Pe 22 aprilie este sarbatoarea Sfantului Natanael, unul din cei 12 apostoli ai Domnului. Sarbatorii acestui apostol vom inchina aceasta omilie a noastra.

Natanael este un nume evreiesc si inseamna „darul lui Dumnezeu”. Omul care isi indeplineste scopul si paseste pe drumul lui Dumnezeu este o binecuvantare, un dar al lui Dumnezeu. Dimpotriva omul rau nu este o binecuvantare, ci un blestem. Iata doi apostoli, care au trait langa Hristos: unul Natanael, altul Iuda. Primul s-a aratat a fi o binecuvantare, al doilea un blestem.

Natanael! A fost o fiinta nobila. Il iubea pe Dumnezeu. Cerceta Legea si Profetii. Din sfintele carti intelegea ca intr-o zi va veni Mesia, Cel care va mantui omenirea. Natanael legase o stransa prietenie cu un alt compatriot al sau, cu Filip. Prietenia lor nu provenea din calcule comerciale si economice; adica ceea ce-i imprietenea nu erau banii. Ii lega altceva incomparabil mai important: ii lega dorinta de a veni in chinuita lor patrie si in lumea intreaga zile mai bune. Si potrivit profetiilor aceste zile mai bune ar fi venit odata cu venirea lui Hristos. Hristos era singurul care ar fi putut sa sparga legaturile sclaviei, sa-l elibereze pe om, sa-l faca sa traiasca bucuros si fericit.

Cei doi prieteni, Filip si Natanael, traiau cu dorinta venirii lui Hristos. Si Hristos venise si strabatea cetatile si satele patriei lor si propovaduia adevarul si facea minuni. Si Hristos, care stia dorinta inimii celor doi prieteni, nu a lasat neimplinita dorinta inimii lor. Mai intai il intalneste pe Filip si-l cheama sa-L urmeze. Si Filip Il urmeaza. Bucuria lui era de nedescris. Gasise tot ceea ce-si dorise. Langa Hristos era fericit. Dar Filip nu era dintre acei oameni care daca gasesc ceva bun il tin doar pentru ei si nu vor sa-l transmita si altora. Cine sapa si gaseste zacaminte de aur trebuie sa arate si altora. Nu doar el sa devina bogat, ci si altii sa devina bogati.

Cine gaseste apa si bea si se racoreste, trebuie sa le arate si altora izvorul si sa nu-l tina doar pentru el. Si cine cunoaste un medic de seama, care vindeca de boli grele, trebuie sa-l recomande pe acest medic si altor rude si prieteni. Hristos este comoara, inepuizabila comoara. Hristos este izvorul, care curge si racoreste pe oameni si niciodata nu seaca. Hristos este medicul, care vindeca toate bolile si daruieste gratuit medicamentele lui taumaturgice. Langa El, saracul devine bogat duhovniceste, cel insetat isi potoleste setea, cel bolnav isi afla vindecare de boala pacatului. Langa Hristos, omul, viermele care se taraste in noroi, se preschimba, capata aripi de vultur si zboara in inaltimea cerului si aude si vede cate lucruri frumoase exista in afara de murdaria pe care pana ieri doar pe ea o cunoscuse. Langa Hristos, omul care nu a invatat carte si nu stie sa semneze devine intelept care biruieste toate falsele filozofii ale lumii.

Filip, care stia dorul lui Natanael, a alergat sa-i aduca la cunostinta si cu bucurie de nedescris sa-i spuna: Natanaele, L-am gasit pe Mesia! Este din Nazaret.

Din Nazaret? intreaba Natanael cu nedumerire. Pentru ca Nazaret era un sat, ai carui locuitori nu aveau un renume bun pentru simtamintele lor nobile; era un sat plin de spini, plin de rautati si metehne. Cum, acum, din acest spinis era posibil sa rasara un trandafir? Natanael intampina greutati in a crede lucrul acesta. Si Filip, care nu putea sa exprime in cuvinte tot ceea ce simtise langa Hristos, in loc de orice alt argument ii spune: „Vino si vezi”.

Filip era sigur ca intalnirea personala cu Hristos va fi suficienta pentru a dezlega orice indoiala a lui Natanael referitoare la persoana lui Hristos. Natanael a venit, L-a vazut si L-a ascultat pe Hristos. Stralucirea lui Hristos era atat de puternica, incat cateva minute de convorbire cu Hristos au fost suficiente pentru a-l convinge pe Natanael, ca partenerul lui de dialog nu era unul din renumitii dascali si intelepti, ci era Fiul lui Dumnezeu.

Natanael nu-L stia pe Hristos. Dar Hristos il stia pe Natanael. Il stia chiar mai bine decat Filip, cu care de atatia ani se intretinea; il stia mai bine chiar si decat parintii lui; il stia mai bine decat tot ceea ce el insusi stia despre sine! Iata – a spus Hristos, un adevarat israelit, care nu are viclesug inauntrul sau. – Doamne, a raspuns Natanael, Tu pentru prima oara ma vezi. De unde ma cunosti? – Te-am vazut sub smochin, a spus Hristos. Sub ce smochin? Dar acest copac are frunze dese, iar cand cineva este sub smochin nu poate fi vazut de nimeni. Dar ochiul – o, ochiul lui Hristos! – trece si prin cele mai dese frunzisuri; trece prin toate stavilarele si zidurile si ajunge pana in adancul pamantului si al marii – ce zic? – , ajunge pana in adancul inimii, decat care nu exista vreun alt lucru mai adanc. Nu doar locul in care era ascuns Natanael il stia Hristos, ci pana si adancul inimii lui, si a confirmat faptul ca Natanael era un om sincer.

Natanael, dupa toate cate auzise din gura lui Hristos, s-a incredintat ca intr-adevar Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Si ceea ce a crezut a si marturisit: „Rabbi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israel”; a marturisit in acel moment inaintea lui Hristos si a lui Filip; si dupa Invierea lui Hristos, acest Natanael, care atunci a crezut lucrul acesta si mai mult si mai profund, s-a dus si a propovaduit in diferite tari si oamenii au crezut predicii lui si au devenit ucenici ai lui Hristos; si, in sfarsit, ceea ce de mii de ori propovaduise si marturisise, a confirmat cu sangele sau, pentru ca a avut un sfarsit mucenicesc. Natanael a fost rastignit ca si Hristos.

Mitropolitului Augustin de Florina

Sursa: Articol preluat din volumul ”FLORI INMIRESMATE”

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: