Sfantul Cuvios Dorotei din Gaza este sarbatorit pe 13 august. Avva Dorotei s-a nascut in Antiohia, in jurul anului 500, intr-o familie de crestini. A facut numeroase studii, printre care si medicina. Timp de 15 ani a stat intr-o manastire la sud de Gaza, impreuna cu avva Varsanufie si avva Ioan, avandu-l ca staret pe Serid. In aceasta manastire a indeplinit ascultarea de portar, dar avand in vedere studiile sale de medicina, i s-a incredintat si infirmeria manastirii. Odata cu moartea lui Ioan si a lui Serid, Dorotei s-a retras de aici, construind o manastire in apropierea acesteia. A trecut la cele vesnice intre 560 si 580.
Avva Dorotei a tinut mai multe conferinte duhovnicesti, care au fost publicate mai tarziu sub numele de ,,Invataturi". Ele au fost stranse la un loc de un calugar din Manastirea Studion din Constantinopol si publicate apoi in Migne, impreuna cu opt epistole scurte. Invataturile lui Dorotei au fost traduse si in romaneste, iar traducerea a fost indreptata de episcopul Filaret al Ramnicului si tiparita in 1784, la tipografia acelei episcopii.
Sfaturi duhovnicesti ale Avva Dorotei
„Cea dintai mandrie este cand cineva dispretuieste pe fratele, cand il socoteste ca fiind nimic, si pe sine ca fiind mai presus ca el. Acesta, de nu se va trezi repede si de nu se va sargui sa scape de ea, vine pe incetul si la a doua mandrie, prin care se mandreste impotriva lui Dumnezeu si-si pune pe seama sa ispravile savarsite, nu pe seama lui Dumnezeu“.
„Smerenia cea dintai consta in a socoti cineva pe fratele sau mai intelept decat pe sine si intrecandu-l pe el in toate, si, simplu graind, asa cum a zis sfantul acela, in a se socoti pe sine mai jos decat toti. Iar a doua smerenie consta in a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispravile. Aceasta este smerenia desavarsita a sfintilor. Aceasta se naste in chip firesc in suflet din lucrarea poruncilor. Caci, precum cand pomii poarta rod mult rodul incovoaie ramurile si le trage in jos, iar cel ce nu poarta rod se inalta si sta drept - dar sunt unii pomi care tocmai deoarece ramurile urca in sus nu poarta rod, iar de ia cineva pietre si le atarna de ramuri si le trage in jos acestea fac rod -, asa este si cu sufletul: cand se smereste aduce rod si cu cat aduce rod mai mult, cu atat se smereste mai mult. Astfel, sfintii, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se vad pe ei mai pacatosi“.
,,Caci, cand constiinta noastra ne spune sa facem aceasta si sa dispretuim glasul ei, si iarasi ne spune si nu facem, ci ramanem calcand-o pe ea, o astupam, si nu mai poate sa ne vorbeasca limpede de sub povara asezata asupra ei. Ci ca un sfesnic ce luceste printr-o ceata incepe sa ne arate lucrurile in chip mai afumat, mai intunecos, si asa, datorita inaintarii pacatului, nimenea nu-si mai poate vedea limpede fata sa, ci ca intr-o apa turburata de multe gunoaie".
„In orice lucru va gasiti, chiar si urgent si serios, nu vreau sa actionati cu incordare si framantare, ci fiti pe deplin convinsi ca orice lucru savarsiti, mare sau mic, nu e decat a opta parte din ceea ce noi cautam, in timp ce a-si pastra calmul, chiar daca in fapt se ajunge si la lipsuri in timpul lucrului, reprezinta jumatate sau patru optimi din scopul cautat. (…) Nu va faceti niciodata nedreptate nici voua insiva, nici celorlalti, ci mai degraba sa fie lasat acel lucru si sa nu mai fie facut deloc, decat sa va tulburati unii cu altii. Altminteri, pierdeti jumatate (…) savarsind doar o optime, ceea ce este evident necugetat.“
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.