Sf. Rupert, apostolul Bavariei

Născut la sfârşitul secolului al VII lea, Rupert a fost mai întâi episcop de Worms. Chemat în ţinuturile bavareze de către ducele bavarez Theodo, Sfântul Rupert a desfăşurat aici o bogată activitate misionară, reorganizând oraşul Salzburg şi înfiinţând mai multe biserici, mănăstiri şi schituri. Sfântul Rupert, mort într o zi de Sfintele Paşti, după săvârşirea Sfintei Liturghii, este astăzi patron al oraşului Salzburg şi al landului cu acelaşi nume, dar şi al unor episcopii şi arhiepiscopii catolice. El este pomenit şi de către ortodocşi în fiecare an la data de 27 martie.

Rupert (sau Rupertus, Ruprecht, Hrodperht, Hrodpreht, Roudbertus, Rudbertus, Robert) provenea din familia nobiliară francă a Rupertinilor, iar după alţii a fost irlandez la origine. A fost mai întâi episcop de Worms în timpul regelui Childebert al II lea al Austrasiei şi s a evidenţiat ca opozant al majordomului franc, care ţinea de fapt frâiele regatului. Viaţa sa exemplară, trăită în curăţie, înfrânare şi dragoste pentru săraci, i a adus lui Rupert faima de om sfânt. De aceea, ducele Theodo al Bavariei, căsătorit cu Folchaid, o rudă a lui Rupert, l a chemat pe acesta în anul 693 în ţinuturile bavareze. Ducele l a sprijinit în activitatea sa misionară de revitalizare a creştinismului, mai întâi în zona oraşului Regensburg. Acolo, conform tradiţiei, Rupert l a şi botezat pe ducele Theodo, după ce l a catehizat. Acest exemplu a fost urmat de alţi nobili bavarezi şi de mulţi oameni din popor.

În anul 696, lui Rupert i s a încredinţat misiunea în întreg ţinutul bavarez. Astfel, el s a îndreptat spre Lauriacum, astăzi localitatea Lorch pe Enns, în Austria, pentru a propovădui Evanghelia avarilor, dar această încercare va rămâne fără rezultat. Rupert a rămas pentru mai multă vreme la Seekirchen, la lacul Wallersee. Aici a construit şi sfinţit o mică biserică pentru romanii aşezaţi în jurul lacului, cu hramul Sfântului Apostol Petru, patronul pescarilor. De la Wallersee a plecat spre oraşul roman Juvavia, care la vremea respectivă era o ruină, ca urmare a atacurilor popoarelor migratoare. Aici primiseră martiriul Sfântul Maximilian şi încă 40 de călugări din comunitatea sa. Rupert s a hotărât să şi aşeze sediul aici, fiind înzestrat de către ducele Theodo şi de către fiul şi coregentul acestuia, Theodebert, cu un teren de construcţie şi cu minele de sare de la (Bad) Reichenhall şi dându i se mână liberă în oraşul Juvavia. Aici Rupert a construit mai întâi o bisericuţă foarte mică în cinstea Sfântului Amandus, fost episcop de Worms, ale cărui moaşte le luase cu el la plecarea din Worms. Mai apoi, a construit o biserică mai mare şi o mănăstire, pe care le a aşezat sub ocrotirea Sfântului Apostol Petru. Regulile aşezate de Rupert constau în menţinerea ritmului neîntrerupt al slujbelor, aşa cum întâlnim astăzi în multe mănăstiri de ale noastre. Astfel, el a devenit şi abatele acestei prime mănăstiri.

Reorganizarea oraşului Juvavia (Salzburg) şi întemeierea mai multor schituri şi mănăstiri

Având mână liberă din partea ducelui, Rupert s a îngrijit de reconstrucţia oraşului, încurajând exploatarea de sare. Mai apoi va deveni şi primul episcop al oraşului, denumit, după minele de sare, Salzburg (cetatea sau oraşul sării). Într o strânsă colaborare cu stăpânul teritoriului, Theodebert, Rupert va înfiinţa mai multe schituri în apropierea oraşului Salzburg, printre care şi pe cel de la Pongau, cu hramul Sfântului Maximilian (Cella Maximiliana), din care se va dezvolta mai târziu localitatea Bischofshofen, astăzi un oraş cu peste 10.000 de locuitori din landul austriac Salzburg. Acest oraş va deveni un important punct de sprijin pentru activitatea misionară care va fi desfăşurată în vederea încreştinării neamurilor slave.

Tradiţia spune că Rupert ar fi coborât cu corabia pe Dunăre până în Panonia (Ungaria de astăzi), predicând Evanghelia locuitorilor de pe malurile acestui fluviu. Se pare că după o minimă organizare a oraşului Salzburg, având nevoie de colaboratori devotaţi, Rupert s a dus la Worms pentru a i alege personal. Astfel, s a întors la Salzburg însoţit de 12 călugări, între care sunt pomeniţi cu numele Chunialdus, Gislarius, Dignulus, Isenhard, Gerhard, Ratherius şi Erchenfried.

În anul 714, Rupert a înfiinţat şi o mănăstire de maici în apropiere de reşedinţa ducelui, numind o pe nepoata sa, Erentrudis, ca primă stareţă. Această mănăstire a fost prima înfiinţată sub protectoratul direct al ducelui bavarez.

Pentru pregătirea clerului selectat dintre localnicii romani şi bavarezi, Rupert a înfiinţat şi o şcoală la Salzburg, pe lângă Mănăstirea Sfântul Petru, el fiind şi primul conducător al acesteia. Printre mănăstirile ridicate de Rupert se numără şi cea de la Abersee, de lângă Kufstein. Se pare că la mănăstirea Weltenburg, înfiinţată de călugării irlandezi Eustachie şi Agilus la începutul secolului al VII lea, Rupert a sfinţit o biserică ridicată în cinstea Maicii Domnului şi a Sfântului Gheorghe. După ce aproape 40 de ani s a străduit să întărească creştinismul în Bavaria şi în Austria de Sus, Rupert, simţindu şi sfârşitul aproape, a luat ultimele măsuri de organizare a eparhiei, iar după istoriografia mai veche s a întors în scaunul său episcopal de la Worms. După ce l a numit pe Sfântul Vitalis drept urmaş al său în scaunul episcopal şi a dat ultimele sfaturi ucenicilor săi, Rupert a trecut la Domnul chiar în ziua de Paşti (27 martie) a anului 716 sau 718, după ce s a împărtăşit cu Sfintele Taine (Vera Schauber, art. Rupert von Salzburg, în: Vera Schauber şi H. M. Schindler, Heilige und Namenspatrone im Jahreslauf, p. 496).

Cinstirea Sfântului Rupert şi patronajul acestuia

La data de 24 septembrie 773, episcopul Virgil a luat moaştele Sfântului Rupert din Mănăstirea Sfântul Petru şi le a aşezat în cripta catedralei pe care a ridicat o. De atunci, tradiţia a consemnat multe minuni săvârşite prin intermediul Sfântului Rupert, numeroşi bolnavi (orbi, surzi şi muţi) recăpătându şi sănătatea. Astăzi încă se mai păstrează şi primul mormânt al Sfântului Rupert în Mănăstirea Sfântul Petru, chiar dacă moaştele sale se găsesc, alături de cele ale Sfântului Virgil, în catedrala din Salzburg. La îndemnul episcopului Virgil a fost redactată şi prima biografie a Sfântului Rupert. Ziua strămutării sfintelor sale moaşte este astăzi zi liberă în întreg landul Salzburg. În iconografie, Sfântul Rupert este reprezentat întotdeauna în veşminte episcopale, fie ţinând în mână un vas cu sare, fie botezându l pe ducele Theodo. Astăzi, Sfântul Rupert este patronul oraşului Salzburg, al landurilor Salzburg şi Kärnten, al Arhiepiscopiei Catolice de Salzburg, al Episcopiei de Graz Seckau, al Episcopiei de Klagenfurt, dar şi al celor care lucrează în minele de sare. Pentru activitatea sa misionară, Sfântul Rupert este considerat astăzi apostolul Bavariei.

Pr.

Alexandru Nan
Sursa: apostolia.eu
 

.