Sfantul Ambrozie Marturisitorul, Catolicos-Patriarh a toata Georgia, este praznuit pe 16 martie. Sfantul Ambrozie a marturisit cu vrednicie credinta ortodoxa si a sustinut Biserica Ortodoxa Georgiana, intr-o perioada in care acestea erau asuprite de regimul comunist.
Sfantul Ambrozie Marturisitorul, dupa numele de mirean Visarion Khelaia, s-a nascut in anul 1861. Studiile primare le-a urmat la scoala teologica din Samegrelo. A absolvit Seminarul Teologic din Tbilisi in 1885. La scurt timp dupa incheierea seminarului a fost hirotonit preot. Parintele Ambrozie a slujit ca preot de mir in Sokhumi (in nord-vestul Georgiei) vreme de 8 ani, in acelasi timp predand la Limba Gerogiana in mai multe scoli si administrand activitatile catorva societati filantropice. In 1896 a ramas vaduv, iar in 1897 s-a inscris la Academia Teologica din Kazan.
Cat timp s-a aflat in Kazan, Parintele Ambrozie a fost ancorat deopotriva, cu mare interes, la viata cultural-literara a orasului, precum si la miscarea de independenta nationala georgiana.
A studiat istoria Georgiei incepnad cu "primele izvoare” si a compus mai multe eseuri bazate pe cercetarile sale. In 1901 Parintele Ambrozie si-a finalizat studiile universitare la Academia Teologica din Kazan si, in acelsi an, a fost tuns in monahism. Tot acum s-a intors in Georgia.
Aici devine membru activ al miscarii care milita pentru obtinerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene. In anul 1905 este exilat de catre partea adversa in Rusia.
Dupa revenirea in Gerogia a fost ridicat la rangul de Arhimandrit si numit staret al Manastirii Chelishi. Acest asezamant monahal detinea in acel timp una dintre putinele institutii de invatatamant teologic existente in Gerogia, dar, cu trecerea timpului, numarul elevilor care se inscirau a scazut considerabil. Au existat ani cand nu s-a inscris niciu nou elev. In acest constxt ingrijorator, cu binecuvantarea Episcopului Leonid de Imereti (mai tarziu Catolicos-Patriarh al Georgiei), Sfantul Ambrozie s-a implicat in gasirea tinerilor interesati pentru a studia la acest seminar. Primele lectii constau in citirea si talcuirea Sfintei Scripturi si invatatrea cantarii bisericesti.
Sfantul Ambrozie a inchinat mult din timpul sau pentru a gasi si restaura vechi manuscrise ale Manastirii Chelishi. Odata, in timp ce trecea prin curtea manastirii, a auzit un sunet infundat venind de sub pamant. A inceput sa sape in acel loc si a descoperit o veche copie a Sfintelor Evanghelii. Astfel a fost descoperit, prin voia lui Dumnezeu, "Evanghelia de la Chelishi”, un cunoscut manuscris georgian din secolele IX-X.
Nu dupa mult timp Parintele Ambrozie s-a alaturat Consiliului Sinodal din Tbilisi si a fost inscaunat Staret al Manastirii Schimbarea la Fata din capitala georgiana. In 1908 a fost acuzat de conspiratie in cazul crimei exarhului Nikon si indepartat de la slujirea din Biserica. Acuzatorii l-au exilat in Manastirea Sfanta Treime din Ryazan, unde a petrecut mai mult de un an sub paza stricta. In 1910, dovedindu-se a fi nevinovat, Parintele Ambrozie a fost achitat si i s-a permis sa slujeasca din nou.
In 1917 Arhimandritul Ambrozie s-a intors in Georgia si a reinceput activitatea in vederea obtinerii autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Georgiei. In numai cateva luni a fost proclamata autocefalia Bisericii Georgiene. Arhimandritul Ambrozie a fost sfintit Mitropolit de Chqondidi, iar mai traziu a fost mutat in regiunea Tskum-Abkhazeti.
In 1921 Mitropolitul Ambrozie a fost intronizat Catolicos-Patriarh a Toata Georgia.
La scurt timp dupa intronizare guvernul sovietic a inceput sa persecute Biserica Ortodoxa din Gerogia. Mai bine de 1200 de biserici au fost inchise, transformate in alte institutii sau distruse. Numerosi clerici au fost arestati, exilati si condamnati la moarte.
Pe 7 februarie 1922, Patriarhul-Catolicos Ambrozie, parinte duhovnicesc si pastor al poporului tarii sale, a trimis un memorandum participantilor la Conferinta de la Genova in care a aparat drepturile Bisericii Georgiene si ale tarii. In cuvintele sale se manifesta grija nu numai pentru viitorul tarii sale, ci a intregii lumi. Patriarhul Ambrozie a sustinut cu tarie ca o tara si un guvern lipsite de valorile crestine nu vor avea viitor si, din acest motiv, cerea sprijin tarilor capitaliste, in acele vremuri tulburi.
Trimiterea unui astfel de memorandum era fara precedent pentru regimul bolsevic. Drept raspuns, oficialii comunisti l-au arestat pe Patriarhul Ambrozie. Dar acesta nu s-a ferit sa sublinieze vina guvernului in privinta crimelor, nedreptatatii si sacrilegiului la adresa Bisericii.
Patriarhul Ambrozie i-a rostit unui interogator bolsevic: "Marturisirea credintei este o necesitate spirituala pentru fiecare tara - vremea persecutiei ii sporeste necesitatea”. In incheierea interogatoriului patriarhul a rostit aceste ultime cuvinte: "Sufletul meu apartine lui Dumnezeu, inima mea apartine tarii mele natale, iar cu trupul meu puteti face orice doriti”.
Curtea l-a pedepsit pe patriarhul-Catolicos al Intregii Georgii la sapte ani, noua luni si douazeci si opt de zile de inchisoare. La sfarsitul anului 1924 Patriarrhul Ambrozie si alti membri ai Consiliului Sinodal au fost amnistiati. Experienta tulburatoare din inchisoare avea sa contribuie decisiv la inrautatirea starii de sanatate a Patriarhului Ambrozie. Acesta a trecut la cele vesnice in 1927.
Proclamarea oficiala a canonizarii Sfantului Ambrozie Marturisitorul a avut loc in anul 1995.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.