Sfantul Sava cel Nou este un sfant praznuit de Biserica Ortodoxa de doua ori pe an: pe 7 aprilie si in cea de-a cincea duminica a Postului Mare. Sfantul Sava este ocrotitorul insulei grecesti Kalymnos, unde acesta a si trait in ultimii douazeci de ani, ca preot si duhovnic in obstea de maici de la Manastirea Tuturor Sfintilor. Inca din timpul vietii sale, Cuviosul Sava a fost cinstit ca un mare ascet, duhovnic, zugrav de icoane si facator de minuni.
Sfantul Sava cel Nou din Kalymnos
Sfantul Sava cel Nou s-a nascut in anul 1862, in localitatea Herakleitsa, in partea de rasarit a Traciei. In urma Botezului, parintii sai, anume Constantin si Smaragda, l-au numit pe singurul lor fiu Vasile. Simtind inca din frageda varsta chemarea spre o viata monahala, la numai 12 ani tanarul Vasile a plecat in Sfantul Munte Athos, unde s-a asezat langa parintii din Schitul Sfanta Ana. Aici, pe langa indeplinirea tuturor ascultarilor zilnice, fratele Vasile s-a deprins cu zugravirea de icoane si cu cantarea de muzica bizantina.
Dupa vreo doisprezece ani, fratele Vasile a plecat din Sfantul Munte Athos, spre a se inchina in Sfantul Mormant din Ierusalim. In anul 1887, odata ajuns in Tara Sfanta, dupa inchinarea in locurile dorite, el se va opri la Manastirea Sfantul Gheorghe din Hozeva. Aici, dupa o perioada de ucenicie, fratele Vasile a fost tuns in monahism, primind numele Sava.
In anul 1902, monahul Sava a fost hirotonit ierodiacon, iar un an mai tarziu, anume in 1903, el a fost hirotonit ieromonah, de catre arhiepiscopul Nicodim al Diocezareei. Dupa aceasta, vreme de aproape zece ani, Cuvisoul Sava s-a nevoit in pustia de langa raul Iordan, zugravind icoane si rugandu-se neincetat. Locul unde se nevoia sfantul Sava cel Nou cuprindea numai doua chilii mici, sapate intr-un munte, la care ajungea pe o scara din franghii.
Din cauza unor boli trupesti, precum si din cauza situatiei politice a Tarii Sfinte, care nu favoriza ducerea unei vieti pustnicesti linistite, Sfantul Sava cel Nou a plecat din pustia Iordanului, intorcandu-se in Grecia. Desi vreme de trei ani, sfantul a calatorit in toata tara, el nu a gasit un loc dupa dorinta inimii lui, spre a se aseza in liniste. Rugaciunile sale au fost ascultate insa in anul 1919, cand un alt sfant, anume Sfantul Ierarh Nectarie, l-a chemat pe acesta la Manastirea Sfanta Treime, din insula Eghina, ca duhovnic al obstii de maici.
Ca preot slujitor si duhovnic al maicilor, Sfantul Sava cel Nou le-a putut invata pe acestea zugravirea de icoane si cantarea bizantina. Vreme de sase ani, anume intre 1919 si 1925, el a vietuit in manastirea din insula amintita, inflorind din ce in ce mai mult in viata cea duhovniceasca. In aceasta perioada, cuviosul s-a spovedit si s-a sfatuit indelung cu Sfantul Nectarie, drept pentru care cei doi au si ajuns sa se pretuiasca nespus de mult unul pe celalalt.
Sfantul Sava cel Nou este cel care a zugravit prima icoana cu Sfantul Nectarie din Eghina, mai inainte chiar ca acesta sa fie canonizat. Astfel, la un moment dat, cuviosul a rugat-o pe maica stareta sa nu lase pe nimeni sa il scoata din chilie, vreme de patruzeci de zile; dupa aceste zile, el a iesit din chilie tinand in maini icoana cu Sfantul Nectarie. Daruind icoana staretei, el a rugat-o pe aceasta sa o aseze in biserica, spre inchinare. Deoarece ierarhul Nectarie inca nu fusese canonizat de Biserica Ortodoxa, stareta s-a temut sa aseze icoana acestuia in biserica. Pentru aceasta, Sfantul Sava cel Nou, desi era tot timpul tacut si smerit, de aceasta data i-a ordonat staretei, zicandu-i: "Trebuie sa faci ascultare. Ia aceasta icoana si o aseaza pe iconostas, in biserica, si nu incerca sa iscodesti voia lui Dumnezeu."
Sfantul Sava cel Nou a fost singurul preot care a savarsit slujba de inmormantare a Sfantului Nectarie. Indata dupa adormirea in Hristos a Sfantului Nectarie, din ce in ce mai multi pelerini au inceput a sosi la manastirea din insula Eghina. Deoarece linistea locului incepea sa fie tulburata de numarul insemnat de pelerini, in anul 1925, cuviosul Sava a plecat din insula Eghina.
Ultimii ani ai vietii sale, cuviosul si i-a petrecut ca preot si duhovnic al obstii de maici din Manastirea Tuturor Sfintilor, insula Kalymnos. Pana in ultimul ceas al vietii sale, Sfantul Sava a fost un neintrecut ascet si ostenitor duhovnicesc. Cu o clipa mai inainte de a adormi in Hristos, in ajunul Buneivestiri, in anul 1948, cuviosul si-a recapatat puterile trupesti si, batand din palme cu bucurie, a inceput sa strige: "Domnul! Domnul! Domnul!"
Dupa zece ani, cand mormantul cuviosului a fost deschis, o mireasma minunata a umplu intregul loc, precum se si asteptau multi dintre cei ce l-au cunoscut. Din acel moment, nenumarate minuni s-au petrecut in fata icoanei Sfantului Sava cel Nou din Kalymnos.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.