Sfantul Mucenic Artemie este praznuit pe 20 octombrie. Sfantul Artemie a fost comandant in armata Sfantului Constantin cel Mare. Potrivit traditiei, Sfantul Artemie s-a convertit la crestinism dupa ce a vazut pe cer semnul Sfintei Cruci, inaintea luptei de la Podul Vulturului (312). Sfantul Artemie a insotit-o pe Sfanta Imparateasa Elena la Ierusalim, participand la descoperirea adevaratului lemn al Crucii lui Hristos.
Primele mentiuni despre Sfantul Artemie in izvoarele istorice dateaza din anul 350. Dupa moartea Imparatului Constantin cel Mare (337), Imperiul a fost impartit intrei cei trei fii ai acestuia. Constantiu a mostenit partea de Rasarit si isi avea resedinta la Constantinopol. Cu timpul, Constantiu i-a incredintat lui Artemie anumite misiuni intre care si aceea de a duce moastele Sfantului Apostol Timotei la Constantinopol in 356. Tot Sfantul Artemie a fost cel care, un an mai tarziu, avea sa mute la Constantinopol moastele Sfintilor Andrei si Luca.
In 360 imparatul Constantiu l-a numit in functia de patrician si guvernator militar al Egiptului, avandu-si resedinta la Alexandria. In timpul exercitarii functiei acesta a intrat in templul lui Serapis si a distrus idolii pe care i-a intalnit in acest loc.
Patimirile si mucenicia Sfantului Artemie
Dupa moartea lui Constantiu, a urmat perioada de domnie a imparatului Iulian Apostatul cel care a reinstaurat cultul zeilor si a pornit campanii de persecutie a crestinilor. Trecerea la cele vesnice a Sfantului Artemie a avut loc in timpul domniei imparatului Iulian.
Istoricul Ammianus Marcellinus (sec. IV) relateaza despre moartea Sfantului Artemie dupa cum urmeaza: dupa ce a parasit functia, alexandrinii i-au adus acuzatii si, din cauza multimii si gravitatii acestor acuzatii, a fost executat. Intrucat Ammianus nu specifica cu exactitate natura acuzatiilor pe care alexandrinii le aduceau contra Sfantului Artemie, din marturia sa nu reiese cu claritare faptul ca acesta a murit ca martir.
Istoricul Teodoret de Cyr, arata ca imparatul Iulian a poruncit ca Artemie sa fie decapitat deoarece acesta distrusese un mare numar de idoli pagani.
Exista insa o traditie timpurie potrivit careia Sfantul Artemie ar fi primit moarte muceniceasca. Aceasta traditie a fost consemnata in textul Passio (Patimirile) pastrat in doua manuscrise Parisinus 769 (XIII/XIV) si Parisinus 1468 (XI). In acest text se spune ca atunci cand imparatul Iulian a venit in Antiohia, a initiat o persecutie impotriva crestinilor, intre acestia aflandu-se si preotii Eugen si Macarie. In acest context, Artemie, duce al Alexandriei, a mers in Siria pentru a lua apararea crestinilor de aici. In timpul intalnirii dintre el si imparatul Iulian, Sfantul Artemie a afirmat ca imparatul este posedat de diavol si ca Satan cauta sa-l castige si sa-l piarda. Maniindu-se, Iulian a poruncit sa-i fie luata functia si sa fie "batut peste umeri". Dupa aceasta imparatul Iulian i-a cerut lui Artemie: "jerteste lui Apollo si te voi face prefect al pretoriului, insa daca nu mi te vei supune, voi avea capul tau pe butuc." Artemie a refuzat iar Iulian ordonat atunci ca "spatele sa-i fie lovit cu vergi din metal". Mai mult, Sfantului Artemie i-au fost strapunse sprancenele cu carlige iar coastele cu tepuse inrosite in foc.
Oamenii care se aflau de fata, vazand patimirile Sfantului Artemie au strigat catre imparat: "de ce il pedepsesti pe acest om ilustru si sfant?" Apoi, Iulian, intorcandu-se catre Artemie, a spus: "Vezi, orasul arata mila fata de tine si mie mi-e mila de tine. Jertfeste lui Zeus si lui Asklepios." Atunci Artemie a marturisit ca nu se inchina unoi idoli muti, ci numai lui Dumnezeu, creatorul cerului si al pamantului. Imparatul, vazand ca Sfantul Artemie nu renunta la credinta crestina, l-a intemnitat, fara hrana si fara apa, vreme de 15 zile. Apoi, Sfantul Artemie a fost scos afara din celula si dus iarasi inaintea lui Iulian. Acesta a poruncit lucratorilor in piatra sa taie in doua un bloc mare din piatra iar pe Artemie sa-l aseze intre aceste bucati. In timp ce era strivit intre cele doua pietre, sfantul inalta rugaciuni si cantari lui Dumnezeu. Fiind torturat astfel pana cand ochii i-au iesit din orbite, Imparatul Iulian a poruncit ca pietrele sa fie date la o parte. Sfantul Artemie a fost gasit insa in viata.
Vazand aceasta, imparatul Iulian a incercat iarasi sa-l convinga pe Artemie sa se inchine zeilor. Acesta refunzand inca o data, a strigat catre Domnul: "Primeste sufletul meu in pace si odihneste-l cu sfintii". Imparatul a poruncit sa-i fie taiat capul. Inainte ca sabia sa se pogoare asupra gatului sau, Sfantul Artemie a auzit un glas spunandu-i: "Rugaciunea ta a fost ascultata si darul vindecarilor ti-a fost oferit". Dupa trecerea sa la cele vesnice, o diaconita pe nume Ariste i-a cerut permisiunea lui Iulian sa ia trupul Sfantului Artemie. Aceasta a primit trupul, l-a asezat intr-o racla si l-a trimis la Constantinopol.
In capitala Imperiului Bizantin, moastele Sfantului Artemie au fost asezate in Biserica Sfantul Ioan Inaintemergatorul - Oxia. In prezent, particele din moastele Sfantului Mucenic Artemie se afla la Manastirea Constamonitu, din Sfantul Munte, dar si in tara noastra, la Manastirea Caldarusani.
.jpg)
Sfintele sale moaste sunt cinstite inca din vechime pentru darul minunat al tamaduirii bolilor, indeosebi a diferitelor forme de hernie. Din secolul al VII-lea exista si lucrarea bizantina a unui autor anonim, "Minunile Sfantului Artemie", o carte in care sunt consemnate 45 de minuni savarsite prin mijlocirea acestui mare sfant mucenic.
Radu Alexandru
-
Sfantul Artemie
Publicat in : Vietile sfintilor -
Artemie din Verkola, sfantul trasnit de fulger
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Gherasim din Kefalonia; Sfantul Mucenic Artemie
Publicat in : Calendar ortodox -
Sfarsit crestinesc vietii noastre
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.