Ajunul Sfantului Andrei - Obiceiuri si Traditii
Romanii isi sarbatoresc patronul spiritual, pe Sfantul Andrei, la 30 noiembrie. Noaptea din ajunul Sfantului Andrei este destinata unor obiceiuri care sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor, pe care taranii romani le-au pus sub obladuirea acestui sfant.
Ajunul Sfantului Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. "Andreiu' cap de iarna" cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putand fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte "umbla strigoii" sa fure "mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul livezilor".
Impotriva acestor primejdii, taranul roman foloseste usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale. In aceasta noapte se desfasoara cea mai importanta actiune: "pazitul usturoiului". Fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare indepartarii primejdiilor. De asemenea usturoiul va servi drept remediu terapeutic, va aduce petitori - purtat la brau.
Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si campurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pana la Craciun) sau se seamana boabe de grau in mici recipiente.
Fetele incearca semnele propriului destin: cauta chipul viitorului sot in forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit si apoi brusc solidificat prin turnarea in apa; stau peste noapte in fata unei oglinzi, marginite de doua lumanari, pana ce zaresc chipul viitorului barbat; pun busuioc sub perna si apoi se culca, sperand sa-si viseze sotul.
De Sfantul Andrei - Spiritele mortilor ies din morminte
Noaptea Strigoilor - se ajunge la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Este noaptea de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte. Strigoii sunt foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Ei calatoresc pe pamant si pe ape, scotand sunete infricosatoare, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi. Prin unele parti se crede ca strigoii iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile de pe fata.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.