Sfantul Sofronie de la Essex - REFERE BIOGRAFICE -
Cei care îl îndrăgesc şi îl cinstesc pe Sfântul Sofronie, cunosc îndeobşte că lucrurile esenţiale despre vieţuirea lui pământească sunt cuprinse în scrierea sa Vom vedea pe Dumnezeu precum este. Toate cărţile Părintelui Sofronie revarsă o bogăţie fără seamăn, în ale căror cuvinte sunt cuprinse adâncimi care pot fi gustate prin mijlocirea trăirii duhului dintru care au fost scrise. De aceea, îi îndemnăm pe cititorii acestor rânduri să zăbovească cu stăruinţă şi rugăciune asupra cuvintelor aduse în această lume văzută de către de Dumnezeu insuflatul şi văzătorul Părinte Sofronie. Noi cuprindem aici doar câteva repere cronologice ale vieţii sale, atât de plină de roadele şi bogăţia Duhului Sfânt.
1896: In ziua de 23 septembrie, în Moscova, pruncul Serghei vine pe lume în neamul Saharov, într-o familie creştin-ortodoxă numeroasă. Din copilărie a îndrăgit rugăciunea, Domnul încredinţându-i de pe atunci vederea Luminii Sale nezidite. A iubit de timpuriu lectura, familiarizându-se cu marii clasici ruşi.
1915: Işi începe studiile la Academia de Arte din Moscova şi fiinţarea nepieritoare.
1920: Studiază în cadrul Scolii moscovite de Pictură, Sculptură şi Artă, iar în căutările sale lăuntrice renunţă la personalismul creştinismului şi al Evangheliei, socotindu-le mărginite, şi astfel cade din Ortodoxie, alegând absolutul impersonal al misticii extrem-orientale.
1921: Părăseşte Rusia pentru a merge în Europa Apuseană şi a-şi urma cariera artistică, poposind în Italia şi Germania, ca mai apoi să se stabilească în Franţa.
1922: Soseşte la Paris şi participă la vestite expoziţii ale vremii, bucurându-se de aprecierea criticilor. Este tot mai pătruns de căutarea exprimării frumuseţii şi a fiinţei şi pricepe că nu are nicidecum un răspuns în faţa morţii.
1924: Inţelege că porunca lui Hristos de a-L iubi deplin pe Dumnezeu este fiintială si totodată este temeiul relaţiei dintre persoane. Se întoarce la creştinism, iar în Sâmbăta Mare este cuprins cu putere mare de Lumina nezidită. Incepe să se depărteze de artă şi căutările ei şi devine între cei dintâi studenţi ai Academiei ortodoxe a Sfântului Serghie din Paris.
1925: Neîmplinindu-l studierea formală a teologiei, părăseşte şcoala, alegându-şi calea monahală.
1926: Intră în obştea Mănăstirii Sfântului Pantelimon din Muntele Athos, năzuind să desluşească prin rugăciune a învăţa să-L cunoască si să-L iubească pe Domnul.
1930: Este hirotonit ierodiacon de către Sfântul Nicolae Velimirovici si devine ucenic al Sfântului Siluan Athonitul, întru care simte că Duhul Sfânt lucrează cu putere mare. Va deveni biograful Cuviosului Siluan, acesta încredinţându-i mai apoi toate însemnările sale.
1938: In 24 septembrie trece la cele veşnice Stareţul Siluan. Urmând povăţuirii sale, se retrage în pustia athonită, vieţuind şapte ani la Karulia, în condiţii foarte grele, iar mai apoi aproape trei ani într-o peşteră din vecinătatea Mănăstirii Sfântului Pavel.
1941: Primeşte hirotonia întru preot, devenind duhovnic pentru numeroşi monahi athoniţi, fiindu-i recunoscută înţelepciunea dumnezeiască a cuvântului si a sfătuirii.
1947: Din pricina sănătăţii şubrezite în nevoinţele vieţii pustniceşti şi ale rugăciunii pentru întreaga lume, se întoarce la Paris unde suferă o operaţie la stomac. Se stabileşte la un asezământ de bătrâni din Saint Genovieve-des-Bois, unde este preot împreună-slujitor şi duhovnic.
1948: Publică în formă şapirografiată cea dintâi ediţie a scrierilor Stareţului Siluan.
1952: Este publicată a doua ediţie a însemnărilor Cuviosului Siluan, precedate fiind de o prezentare amănunţită a lucrării lăuntrice a Stareţului.
1958: Mai multe persoane doritoare de viaţă monahală se adună în jurul său şi primesc din adâncul înţelepciunii sale lucrătoare, pecetluite întru Duhul Sfânt. Este cercetată o proprietate din Tolleshunt Knights, aflată în ţinutul Essex al Marii Britanii, dar cererea de stabilire în Anglia a membrilor obştii întâmpină dificultăţi. Parlamentul britanic înclină spre un refuz, însă îşi dă acordul în urma intervenţiei memorabile a unui parlamentar: „Nu vreţi să daţi viza obştii Arhimandritului Sofronie pentru că ei nu pot contribui cu nimic la economia noastră.
Dacă cei doisprezece Apostoli ar veni azi în Dover, l-aţi primi doar pe Iuda, pentru că el are banii".
1959: In vremea păstoririi în Anglia a mitropolitului Antonie Bloom al Surojului, se alcătuieşte la Tolleshunt Knights o obşte din şase vieţuitori, bărbaţi si femei. Aşezământul îl ia ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Botezătorul.
1965: Mănăstirea întemeiată la Essex intră sub oblăduirea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, devenind mai apoi stavropighie patriarhală.
1973: E publicată în engleză viaţa Sfântului Siluan, sub titlul The Monk of Mount Athos, traducerea fiind făcută de Rosemary Edmunds.
1975: Se tipăreşte în limba engleză Wisdomfrom Mount Athos, care cuprinde scrierile Stareţului Siluan.
1977: Este publicat volumul His Life is Mine (Viaţa Lui este a mea).
1985: Vede lumina tiparului volumul autobiografic We Shall See Him As He Is (Vom vedea pe Dumnezeu precum este).
1987: Patriarhia Ecumenică îl proslăveşte pe Sfântul Siluan Athonitul.
1993: La vârsta de 97 de ani, în ziua de 11 iulie, Sfântul Sofronie trece la cele veşnice, lăsând în urmă o moştenire duhovnicească de o bogăţie neasemuită.
1996: On prayer (Despre rugăciune), cartea sa despre nevoinţele şi profunzimile rugăciunii este publicată postum.
2019: In ziua de 27 noiembrie este trecut în rândul Sfinţilor, fiind canonizat de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.
Maxime Egger, sintetizând în câteva cuvinte un portret al Sfântului Sofronie, scria: „Monah, pustnic, preot, duhovnic, părinte duhovnicesc, întemeietor de mănăstire, iconograf, autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar, darurile Părintelui Sofronie au fost nenumărate. Personalitatea sa multiplă era de asemenea paradoxală. In timp
ce viaţa sa spirituală a fost ca o «linie de înaltă tensiune» între Grădina Ghetsimani si Muntele Tabor, activitatea sa apostolică a fost în întregime înfăptuită între noutate şi tradiţie"1.
Publicarea si traducerea în numeroase limbi a scrierilor Sfinţilor Siluan şi Sofronie a semănat în multe inimi miezul cel de foc al profunzimilor Evangheliei şi a deschis calea mântuirii pentru o mare mulţime de oameni, al căror nume şi număr este ştiut doar de Dumnezeu şi de cei care întru Duhul s-au făcut precum El este. Neamul
nostru a primit marele dar de a avea tălmăcite în grai românesc cuvintele acestor Sfinţi, prin truda lăuntrică a unui ucenic al Sfântului Sofronie - Părintele Rafail Noica.
Sfinte Părinte Sofronie, ajută-ne si nouă să ne ridicăm din mâhnire şi dăruieşte-ne să pricepem îmbrăţişarea cea tainică a rugăciunii şi a dragostei tale, care izvorăsc dintru tine prin lucrarea cea mai presus de cuget a smereniei dumnezeieşti. Adânc pe adânc se cheamă în glasul revărsării cuvintelor tale, dumnezeiescule Sofronie, pentru aceea toţi cei care ne hrănim cu rugăciune dintru ele, primim în chip lucrător purtarea de fiecare zi a Crucii, desluşită veacului nostru prin dumnezeiescul grai: „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui".
Fragment din cartea "Sfantul Sofronie de la Essex. Suspinarea Duhului Sfant intru noi", Editura De suflet
Cumpara cartea "Suspinarea Duhului Sfant intru noi"
Nota:
1 Cf. traducerii Pr. Gabriel Popescu (gabiteoinfo.blogspot.com/2007/12/viaa-arhimandritului-sofronie-saharov.html).
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.