Sfântul Nou Mucenic Manuil Criteanul este cinstit pe 5 martie.

Sfântul Manuil s-a născut la Sfakion, în ostrovul Cretei, din părinţi creştini, însă când turcii au supus Sfakionul, după nereuşita răscoalei greceşti din 1770, ei l-au prins pe tânărul Manuil. Fiind foarte uimiţi de priceperea lui în tot ceea ce îi cereau să facă, l-au silit să se facă musulman, tăindu-l împrejur după obiceiul lor.

Dar Manuil nu şi-a uitat obârşia creştină, şi până la urmă a izbutit să scape de stăpânii lui, fugind în insula Mikonos. Acolo s-a reîntors la Biserică, mărturisindu-şi păcatele, făcând canon de pocăinţă şi primind Mirungerea.

Mai apoi s-a căsătorit cu o femeie din Mikonos şi au avut şase copii. Dar cel viclean, dorind a-i face şi mai mult rău lui Manuil, a stârnit în inima soţiei lui pofta pentru un alt bărbat, cu care a căzut în preacurvie.

Manuil, temându-se de Dumnezeu şi voind a-I ţine poruncile cu orice preţ, nu s-a înfuriat pe soţia sa şi nici nu a făcut-o de ruşine faţă de ceilalţi, ci a părăsit liniştit casa, luându-şi cei şase copii, apoi a închiriat o altă casă spre a continua să trăiască acolo.

Totuşi, cel viclean nu l-a lăsat în pace pe Manuil, stârnind ură împotriva lui în inima cumnatului său. Neştiind de preacurvia surorii sale faţă de Manuil, a ajuns foarte lesne să creadă că Manuil s-a purtat în chip defăimător faţă de sora lui. Deci a căutat prilej să se răzbune pe Manuil.

Intr-o zi, Manuil se întorcea din Samos la Mikonos cu barca încărcată cu lemne. Un vas turcesc s-a apropiat de barca sa şi a oprit-o pentru a o cerceta, după cum se obişnuia. S-a întâmplat ca cumnatul lui Manuil să se afle pe acel vas turcesc, lucrând pentru aga care era stăpânul corăbiei. Văzându-l pe Manuil, s-a grăbit să-i spună acelui agă că Manuil fusese musulman, dar trecuse la creştinism. Pentru turci aceasta era o crimă ce se pedepsea cu moartea. Deci aga l-a întrebat pe Manuil despre credinţa sa, ameninţându-l cu chinuri şi moarte de nu se va lepăda de creştinism. Intărit de  Sus, Manuil a răspuns doar: „M-am născut creştin, sunt creştin, şi creştin vreau să mor!"

Furios, aga l-a dat pe Manuil în mâna ostaşilor săi spre chinuire, apoi l-a luat la Chios ca să-l înfăţişeze marelui amiral al flotei sultanului. Inainte de a ajunge la Chios, Manuil a cerut unui bărbat din Hidra, aflat pe corabie, ca după ce coboară la mal să meargă şi să-i aducă un preot ca să se spovedească. Dar nici un preot nu a vrut să se ducă la el, de frica agarenilor. Totuşi, unii preoţi i-au dat acelui trimis din Hidra sfaturi tainice şi cuvinte de îmbărbătare pentru Manuil. Primind acele cuvinte de mângâiere şi îndemn, Manuil s-a întărit spre a înfrunta mucenicia cu vitejie. El zicea: „Ce dacă mor azi ori mâine? Dacă lumea aceasta trece, decât să ajung ziua de mâine osândit, mai bine să mor azi pentru credinţa mea şi să-mi mântuiesc sufletul." Deci, după ce şi-a apărat liniştit credinţa înaintea amiralului turc, Manuil a fost dus la osândă. Ca un miel nevinovat dus la tăiere, fără a aştepta să i se spună, a îngenuncheat şi şi-a aplecat capul spre a primi lovitura săbiei. Dar călăul, cuprins pe neaşteptate de frică, a aruncat sabia şi a fugit. Aceasta a adus mare tulburare între turci, dar mucenicul şi-a păstrat cumpătul. Apoi un alt ostaş, care nu fusese pus, a luat sabia şi a început să-l lovească pe Manuil, dar nu a izbutit să-i taie capul. Deci l-a aruncat pe mucenic la pământ şi l-a ucis tăindu-i gâtul.

Sfântul Manuil, care a suferit cu atâta nevinovăţie de-a lungul vieţii, şi-a dat cu bucurie sufletul mucenicesc în mâinile Răscumpărătorului său, la 15 martie 1792.

David si Mary Ford

Casatoria cale spre sfintenie, Editura Sophia

Cumpara cartea "Casatoria cale spre sfintenie"