Sfantul Marcu a asezat in scris faptele si cuvintele de invatatura ale Mantuitorului Iisus Hristos, adica Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu. Scrierea sa, lasata mostenire Bisericii, se bucura de aceeasi pretuire ca si cele intocmite de Apostolii Matei, Luca si Ioan.

Sfantul Marcu, Apostolul si Evanghelistul, este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 25 aprilie. El este intemeietorul si ocrotitorul Patriarhiei din Alexandria. Simbolul Evangheliei dupa Marcu este un leu. Acest lucru se intemeiaza pe faptul ca scrierea incepe cu predica Sfantului Ioan Botezatorul, care striga ca un leu in pustie. Leul se afla imprimat pe blazonul Patriarhiei, pentru a arata originea apostolica a crestinismului din aceasta zona a Africii.

"Aratandu-te saditura a Apostolului Petru de Dumnezeu sadita si mucenic tare si tainuitor si Apostol al lui Hristos, ai varsat marea invataturilor si lumea ai veselit, Apostole Marcu, rugandu-te sa ne mantuiasca pe noi."

Sfantul Marcu, Apostol si Evanghelist

Sfantul Marcu apare pentru prima data in Sfanta Scriptura cu putine zile mai inainte de Jertfa Mantuitorului. El este omul despre care Domnul Iisus a zis: "Mergeti in cetate, la cutare om si spuneti-i: Invatatorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau sa fac Pastile, cu ucenicii Mei" (Matei 26, 18).

Se crede ca locuinta Apostolului Marcu a fost prima biserica din Ierusalim. Aici s-au mancat Pastile, inainte de Patimile lui Hristos, aici s-au ascuns Apostolii, dupa Rastignirea Lui, și tot aici au primit ei Sfantul Duh. In acest loc a venit Apostolul Petru, dupa ce a fost scos din inchisoare de un inger: "Si, chibzuind Petru, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunati multi si se rugau" (Fapte 12, 12). Ioan era numele sau evreiesc, iar Marcu era numele sau roman.

Sfantul Marcu s-a nascut in localitatea Cirene, din Pentapolis, aflata in vestul Africii. Parintii sau erau numiti Aristobul si Maria, iar unchiul sau era Apostolul Barnaba. Evreu de neam, din semintia lui Levi, el se tragea dintr-o familie bogata.

Dupa ce Iisus Hristos s-a inaltat la cer, Apostolul Marcu a calatorit impreuna cu Sfintii Pavel si Barnaba, pentru propovaduirea Evangheliei, in Antiohia, Seleucia, Cipru, Salami și Perga Pamfiliei, de unde s-a intors la Ierusalim. Dupa sinodul apostolic din Ierusalim, Sfantul Marcu a mers, impreuna cu Barnaba, in Cipru. Mai mult, el a calatorit la Roma, impreuna cu Sfantul Apostol Petru, parintele sau duhovnicesc. Despre faptul ca Marcu i-a fost ucenic, Sfantul Petru spune: "Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza" (I Petru 5, 13).

Sfantul Apostol Marcu, la rugamintea staruitoare a credinciosilor din Roma, a scris Evanghelia lui Hristos, adica a pus in scris predica Apostolilor. Se crede ca, mai inainte de a o da poporului din Roma, Sfantul Marcu a luat scrierea si a aratat-o Apostolului Petru, care a binecuvantat autenticitatea ei.

Sfantul Marcu a fost numit episcop de catre Sfantul Apostol Petru si a fost numarat in ceata Sfintilor saptezeci de Apostoli ai lui Hristos. El a fost trimis la Aquileea, iar dupa aceea a mers in Egipt, precum spune Sfantul Simeon Metafrast: "In acea vreme, cand Sfintii Apostoli s-au impartit prin toata lumea, Sfantul Marcu, prin dumnezeiasca voie, a mers in partile Egiptului. (...) Propovaduia cereasca invatatura a lui Hristos si facea minuni mari. Pe cei bolnavi ii tamaduia, pe cei leprosi ii curata si duhurile cele necurate si cumplite le ingrozea prin cuvantul dumnezeiesc. Si multi cu acea apostoleasca propovaduire si facere de minuni, luminandu-se, au crezut in Domnul nostru Iisus Hristos si pe idoli, impreuna cu capistile, le-au lepadat si sfaramat si s-au botezat in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh."

Desi este sigur faptul ca Sfantul Marcu a propovaduit Evanghelia lui Hristos in Egipt, nu se poate vorbi insa cu aceeasi certitudine despre petrecerea lui in cetatea Alexandria. In sinaxar se spune ca el a trait si a murit in Alexandria, insa aceasta traditie nu apare decat abia in secolul al III-lea.

Mergand pe firul traditiei, aflam ca, stricandu-i-se incaltamintea, Sfantul Marcu a mers la un cizmar, pentru a o repara. Cizmarul s-a ranit tare la mana si, pentru ca a strigat catre Dumnezeu, Apostolul Marcu l-a vindecat in chip minunat. Pentru aceasta minune, el l-a poftit pe Apostol in casa lui, unde a si ramas cateva zile. Prin propovaduirea credintei, toti ai casei s-au botezat.

Tot mai multi oameni din popor au inceput sa nu mai aduca jertfe idolilor si sa se inchine lui Iisus Hristos. Cand au vazut acest lucru mai-marii cetatii, au inceput sa-l caute pe Sfantul Marcu, spre a-l ucide. Afland acest lucru, sfantul a randuit in Biserica un episcop (cizmarul Anania), trei preoti (Maleon, Sabin si Cherdon) si sapte diaconi. A plecat din Alexandria si a petrecut doi ani in Pentapole. In acest timp, el a randuit episcopi in cetatile dimprejur. Cand s-a intors in Alexandria, el a gasit o comunitate mult mai dezvoltata si chiar o biserica, construita langa mare, in locul numit Vucol.

Nu dupa multa vreme, in ziua de 24 aprilie, cand se praznuiau Pastile, pe cand se afla in Biserica, Sfantul Apostol Marcu a fost prins de inchinatorii idolului Serapid si, dupa multe chinuri, a fost aruncat in temnita. La la miezul noptii, insa, el a fost cercetat de un inger, care i-a zis: "Robule al lui Dumnezeu, Marcu, capetenia sfintilor celor din Egipt, iata, numele tau este scris in cartea vietii din cer si esti numarat cu Sfintii Apostoli. Pomenirea ta nu va fi uitata in veci, vei fi impreuna dantuitor cu puterile cele de sus, arhanghelii vor primi la cer duhul tau si moastele tale pe pamant vor fi pazite!"

Atunci, el a inaltat lui Dumnezeu rugaciune de multumire, zicand: "Multumesc Tie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, ca nu m-ai lasat pe mine, ci cu sfintii Tai m-ai randuit! Rogu-ma Tie, Stapane, primeste cu pace sufletul meu si nu ma lipsi de darul Tau." In acea clipa, Iisus Hristos i s-a aratat si i-a binevestit, zicand: "Pace tie, Evanghelistul Meu!"

A doua zi, pe 25 aprilie, in anul 89, paganii l-au luat pe sfant, l-au legat de gat cu o funie si au inceput a-l tara prin pietre ascutite, zicand: "Sa tragem boul la ocolul boilor!" In tot acest timp, Sfantul Marcu ii multumea lui Dumnezeu si se ruga, zicand: "In mainile Tale, Doamne, imi dau duhul meu!" Dupa ce l-au vazut mort, paganii au aprins foc, pentru a arde trupul sfantului. Atunci, insa, cerul s-a intunecat si o ploaie cu tunete a stins focul si a alungat tot poporul.

Crestinii au biruit ploaia, au luat trupul sfantului si l-au ingropat in biserica, intr-un loc de taina. In anul 828, cinstitele Moaste ale Sfantului Marcu au fost furate de marinarii italieni si duse in Venetia. Doar cinstitul sau cap a ramas in Alexandria. Dupa unsprezece secole, in ziua de 22 iunie 1968, la initiativa patriarhului Chiril al VI-lea, o delegatie formata din zece mitropoliti si episcopi a mers in Roma, la papa Paul al VI-lea, pentru a lua inapoi cinstitul trup al Sfantului Apostol Marcu. Sfantul s-a intors la locul sau de propovaduire in data de 24 iunie 1968.

Evanghelia dupa Marcu

Apostolul Marcu a pus in scris Evanghelia lui Hristos la rugamintea insistenta a credinciosilor din Roma. A fost scrisa in limba greaca, iar stilul este unul popular si plin de amanunte. A fost scrisa pe la sfarsitul primei captivitati a Sfantului Apostol Pavel in Roma, in jurul anului 63.

Sfantul Marcu a dorit sa le arate crestinilor convertiti dintre pagani ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta nu pune accentul pe Vechiul Testament, nici pe invatatura Domnului Hristos, ci pe faptele Sale minunate. Se prezinta cu multa precizie Invierea Domnului si timpul petrecut de Domnului pana la Inaltare. Este o Evanghelie a faptelor Mantuitorului.

Evanghelia dupa Marcu are 16 capitole. Este cea mai scurta dintre Evanghelii. El a scris o singura Evanghelie. In introducere, Mantuitorul este prezentat ca Fiu al lui Dumnezeu. In capitolele 1-9 se descrie activitatea lui Iisus in Galileea. In capitolele 10-16 se relateaza activitatea Mantuitorului in drum spre Ierusalim si in Iudeea, incheindu-se cu Patimirile, Moartea, Invierea si Inaltarea Sa la cer.

Liturghia Sfantului Apostol Marcu

Liturghiile de tip egiptean isi au originea in Liturghia Sfantului Apostol Marcu. Cele mai vechi forme ale acesteia ne-au fost transmise de "Evhologhiul" lui Serapion, episcop de Thmuis (secolul IV) si de "Randuiala bisericeasca egipteana". Pana prin secolul al V-lea, aceasta Liturghie s-a cunoscut in limba greaca. Apoi, din cauza ereziei monofizite, a fost tradusa in limba copta si pusa sub numele Sfantului Chiril al Alexandriei. Anaforaua atribuita Liturghiei Sfantului Apostol Marcu este utilizata si astazi in Egipt, in timpul Postului Mare si al Craciunului.

*

"Invatat fiind de Apostolul Petru, te-ai facut Apostol al lui Hristos si ca un soare ai stralucit marginilor, podoaba alexandrinilor ai fost, fericite, caci prin tine Egiptul s-a eliberat de inselaciune si ca un stalp al Bisericii, prin invatatura ta cea Evanghelica pe toti ai luminat. Pentru aceasta luminat cinstind, pomenirea ta praznuim, de Dumnezeu graitorule Sfinte Apostole Marcu; roaga pe Dumnezeu Cel Induplecat prin tine, sa daruiasca iertare de greseli sufletelor noastre."

Iulian Predescu

• Biserica Sfantul Marcu - Belgrad
  Publicat in : Biserica in lume
• Basilica Sfantul Marcu - San Marco din Venetia
  Publicat in : Biserica in lume
• Sfantul Marcu al Efesului
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Imparatia Cerurilor si iadul
  Publicat in : Dogma

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: