Sfantul Atanasie Sinaitul este cinstit pe 20 aprilie. A trait in secolul al VII lea dupa Hristos. Dupa mai multe pelerinaje, ajunge la Manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai si primeste sa fie egumenul acestei manastiri. A luptat impotriva monofizitilor, primind si numele de "Marturisitorul". In Minei este numit "al doilea Moise". Principala sa lucrare se numeste Hodegos (Povatuitorul) si e o colectie de texte hristologice scrise in apararea Calcedonului, dar si impotriva monotelitilor.

O alta lucrare a sa este Intrebari si raspunsuri despre diferite subiecte si persoane, in care explica diferite chestiuni dogmatice, practice si bisericesti.

Alte lucrari:
- Cuvant despre sfanta adunare si despre a nu judeca si a nu tine minte raul, in care se refera la dumnezeiasca Euharistie.

- Talcuiri anagogice la Exaimeron. Intreaga opera este alcatuita din 12 carti.

- Dupa chip. Doua cuvantari despre crearea omului dupa chipul lui Dumnezeu.

- Despre arienii pangariti si necredinciosi care tagaduiesc dumnezeirea a Fiului lui Dumnezeu si spun despre Creatorul a toate ca este creatura. Cartea aceasta cuprinde fragmente dintr-o antologie de citate patristice impotriva ereticilor.

Fragment din lucrarea "Intrebari si raspunsuri":

Intrebarea 1: Care este semnul adevaratului si desavarsitului crestin?

Raspuns: Unii spun ca dreapta credinta si faptele evlaviei, dar Hristos nu statorniceste in acestea pe adevaratul crestin. Caci cineva poate sa aiba si credinta, si fapte bune, dar sa cugete inalt despre ele si astfel sa nu fie crestin desavarsit. De aceea zice Domnul: „Cel ce iubeste poruncile mele le pazeste si Eu il voi iubi pe el si Ma voi arata lui si vom veni la el, Eu si Tatal Meu, si ne vom face locas la el” (Ioan 14, 21-23). Asadar prin acestea invatam ca prin credinta si prin faptele cele bune este zidita casa sufletului de catre mintea noastra, iar daca nu vine si nu salasluieste in ea Hristos, Stapanul casei, este limpede ca nu i-a placut Lui constructia facuta de noi pentru El.

La aceasta intrebare Sfantul Anastasie ne ofera un raspuns fundamental la preocuparea noastra, cum sa fim crestini mai buni sau, mai precis, ce caracterizeaza pe adevaratul crestin, subintelegandu-se ca avem aici si solutia mantuirii noastre. Un raspuns obisnuit, asupra caruia autorul nostru ne avertizeaza ca este incomplet si insuficient este: credinta ortodoxa si faptele bune. Manualele de dogmatica de astazi, cu inca multe influente scolastice, socotesc si ele credinta si faptele bune drept conditii necesare ale mantuirii personale dar ele nu sunt niciodata si suficente. Pentru ca ele nu-ti asigura in chip magic intrarea in imparatia lui Dumnezeu, pentru ca faptele exterioare daca nu au drept continut pe Hristos, ne duc pe un drum gresit.

Sfantul Pavel ne invata si el ca nici credinta, nici darurile lui Dumnezeu, nici cunoasterea, nici milosteniile, nici jertfa de sine, daca nu sunt altoite cu dragostea lui Hristos nu ne mantuiesc si sunt inutile (I Cor. 13, 1-3). Suntem atunci ca smochinul blestemat de Mantuitorul pentru ca n-a gasit in el decat frunze si nu roade (Matei 21, 19). Putem sa scriem mii de carti, sa construim biserici si case de binefacere, sa purtam cu emfaza uniformele si insemnele noastre exterioare si totusi sa primim infricosatorul cuvant al lui Hristos, "niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea!" (Matei 7, 23). Si vom cauta indreptatire atunci: "Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit şi nu in numele Tau am scos demoni şi nu in numele Tau minuni multe am facut?"

Raspunsul lui Hristos va fi negativ pentru ca “nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri” (Matei 7, 21-22).

Singurul fapt care ne mantuieste este prezenta in iubire a lui Hristos in noi, in casa bine zidita a sufletului nostru, dupa principiile Sale, iubirea fiind legatura noastra unica cu El.
 

• Povestiri duhovnicesti
  Publicat in : Religie