pe 17 iulie 2002.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.