Cuviosul Eftimie cel Nou este cinstit pe 15 octombrie. Sfantul Eftimie s-a născut în zona Ancyrei în anul 823 din părinți credincioși, la botez primind numele de Nichitas. La vârsta de șapte ani a fost părăsit de tatăl său, și la vârsta de șaptesprezece ani s-a căsătorit cu Eufrosina și a dobândit o fiică Anastaso. Dorind o viață de nevoință, și-a lăsat bogăția rudelor și a plecat în taină în Olimpul Bithyniei, unde ucenicește pe lângă sfinți asceți și poartă schima monahală, schimbându-și numele în Eftimie.
După douăzeci și cinci de ani de nevoință, vine în Sfântul Munte Athos, ca să-și continue suișurile sale monahicești cu mai mare asprime.
Și-a cunoscut mai dinainte sfârșitul și s-a retras în insulița Iera (Sfântă), care se află la intrarea în golful Pagasitic, și acolo și-a dat duhul multnevoitorul cuvios făcător de minuni (898). Imediat cinstitele sale moaște au fost mutate la Mitropolia din Tesalonic ca o aleasă binecuvântare (899). În 1986 se aflau în mănăstirea Porumbeilor, unde sunt închinate și astăzi.
Viața Cuviosului Eftimie a fost scrisă cu dragoste de ucenicul lui, Vasile, Episcopul Tesalonicului, care este și alcătuitorul slujbei sale. Paraclisul lui l-a făcut H. M. Bousias. Potrivit biografului și imnografului său, Cuviosul Eftimie este caracterizat ca un mare nevoitor, a cărui faimă a ajuns de timpuriu foarte departe de Sfântul Munte. Când a venit în Tesalonicul cel iubitor de Hristos, de monahi și bogat în mucenici, întregul popor l-a întâmpinat ca pe Ilie Tesviteanul, îi sărutau mâna și credeau că se sfințeau. Considerau că odată cu sărutul sfânt unul transmitea binecuvântare celuilalt. Pe mulți i-a îndreptat la virtute, cât timp a rămas acolo, și pe mulți i-a făcut, prin învățătura lui, să se facă monahi, pe care i-a slobozit din bolile sufletului și ale trupului. Ucenicii lui se distingeau prin viețuirea lor cerească și plină de virtute, și trăiau în trup ca unii fără de trupuri. Locuitorii din Halkidiki îl primeau ca pe un înger coborât din corturile cerești. Celor ce îl ascultau le transmitea cu ușurință noua și vechea învățătură, încât toți se minunau de înțelepciunea lui și erau uimiți să spună cum Duhul Sfânt mișca limba lui ca pe cea a Sfinților Apostoli.
Râvnitorii lui ucenici au păstrat duhul lui ascetic.
Moise Aghioritul,
Sursa: Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.